Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....

Cred ca pt un crestin devotat ordinea este exact de la coada spre inceput: sa ne intemeiem o familie,sa facem un copil,sa ne luam o casa(se poate sta si in chirie la inceput),nu este musai sa incepi familia intr-o vila mobilata si utilata ultimul ragnet. Astea-s ambitii omenesti care ne fac sa mergem pe cai gresite pierzandu-ne tineretea cu vise desarte,alergand dupa cariera si bani ca mai apoi sa ne trezim necasatoriti si fara copii, prea in varsta pt a mai procrea sau medical inapti/sterili.