Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Intrebari utilizatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 01.03.2014, 19:03:31
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.250
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....
Reply With Quote
  #2  
Vechi 01.03.2014, 19:38:34
adam000 adam000 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.09.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 719
Implicit

Citat:
În prealabil postat de fallen Vezi mesajul
Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta.
Asta este o poveste pe care nici tu o crezi. Nimeni nu te impiedica sa mergi la aceeasi biserica, chiar daca vei sta ceva mai departe si va dura drumul mai mult. Doar lenea te poate impiedica.

Citat:
În prealabil postat de fallen Vezi mesajul
Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt

majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....
Asta e cel mai stupid motiv - "ce-o sa zica lumea". Pai ce, tu cu lumea traiesti/ Pt ei traiesti, de ochii lumii iti traiesti tu o aparenta de viata?
Nu biserica e vinovata, ci tu care iei deciziile proaste. Tu crezi ca Sf Andrei Criteanul i-ar placea mai mult sa ramai linga un om cu care nu ai o viata dupa voia lui Dumnezeu (certuri, injuraturi, etc)?

Ai curajul sa ii spui duhovnicului tau toate astea pe care ni le-ai spus noua? Ai curajul sa printezi postarea asta a ta si sa o duci duhovnicului sa i-o citesti data viitoare cand te vei spovedi? Ca sa-ti dea el sfaturile lui. Poti si sa il si intrebi daca te-ai muta, cum sa procedezi sa iti ramana duhovnic.
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 01.03.2014, 21:37:09
arwein's Avatar
arwein arwein is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.01.2010
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 582
Implicit

Mai Fallen,
luni e prima zi din Postul Mare. NU ti se pare ca ti se intinde o mana pentru a te ajuta sa iesi din ...locul in care esti? Sa incepi ...cealalta parte a vietii tale, cea in care te apropii cu adevarat de Biserica si de Hristos? Si nu te indepartezi, dupa cum crezi tu?
Ce situatie exemplara: el te goneste si iti da timp de gandire pana in prima zi din Postul Mare; tu crezi ca in felul asta te indepartezi de biserica, dar de fapt te apropii de Biserica! Te-ai prins?
Curaj si sa te ajute Dumnezeu!
Reply With Quote
  #4  
Vechi 01.03.2014, 22:14:32
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.076
Implicit

Citat:
În prealabil postat de fallen Vezi mesajul
Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....
Eu nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi,caci nu sunt experta in relatii,casatorii si nici nu sunt psiholog sau psihoterapeut in probleme de cuplu...
Probabil ca ce ti-as spune ar fi destul de subiectiv si nu cred ca ar fi corect.
Mai apoi,urasc sa fiu eu aia care te impinge sa te desparti de acest om ca mai incolo sa-mi reprosezi mereu acest lucru,adica nu-mi iau aceasta raspundere :)
Numai Dumnezeu stie ce va rezerva viata impreuna,va puteti pocai amandoi si va puteti schimba ca oameni noi...sau nu!

Voiam doar sa-ti ofer o imbratisare virtuala,asa ca intre surori,sa te fac sa te simti mai bine,mai iubita si mai acceptata in toate aceste lupte interioare,care te macina.
Incearca sa te ierti mai mult,sa nu dai atata importanta greselilor commune :telefoanele se sparg cel mai des... pe al meu l-am scapat in Jacuzzi la cateva luni dupa cumparare;acum o saptamana am spart o sticluta de ulei esential de oregano,pe gresie in bucatarie si nici acum nu a iesit mirosul...in ziua urmatoare,am spart vasul de la blender,care s-a facut tandari,la fel pe gresia din bucatarie :)

Ce pot sa fac acum?Ma bucur ca a fost numai atat,ca nu m-am ranit eu si nu am ranit pe altcineva. Asta este cel mai important!


