Budism - Ce este Vacuitatea

[florin.oltean75]

Fals. Viziunea aceasta e panteistă, apărţinînd şi dogmaticii BC, cel puţin în trecut.

Ortodoxia învaţă (mai ales prin Sfântul Grigorie Palama) că Puterea este Harul, energia necreată. Dar Harul nu este Dumnezeu, ci este de la Dumnezeu (aşa cum lumina este de la lampă, dar nu este lampa).

Facem distincţie între Fiinţă şi lucrare.
"Lucrările lui Dumnezeu coboară la noi, dar Fiinţa Lui rămâne neapropiată."

http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ate-68898.html __________________
"Părăseşte luptele şi cuvintele umflate. Pe omul cel dinlăuntru vrea harul Dumnezeiesc să-l unească cu Dumnezeu. Atunci vei deveni folositor şi altora." (Gheron Iosif Isihastul)

Dogmatica BC s-a sprijint pe referinte biblice, in care este promisa reciprocitatea cunoasterii, de exemplu:

"Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin."

Incogniscibilitatea Fiintei presupune o partialitate a cunoasterii. O unire nedeplina - desi harul vrea pe omul cel dinlauntru sa-l uneasca cu Dumnezeu (nu doar cu energii impersonale necreate).

Teoria inaccesibilitatii Fiintei a rezultat in urma experientei meditative a parintilor patristici. Pentru aceasta, a fost creata o disjunctie intre Fiinta si Lucrare, introducandu-se un element intermediar "energia necreata". Cum energia necreata nu mai contine deloc "fiinta sursa" ramane desigur un mister.

Deci inevitabil sunt evidentiate cele doua polaritati ale cognitiei: cunoasterea catafatica si cea apofatica.


Budismul a rezolvat aceasta contradictie aparenta ("unit si despartit in acelasi timp", "cunoscut si necunoscut in acelasi timp"..) prin principiile enuntate in Calea de Mijloc - in care sunt respinse simultan cele doua extreme atat reificarea cunoasterii cat si nihilismul cunoasterii esentei Fiintei.

In urma acesteia a rezultat o abordare echilibrata a cunoasterii catafatice si apofatice in practica spirituala zilnica.