Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....

Cred ca pt un crestin devotat ordinea este exact de la coada spre inceput: sa ne intemeiem o familie,sa facem un copil,sa ne luam o casa(se poate sta si in chirie la inceput),nu este musai sa incepi familia intr-o vila mobilata si utilata ultimul ragnet. Astea-s ambitii omenesti care ne fac sa mergem pe cai gresite pierzandu-ne tineretea cu vise desarte,alergand dupa cariera si bani ca mai apoi sa ne trezim necasatoriti si fara copii, prea in varsta pt a mai procrea sau medical inapti/sterili.

[fallen]

Din pacate asta e greseala pe care o fac multi oameni in ziua de azi...

Bineinteles ca am sa spun duhovnicului tot ce s-a intamplat, totul e sa mai ajung la el, dc nu o sa incerc sa ajung la altul, in ultima instanta; problema e ca biserica unde mergeam este langa casa prietenului meu, era in drumul meu spre munca, puteam trece in fiecare dimineata si seare, etc; canonul incepe ceva mai tarziu, mai apuc si eu macar sfarsitul cand vin de la munca; azi de exemplu am fost la manastire in Popesti si acolo vor tine canonul de la ora 4 (16); cine ajunge, ca eu de ex ies la 7 (19)...si asa, cu programul asta al meu e greu de gasit orice duhovnic, pe al meu il mai gaseam tot asa in timpul posturilor, ramanea seara pana mai tarziu sa spovedeasca; e greu de gasit chiar si un doctor, la nevoie, intre 8 si 9 dimineata (sunt de gasit, dar probabil f aglomerati) sau dupa 7 seara, in weekend nici atat, poate doar daca ajungi la camera de garda in urgenta, Doamne fereste...

Iar cu psihologii pe forum, ce sa zic, e regretabil ce s-a intamplat, dar se pare ca cam asta e tendinta la nivel national; asa ar pati si preotii in alte contexte, ar fi luati peste picior big time....daca mai continuau discutiile despre animale, probabil veterinarii ar fi fost urmatorii excomunicati, fiind considerati imorali pt ca iau bani pt tratarea animalelor... Din cate vad tendinta oamenilor e sa ceara sfaturi gratuite, oriunde si nu la specialisti, inc are nu au incredere, si sa primeasca remedii universale, si asa extemporaneu, fara investigatii, fara informatii suplimentare, fara nici o truda din partea lor, ca de-aia m-am si enervat la serviciu de am ajuns sa sparg si sa trantesc; pt ca se vine ca la biroul de informatii din gara sa mi se ceara leacuri si remedii ad-hoc pt cele mai diverse si ciudate situatii: de ce stranuta pasarile, ca le curge ceva din cioc, sau din fund, sau nu se ingrase, sau nu se oua, etc; pt ca apoi sa zica "dar eu nu ma duc decat duminica la ele, nu pot sa le dau tratament mai multe zile, toata saptamana sunt singure; si nici la caine nu pot sa-i dau pastile ca le scuipa, sau ma musca...si eu ce-ar trebui sa le fac in situatia asta ??? Dar probabil tot asa se duc si la preot cu diverse necazuri si neajunsuri, dupa care cand li se spune ce sa faca incep cu motive ca n-au timp, ca nu pot tine post, ca nu pot veni la slujbe, ca etc si altele...chiar nu se poate face o minune asa acum aici pe loc, sa se rezolve toate, si sa nici nu coste mult??? (ca dc costa prea mult mai bine isi iau altele :))

[fallen]

Uite ce am gasit, ca sa inveselesc putin situatia:
http://www.radufconstantinescu.ro/20...le-spunem.html

[adam000]

În prealabil postat de fallen

Din cate vad tendinta oamenilor e sa ceara sfaturi gratuite, oriunde si nu la specialisti, inc are nu au incredere, si sa primeasca remedii universale, si asa extemporaneu, fara investigatii, fara informatii suplimentare, fara nici o truda din partea lor, ca de-aia m-am si enervat la serviciu de am ajuns sa sparg si sa trantesc; pt ca se vine ca la biroul de informatii din gara sa mi se ceara leacuri si remedii ad-hoc pt cele mai diverse si ciudate situatii: de ce stranuta pasarile, ca le curge ceva din cioc, sau din fund, sau nu se ingrase, sau nu se oua, etc; pt ca apoi sa zica "dar eu nu ma duc decat duminica la ele, nu pot sa le dau tratament mai multe zile, toata saptamana sunt singure; si nici la caine nu pot sa-i dau pastile ca le scuipa, sau ma musca...si eu ce-ar trebui sa le fac in situatia asta ???

