Stephen Hawking: "Dumnezeu nu există"

[t4ilgunn3r]

Despre aluviunile catre ocean, avem cam aceeasi situatie. Intai, ca ideea nu ii apartine lui Morris: a fost publicata in 1973 de catre geologul creationist Steve Austin, sub pseudonimul Stuart E. Nevins, la un simpozion ICR. In esenta, porneste de la niste masuratori corecte, pentru a ajunge prin calcule si extrapolari grosiere la ce ii convine lui.

Pe baza masuratorilor adancimii stratului de aluviuni de la tarmul SUA si in general Americii de Nord, s-a extrapolat aceasta adancime la intreg oceanul Atlantic, apoi la cel planetar. Luand o adancime si inmultind-o cu suprafata, se ajunge la cifra de 820 de milioane de miliarde de tone care, impartita la cantitatea depusa anual ar rezulta o varsta maxima a oceanului planetar de doar 30 mil. ani.

In mod normal, un geolog s-ar opri in momentul asta, pe motiv ca oceanele nu au toate aceeasi varsta si oricum, aceasta nu coincide nici pe departe cu varsta Pamantului.

In ciuda calculelor aiuritoare, estimarea lui Nevins nu este gresita decat cu un factor de 5. Pe baza mai multor masuratori facute in Atlantic in anii '80 s-a stabilit ca grosimea aluvionilor variaza de la tarm, unde are valoarea maxima, pana in dreptul Dorsalei Atlantice unde are valoarea zero (nici vorba sa fie constanta peste tot). Acest rezultat vine in concordanta cu teoria geologica ce prevede extinderea oceanului Atlantic plecand din Dorsala Atlantica, unde permanent se creeaza fund oceanic nou, urmata de departarea continentelor la o viteza masurata si cunoscuta. detalii

Masuratorile vechimii rocilor de pe fundul oceanului, facute prin metode radiometrice, concorda cu grosimea stratului de aluviuni de la locul masuratorii si sprijina aceasta teorie, si ambele concorda cu marimea Atlanticului si viteza de departare a continentelor. Pe baza tuturor acestor date s-a estimat o vechime a Atlanticului de cca 150 milioane de ani. Faptul ca roca de pe fundul oceanului se genereaza, cu o rata aproximativ constanta din zona Dorsalei Atlantice de ceva timp, iar roca nou formata inregistreaza directia campului magnetic al Pamantului in momentul formarii, a putut verifica aceasta teorie inca intr-un fel, comparand orientarea campului magnetic din rocile de pe fundul oceanului cu roci terestre de vechime similara si care s-au gasit a avea aceeasi orientare. Detalii cu poze: 1 2 3 4 5 6 .

Bineinteles ca nimeni dintre geologi nu a dat importanta studiului lui Nevins/Austin, citit intr-un simpozion si publicat ulterior pe site-ul ICR, pe care autorul nici n-a avut curajul sa il semneze cu numele real, daramite sa-l publice intr-o revista de geologie. Cu toate acestea, el este citat in sute de locuri pe internet, pe site-uri crestine sau senzationaliste.