PS-imi amintesc care era"educatia"parinteasca romaneasca neaosa.Cand pierdeam ceva sau stricam din neatentie,eram pedepsita si privata de lucrul respectiv caci ei nu-mi mai cumparau altul daca s-a intamplat ceva cu primul obiect.
Tocmai,ca nu sunt de acord cu acest fel de abordare,mai ales ca am invatat asta la modul cel mai greu,pe spinarea mea.Adica eu am ales sa nu duc mai departe,generatiilor viitoare,copiilor mei(daca voi avea)acest gen de"educatie".
Cred ca aveam vreo 11-12 ani cand dr.stomatolog a observant ca am dintii cam ingramaditi si m-a trimis sa-mi faca aparat ortodontic.Zis si facut,toate bune si frumoase,abia ce aveam aparatul de vreo 2 luni ,l-am dat jos din gura pt ora de sport(nu stiu de ce,minte de copil),l-am pus in buzunarul gecii,am bagat geaca in banca si am plecat.Cand m-am intors,ia aparatul de unde nu-I...Ce scandal mi-au facut ai mei acasa,este de anticipat...Problema este ca s-au razbunat pe mine si nu mi-au mai luat alt aparat asa ca m-am trezit cu tot felul de probleme dentare chiar cand paseam spre 20 de ani.Trecand peste orice jena si dezgust a trebuit sa port aparatul la maturitate.
Pana unde poate sa ajunga aceasta educatie dusa la extrem!

Adica ce asteptari inalte poti avea de la un copil? Chiar si de la un adult?!
Poti avea asteptari care tin mai degraba de morala,de etica,de bune maniere dar nu de banalitati(sa jignesti pe cineva ca si-a uitat jacheta la restaurant,ca-i prost sau idiot).
Fleacuri!!!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 01.03.2014, 23:14:43
aubergine aubergine is offline
Banned
 
Data înregistrării: 29.07.2013
Locație: Arad
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.030
Implicit

Citat:
În prealabil postat de fallen Vezi mesajul
Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....
Se comporta urat urat cu dumneavoastra pentru ca nu crede in Dumnezeu. Se comporta urat , nu va merita, meritati ceva mai bun, mai ales daca nici nu sunteti casatoriti, despartirea e binevenita pentru ca, poate va gasiti un om mai bun, credincios si acest om nu va ajuta deloc la mantuire, in plus se comporta execrabil cu d-voastra, va face sa va simtiti prost. Puteti sa mergeti la acea biserica si daca nu veti mai fi impreuna cu acest om, nu va impiedica acest lucru.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 02.03.2014, 04:22:34
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.076
Implicit

Citat:
În prealabil postat de fallen Vezi mesajul
Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....
Cred ca pt un crestin devotat ordinea este exact de la coada spre inceput: sa ne intemeiem o familie,sa facem un copil,sa ne luam o casa(se poate sta si in chirie la inceput),nu este musai sa incepi familia intr-o vila mobilata si utilata ultimul ragnet. Astea-s ambitii omenesti care ne fac sa mergem pe cai gresite pierzandu-ne tineretea cu vise desarte,alergand dupa cariera si bani ca mai apoi sa ne trezim necasatoriti si fara copii, prea in varsta pt a mai procrea sau medical inapti/sterili.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 02.03.2014, 14:51:22
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.250
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Din pacate asta e greseala pe care o fac multi oameni in ziua de azi...

Bineinteles ca am sa spun duhovnicului tot ce s-a intamplat, totul e sa mai ajung la el, dc nu o sa incerc sa ajung la altul, in ultima instanta; problema e ca biserica unde mergeam este langa casa prietenului meu, era in drumul meu spre munca, puteam trece in fiecare dimineata si seare, etc; canonul incepe ceva mai tarziu, mai apuc si eu macar sfarsitul cand vin de la munca; azi de exemplu am fost la manastire in Popesti si acolo vor tine canonul de la ora 4 (16); cine ajunge, ca eu de ex ies la 7 (19)...si asa, cu programul asta al meu e greu de gasit orice duhovnic, pe al meu il mai gaseam tot asa in timpul posturilor, ramanea seara pana mai tarziu sa spovedeasca; e greu de gasit chiar si un doctor, la nevoie, intre 8 si 9 dimineata (sunt de gasit, dar probabil f aglomerati) sau dupa 7 seara, in weekend nici atat, poate doar daca ajungi la camera de garda in urgenta, Doamne fereste...