Nu ai de ce sa te enervezi, cand dai de cate un stapan comod sau care inca nu este foarte responsabil fata de animalul sau, poti sa ii explici zambitoare ca nici o problema, putem sa va tratam noi animalul la noi si va costa pensiunea animalului atat, tratamentul atat, etc. Si ii lasi pe ei sa aleaga daca vor sa plateasca pt acele servicii sau prefera sa renunte la comoditatea de a avea grija de animalele sale doar duminica. Probabil ca majoritatea vor alege sa aiba ei grija de animale decat sa plateasca in plus. In felul asta ii si responsabilizezi ca nici o munca nu este pe gratis si ca a avea grija de un animal valoreaza ceva (poate ca asa ii vei face constienti si de faptul ca animalul lor valoreaza ceva). Asta daca nu e vorba de un om amarat, care nu are posibilitatea, desi astia de obicei chiar au grija de animalele lor care le produc, sau aduc diverse beneficii (ca doar de-aia le tin).

,,.Să ştiţi că toţi avem o vocaţie de la Dumnezeu, dar de cele mai multe ori nu o descoperim. Însă, când o descoperim, vocaţia devine har al Duhului Sfânt, pururea lucrător în viaţa noastră.Acum, aşa cum am spus la început, aş vrea să vă vorbesc despre o vocaţie pe care noi ne-o manifestăm foarte rar: vocaţia de a ne ierta pe noi înşine.(...)Vocaţia întotdeauna vizează discursul de adâncime. Putem să cosmetizăm unele păreri, însă vreau să vă spun că, Biserica nu este un spaţiu unde să ne putem împlini plăcerile şi dorinţele. Biserica nu este spaţiul împlinirii plăcerilor. Vocaţia nu înseamnă că îţi împlineşti o plăcere în permanenţă. Vocaţia, uneori, este o greutate pe care trebuie să o porţi cu destindere. Vocaţia devine cu adevărat dătătoare de mântuire, pentru că vocaţia noastră finală este să devenim Sfinţi, precum şi Tatăl nostru Cel din ceruri Sfânt este, aşadar să devenim Sfinţi prin împlinirea profesională a micilor noastre vocaţii.

Primul gest pe care Îl face Mântuitorul Iisus Hristos după Înviere, este oferirea iertării. Mulţi nu înţeleg cum Dumnezeu stă Răstignit pe Cruce, iar toţi Apostolii L-au părăsit, căci erau în pericol de moarte şi au început să tremure. Dar când au auzit de Înviere nu le-a fost uşor să creadă. În mod raţional, pentru ei, era mai uşor de înţeles Moartea Mântuitorului Iisus Hristos, decât Învierea Lui. Ei au crezut că totul se termină pe Muntele Golgota, după ce au petrecut o vreme alături de Mântuitorul Iisus Hristos, au mâncat împreună, L-au însoţit în călătoriile Lui pentru propovăduirea Evangheliei, au fost martorii la minunile Lui. Deşi Mântuitorul le-a vorbit despre Învierea Lui, mintea lor raţională, fără ajutorul divin, nu puteau concepe acest lucru, ci ai crezut în continuare că totul se termină cu Răstignirea Mântuitorului, după ce mai înainte a cântat cocoşul de trei ori şi Petru a plâns cu amar.Mântuitorul Iisus Hristos le arată, însă, că nu se termină totul la Muntele Golgota, aşa cum au crezut ei, ci vine la ei pe când erau strânşi într-un foişor de frica iudeilor, care îi prigoneau căutându-i ca să-i ucidă. Pe de altă parte, erau cuprinşi de teamă, pentru că auziseră de la câteva femei că a Înviat Domnul. Iată că acum Mântuitorul Iisus Hristos intră prin uşile încuiate, stă în mijlocul ucenicilor (care erau temători) şi zice: "Pace vouă!". Mântuitorul Hristos le spune că le dă pace ca un Dumnezeu, ca să ierte şi ei păcatele: "Câte le iertaţi pe pământ să fie iertate şi în cer, câte nu le iertaţi, nu le dezlegaţi pe pământ, să nu fie dezlegate nici în cer". Primul dar al Mântuitorului Iisus Hristos către mica Lui comunitate apostolică a fost oferirea iertării.

