atitudinea fata de pacatul savarsit in biserica

[Mihailc]

Dar oare noi n-am făcut păcate mai mari decât un amărât de alcoolic înnebunit de dependenţa lui care fură din cutia milei ca să-şi cumpere vodcă?

Încercaţi să gândiţi circumstanţial, nu doar prin prisma unui principiu moral rigid. Fără îndoială, furtul este nu numai un păcat ci şi o infracţiune sancţionată de legea civilă. Nu încurajez sub nicio formă asemenea fapte însă sunt atent la context, întrucât uneori fundalul unei fărădelegi aparent evidente ascunde nenumărate surprize care schimbă semnificativ gramatica etică a situaţiei.

Nu ştiu câţi dintre voi aţi citit romanul "Vraciul" de Tadeusz Dolega Mostowicz, în care apare la un moment dat o dilemă juridică legată de un furt. Vraciul (de fapt un mare chirurg căzut în amnezie) fură trusa chirurgicală, proprietate a unui medic de provincie , ca să salveze viaţa unei tinere accidentate abandonată în ghearele morţii tocmai de medicul "jefuit", din cauza condiţiei sociale modeste a pacientei.
Conform literei legii aplicată rigid indeferent de circumstanţe, vraciul e un hoţ ca orice hoţ şi trebuie băgat la puşcărie, deşi graţie "nelegiuirii" sale a salvat in extremis un om de la moarte.
Ce merită un asemenea om, un pat într-o celulă sau o medalie pentru eroism?

Nu ştim niciodată ce se petrece în culisele unei fapte imorale la prima vedere. Iar când vine vorba de biserici, ştiu o grămadă de întâmplări care atestă faptul că are cine să aibă grijă de lucrurile cu adevărat valoroase din casa Domnului. Cel mai mediatizat din ultimul timp a fost furtul din 2010 de la mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, când s-au sustras inclusiv moaştele Sfântului Nectarie Taumaturgul iar hoţii au prinşi la aproximativ 100 de metri de locul faptei de către un echipaj de poliţie care patrula "întâmplător" prin zonă.

Duhovnicul meu are vorbă care se cam potriveşte în situaţia de faţă:"Dracu' ne încurajează adeseori să facem lucruri moral-corecte, ca nu cumva să le facem duhovniceşte ". Şi observ că are dreptate părintele...!