Iar cu psihologii pe forum, ce sa zic, e regretabil ce s-a intamplat, dar se pare ca cam asta e tendinta la nivel national; asa ar pati si preotii in alte contexte, ar fi luati peste picior big time....daca mai continuau discutiile despre animale, probabil veterinarii ar fi fost urmatorii excomunicati, fiind considerati imorali pt ca iau bani pt tratarea animalelor... Din cate vad tendinta oamenilor e sa ceara sfaturi gratuite, oriunde si nu la specialisti, inc are nu au incredere, si sa primeasca remedii universale, si asa extemporaneu, fara investigatii, fara informatii suplimentare, fara nici o truda din partea lor, ca de-aia m-am si enervat la serviciu de am ajuns sa sparg si sa trantesc; pt ca se vine ca la biroul de informatii din gara sa mi se ceara leacuri si remedii ad-hoc pt cele mai diverse si ciudate situatii: de ce stranuta pasarile, ca le curge ceva din cioc, sau din fund, sau nu se ingrase, sau nu se oua, etc; pt ca apoi sa zica "dar eu nu ma duc decat duminica la ele, nu pot sa le dau tratament mai multe zile, toata saptamana sunt singure; si nici la caine nu pot sa-i dau pastile ca le scuipa, sau ma musca...si eu ce-ar trebui sa le fac in situatia asta ??? Dar probabil tot asa se duc si la preot cu diverse necazuri si neajunsuri, dupa care cand li se spune ce sa faca incep cu motive ca n-au timp, ca nu pot tine post, ca nu pot veni la slujbe, ca etc si altele...chiar nu se poate face o minune asa acum aici pe loc, sa se rezolve toate, si sa nici nu coste mult??? (ca dc costa prea mult mai bine isi iau altele :))

Last edited by fallen; 02.03.2014 at 15:17:17.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 02.03.2014, 19:43:18
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.250
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Uite ce am gasit, ca sa inveselesc putin situatia:
http://www.radufconstantinescu.ro/20...le-spunem.html
Reply With Quote
  #9  
Vechi 02.03.2014, 21:12:46
adam000 adam000 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.09.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 719
Implicit

Citat:
În prealabil postat de fallen Vezi mesajul
Din cate vad tendinta oamenilor e sa ceara sfaturi gratuite, oriunde si nu la specialisti, inc are nu au incredere, si sa primeasca remedii universale, si asa extemporaneu, fara investigatii, fara informatii suplimentare, fara nici o truda din partea lor, ca de-aia m-am si enervat la serviciu de am ajuns sa sparg si sa trantesc; pt ca se vine ca la biroul de informatii din gara sa mi se ceara leacuri si remedii ad-hoc pt cele mai diverse si ciudate situatii: de ce stranuta pasarile, ca le curge ceva din cioc, sau din fund, sau nu se ingrase, sau nu se oua, etc; pt ca apoi sa zica "dar eu nu ma duc decat duminica la ele, nu pot sa le dau tratament mai multe zile, toata saptamana sunt singure; si nici la caine nu pot sa-i dau pastile ca le scuipa, sau ma musca...si eu ce-ar trebui sa le fac in situatia asta ???
Nu ai de ce sa te enervezi, cand dai de cate un stapan comod sau care inca nu este foarte responsabil fata de animalul sau, poti sa ii explici zambitoare ca nici o problema, putem sa va tratam noi animalul la noi si va costa pensiunea animalului atat, tratamentul atat, etc. Si ii lasi pe ei sa aleaga daca vor sa plateasca pt acele servicii sau prefera sa renunte la comoditatea de a avea grija de animalele sale doar duminica. Probabil ca majoritatea vor alege sa aiba ei grija de animale decat sa plateasca in plus. In felul asta ii si responsabilizezi ca nici o munca nu este pe gratis si ca a avea grija de un animal valoreaza ceva (poate ca asa ii vei face constienti si de faptul ca animalul lor valoreaza ceva). Asta daca nu e vorba de un om amarat, care nu are posibilitatea, desi astia de obicei chiar au grija de animalele lor care le produc, sau aduc diverse beneficii (ca doar de-aia le tin).
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.