Mântuitorul Iisus Hristos ne vrea părtaşi la mântuire, nu doar spectatori ai propriei noastre mântuiri, nu comentatori ai mântuirii altora şi nici cârtitori ai propriei noastre mântuiri.Atunci când vorbiţi de vocaţie, gândiţi-vă ce capacitate aveţi de a ierta.Nu să iertaţi cu inima îndoită, căci atunci nu aţi înţeles nimic din această iertare. Iertarea profundă ne face să fim oameni adevăraţi şi ne menţine de fiecare dată în cea mai impresionantă dintre structurile pe care le avem, de oameni integri nu doar fizic, ci şi sufleteşte. Dumnezeu nu cheamă niciodată la Sine pe nimeni decât ca să-i împlinească la nesfârşit misiunea pentru care l-a chemat la viaţă, (la viaţa veşnică). Cu alte cuvinte, vocaţia noastră nu încetează odată cu încetarea vieţii noastre pământeşti. Mântuitorul Iisus Hristos (spune că "Nu am venit să aduc pace, ci sabie") şi de aceea a fost socotit de majoritatea oamenilor timpului său deranjant. Ori, Mântuitorul Iisus Hristos pentru acest lucru a venit: să atenţioneze de fiecare dată că lumea nu este făcută doar din şefi şi roboţi, ci din oameni care îşi împlinesc propria vocaţie, iertându-se pe sine pentru a putea merge de fiecare dată mai departe cu demnitate." (Pr.Conf.Univ.Dr Constantin Necula, fragmente dintr-un interviu gazduit pe www.doxologia.ro),interviul integral aici

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie.

Serios.
Chiar ai reusit sa crezi asta.
Intr-adevar o performanta.
Daca ar fi avut asteptari de genul asta de la tine, incepea prin a te lua de nevasta.
Dar se pare ca ai sa fii mereu in perioada de proba.
Cel putin pana gaseste ceva mai bun.

[adam000]

În prealabil postat de AlinB

Serios.
Chiar ai reusit sa crezi asta.
Intr-adevar o performanta.
Daca ar fi avut asteptari de genul asta de la tine, incepea prin a te lua de nevasta.
Dar se pare ca ai sa fii mereu in perioada de proba.
Cel putin pana gaseste ceva mai bun.

FOARTE adevarat!

Din pacate ceea ce nu pare a vedea Fallen este ca EA a ales sa ramana mereu in peripoda de proba. Ar fi trebuit de mult sa ii puna problema: ce are el de gand? Fie casatorie si sa ramana impreuna, fie sa caute/aleaga pe altul, ca doar lumea e larga, iar timpul curge in defavoarea ei.

[Yasmina]

Fiti si voi mai blanzi cu Fallen,in definitiv ea sufera si nu trebuie ocarata pt ca a avut increde in cineva.Amandoi poarta o parte din vina,desi o felie mai mare de vina i se cuvine barbatului care profita de situatie,alege sa-i fie bine si caldut dar fara sa dea totul.

Nu stiu cum s-a facut,dar majoritatea colegilor pe care I-am avut ,s-au casatorit pe la 30+ dupa mai bine de 10 ani de relatie cu aceasi persoana,fie ca traiau impreuna in aceiasi casa,fie ca inca locuiau la parinti.
Cu toate ca nu recomand nimanui o astfel de modalitate de relatie spre casatorie,adevarul este ca nu toate relatiile de concubinaj sfarsesc prost ca doar am vazut cu ochii mei multe relatii din astea ajungang bine la biserica.

Nu fac apologia concubinajului,Doamne iarta-ma,dar noi nu stim ce este in casa la ea,ce isi doreste cealalta persoana implicata,ce ganduri are...nu are rost sa ne dam noi cu presupusul,din marea noastra intelepciune ce se va intampla si cum va ramane Fallen cu buza umflata;la fel de bine se poate ca sa ajunga si la altar intr-o buna zi,de ce nu?
Eu sunt realista numai in situatiile pe care le cunosc si care ma privesc pe mine personal,numai atunci as putea sa aduc un input cat mai corect in identificarea problemei;cum nu cunosc in mici detalii situatia lui Fallen si a prietenului ei,nu ma gandesc decat la lucruri bune!

[Corinusha]

Fallen, un sfat: Pune-ti ordine in viata si gandeste-te si la tine.
Doare sa zic ce iti voi spune, dar, nu vezi ca lui ii place sa te faca in fel si chip, ii place sa te injoseasca? Nu vezi ca are un complex de superioritate care il face sa creaca ca face dce vrea cu tine? (din pacate ii cam si iese).
Fallen, am citit aproape tot ce ai scris despre relatia voastra prin forum, si asta nu e o relatie ok; e o relatie toxica, care, mai devreme sau mai tarziu o sa te faca sa cedezi in vreun mod (de obicei nu se termina bine pentru victima; in cazul asta tu). Te rog, te implor chiar, ia o pauza de cateva zile, singura, gandeste-te la tot ce a fost, cum a fost, cand a fost bine, cand a fost rau; plusuri si minusuri. Si nu te mai lasa calcata in picioare.
Doar pentru ca ti-ai schimbat profesia, si nu mai esti medic, ci vanzatoare, nu ii da dreptul sa te trateze asa. Ce, cat aduceai mai multi bani in casa erai buna, iar acum nu? Iar in ceea ce priveste spartul telefonului... e un obiect...oricum mai devreme sau mai tarziu se strica; si suntem oameni, gresim, ma scapam lucruri, mai sticam una-alta... nu-mi zice ca el e domnul perfect...

Foarte tare m-am enervat pe atitudinea ta, Fallen; nu suport ca un om, fie el barbat sau femeie, sa fie sclavul emotional al altora; detest santajul emotional, mai ales daca e ascuns. Nu suport ca, cuiva sa ii scada stima de sine sub nivelul marii din cauza altei persoane. E bine sa ai stima de sine (bine-nteles, sa nu se ajunga la trufie si mandrie) pentru ca asa avansezi mai usor in viata; daca ai putina stima de sine, te impulsionezi mai usor sa faci ceva...

Te rog, fallen, ai grija e tine si gandeste-te bine ce fci.

Iar celor care ii zic ca de-aia e asa relatia ca sunt necununati...nu fiti asa siguri... Daca erau cununati poate trebuiau sa divorteze. E pacat sa stai ncununat, dar e si mai pacat sa divortezi, mai ales daca nu e voba de adulter. Si sincer, sa stai sa te complaci intr-o casnicie unde esti carpa cuiva doar pentru ca "e pacat", iar nu e bine. Pacat, nepacat, suntem oameni, cu pacate si neputinte, cu suflet si minte; ne bucuram, suferim, iar cand e totul prea mult, nu mai putem suporta...

Iertare daca am jugnit sau suparat pe cineva.
Dumnezeu sa te ajute sa iei deciziile corecte, fallen, in ceea ce priveste viata ta.
Te imbratisez cu drag >:D<

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Fiti si voi mai blanzi cu Fallen,in definitiv ea sufera si nu trebuie ocarata pt ca a avut increde in cineva.

Increderea se castiga, nu se acorda nelimitat si neconditionat, impotriva oricarei realitati si dovezi.
In cazul asta nu mai e incredere ci e incredere oarba sau neghioaba.

Amandoi poarta o parte din vina,desi o felie mai mare de vina i se cuvine barbatului care profita de situatie,alege sa-i fie bine si caldut dar fara sa dea totul.

Si ei in egala masura ca accepta situatia.
De multe ori din pacate, agresorul are si consimtamantul victimei, care accepta sa fie victima.

Nu stiu cum s-a facut,dar majoritatea colegilor pe care I-am avut ,s-au casatorit pe la 30+ dupa mai bine de 10 ani de relatie cu aceasi persoana,fie ca traiau impreuna in aceiasi casa,fie ca inca locuiau la parinti.
Cu toate ca nu recomand nimanui o astfel de modalitate de relatie spre casatorie,adevarul este ca nu toate relatiile de concubinaj sfarsesc prost ca doar am vazut cu ochii mei multe relatii din astea ajungang bine la biserica.

Mi-e greu sa cred ca un ortodox ar sfatui un alt ortodox mai micutz ca el, ca si concubinajul e ok,ca uite, se poate si asa, merge pana la urma.
Asta cred ca intra la categoria smintelilor grave.
As mai fi inteles daca ceva de genul asta venea de la cineva cum e "Corinusha" dar de la tine, in nici un caz.
Asta din punct de vedere pedagogic.

Statistic, nu cred ca ai acoperirea necesara pentru ca ce spui tu mai sus sa fie reprezentativ.
Eu stiu la cei din jurul meu cel putin vreo 7-8 relatii care au inceput prin concubinaj si nu s-au finalizat altfel decat cu despartire, unele dupa multi ani de "relatie".
Un singur caz stiu ca s-a terminat in cassatorie, asta dupa ce ea a pus capat relatiilor intime dar chiar si acum este o relatie cu multe probleme.

Nu fac apologia concubinajului,Doamne iarta-ma,dar noi nu stim ce este in casa la ea,ce isi doreste cealalta persoana implicata,ce ganduri are...nu are rost sa ne dam noi cu presupusul,din marea noastra intelepciune ce se va intampla si cum va ramane Fallen cu buza umflata;la fel de bine se poate ca sa ajunga si la altar intr-o buna zi,de ce nu?

A dat suficiente detalii dar se pare ca nu ai urmarit povestea.

Eu sunt realista numai in situatiile pe care le cunosc si care ma privesc pe mine personal,numai atunci as putea sa aduc un input cat mai corect in identificarea problemei;cum nu cunosc in mici detalii situatia lui Fallen si a prietenului ei,nu ma gandesc decat la lucruri bune!

Sau poate ar trebui sa te abtii daca nu cunosti situatia, decat sa incurajezi pe cineva la un concubinaj care se dovedeste deja dezastruos, cel puti nde o parte (fallen)?