Last edited by adam000; 02.03.2014 at 21:17:32.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 02.03.2014, 23:36:28
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Drumul spre Inviere: vocatia de a ierta

,,.Să știți că toți avem o vocație de la Dumnezeu, dar de cele mai multe ori nu o descoperim. Însă, când o descoperim, vocația devine har al Duhului Sfânt, pururea lucrător în viața noastră.Acum, așa cum am spus la început, aș vrea să vă vorbesc despre o vocație pe care noi ne-o manifestăm foarte rar: vocația de a ne ierta pe noi înșine.(...)Vocația întotdeauna vizează discursul de adâncime. Putem să cosmetizăm unele păreri, însă vreau să vă spun că, Biserica nu este un spațiu unde să ne putem împlini plăcerile și dorințele. Biserica nu este spațiul împlinirii plăcerilor. Vocația nu înseamnă că îți împlinești o plăcere în permanență. Vocația, uneori, este o greutate pe care trebuie să o porți cu destindere. Vocația devine cu adevărat dătătoare de mântuire, pentru că vocația noastră finală este să devenim Sfinți, precum și Tatăl nostru Cel din ceruri Sfânt este, așadar să devenim Sfinți prin împlinirea profesională a micilor noastre vocații.

Primul gest pe care Îl face Mântuitorul Iisus Hristos după Înviere, este oferirea iertării. Mulți nu înțeleg cum Dumnezeu stă Răstignit pe Cruce, iar toți Apostolii L-au părăsit, căci erau în pericol de moarte și au început să tremure. Dar când au auzit de Înviere nu le-a fost ușor să creadă. În mod rațional, pentru ei, era mai ușor de înțeles Moartea Mântuitorului Iisus Hristos, decât Învierea Lui. Ei au crezut că totul se termină pe Muntele Golgota, după ce au petrecut o vreme alături de Mântuitorul Iisus Hristos, au mâncat împreună, L-au însoțit în călătoriile Lui pentru propovăduirea Evangheliei, au fost martorii la minunile Lui. Deși Mântuitorul le-a vorbit despre Învierea Lui, mintea lor rațională, fără ajutorul divin, nu puteau concepe acest lucru, ci ai crezut în continuare că totul se termină cu Răstignirea Mântuitorului, după ce mai înainte a cântat cocoșul de trei ori și Petru a plâns cu amar.Mântuitorul Iisus Hristos le arată, însă, că nu se termină totul la Muntele Golgota, așa cum au crezut ei, ci vine la ei pe când erau strânși într-un foișor de frica iudeilor, care îi prigoneau căutându-i ca să-i ucidă. Pe de altă parte, erau cuprinși de teamă, pentru că auziseră de la câteva femei că a Înviat Domnul. Iată că acum Mântuitorul Iisus Hristos intră prin ușile încuiate, stă în mijlocul ucenicilor (care erau temători) și zice: "Pace vouă!". Mântuitorul Hristos le spune că le dă pace ca un Dumnezeu, ca să ierte și ei păcatele: "Câte le iertați pe pământ să fie iertate și în cer, câte nu le iertați, nu le dezlegați pe pământ, să nu fie dezlegate nici în cer". Primul dar al Mântuitorului Iisus Hristos către mica Lui comunitate apostolică a fost oferirea iertării.

Mântuitorul Iisus Hristos ne vrea părtași la mântuire, nu doar spectatori ai propriei noastre mântuiri, nu comentatori ai mântuirii altora și nici cârtitori ai propriei noastre mântuiri.Atunci când vorbiți de vocație, gândiți-vă ce capacitate aveți de a ierta.Nu să iertați cu inima îndoită, căci atunci nu ați înțeles nimic din această iertare. Iertarea profundă ne face să fim oameni adevărați și ne menține de fiecare dată în cea mai impresionantă dintre structurile pe care le avem, de oameni integri nu doar fizic, ci și sufletește. Dumnezeu nu cheamă niciodată la Sine pe nimeni decât ca să-i împlinească la nesfârșit misiunea pentru care l-a chemat la viață, (la viața veșnică). Cu alte cuvinte, vocația noastră nu încetează odată cu încetarea vieții noastre pământești. Mântuitorul Iisus Hristos (spune că "Nu am venit să aduc pace, ci sabie") și de aceea a fost socotit de majoritatea oamenilor timpului său deranjant. Ori, Mântuitorul Iisus Hristos pentru acest lucru a venit: să atenționeze de fiecare dată că lumea nu este făcută doar din șefi și roboți, ci din oameni care își împlinesc propria vocație, iertându-se pe sine pentru a putea merge de fiecare dată mai departe cu demnitate." (Pr.Conf.Univ.Dr Constantin Necula, fragmente dintr-un interviu gazduit pe www.doxologia.ro),interviul integral aici

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 03.03.2014 at 00:04:27.
Reply With Quote
Răspunde