atitudinea fata de pacatul savarsit in biserica

[Yasmina]

Depinde de caz...
Nici nu stiu cum as fi reactionat in momentul respectiv,de obicei eu fie sunt mai curajoasa-fie mai inconstienta sa ma opun infractiunii,astfel ca in Romania numai Bunul Dumnezeu si ingerii sai m-au scapat din tot felul de incidente cu furaciosi si oameni nelegiuiti,nu intru in detalii!

Dar...oare asa este si crestineste si spiritual ?
Nu prea,deoarece povestea de pe forum mi-a amintit de 2 intamplari in care protagonisti sunt Parintele Galeriu in Bucuresti si Parintele Tihon din Muntele Athos.
Intorcandu-se seara mai tarziu,de la niste binecuvantari Parintele Galeriu a fost atacat de hoti pe strada;acesta nu numai ca nu le-a dat banii care-I avea asupra sa dar le-a mai dat si pantofii si salul,astfel incat s-a intors acasa intr-un hal si a stat bolnav o saptamana deoarece era frig si zapada pe jos,in acea perioada.

Parintelui Tihon,i s-a intamplat sa fie calcat de hoti la chilia sa si deoarece nu aveau ce sa fure pt ca Parintele inadinans nu voia sa sminteasca pe nimeni cu posesiile materiale si deci nu detinea nimic de valoare,atunci hotii i-au furat Psaltirea.Din intamplare a fost prinsi de politie si speriati au declarat ei insasi ca au intrat in chilia aceluia si i-au furat Psaltirea.
Atunci politistii s-au intors la Parinte spunandu-i ca tocmai au gasit hotii care i-au furat cartea dar ca el trebuie sa mearga la Pireu ,unde se va tine Ancheta si judecarea hotilor.Parintele s-a impotrivit dar nimic,a fost luat mai mult cu forta la judecata sa depuna marturie.El spunea intruna ca deja a iertat hotul,deci nu mai este nevoie de judecata.

In timpul judecatii plangea si se tanguia ca nu voia ca el sa fie motivul de inchisoare al acelora;pana la urma li s-au facut mila de plansul si zbaterea omului batran si sfant si l-au lasat sa plece.
Parintele Tihon nu mai pregeta sa se mire dupa aceasta intamplare;spunea:"mai,acestia din lume au reguli diferite,nu stiu ca Tatal ne cere sa iertam!"

Mai bine pun linkurile cand ma intorc,acum trebuie sa ies in graba.
Caci nu am un talent narativ deosebit :)

[Mena59]

Da, la un moment dat m-am gandit si eu la cum ar face un sfant, asa cum si eu am mai citit. Dar nu e chiar asa... Atitudinea sfantului este sustinuta de sfintenia lui. El stie ca purtarea lui blanda fata de hoti ii va intoarce pe acestia la o viata cinstita. Pentru ca sfantul face aceasta cu dragoste sincera si cu o smerenie adanca si nu pentru ca asa scrie in codul legilor duhovnicesti.
Sfintenia lui ii corecteaza pe hoti nu fapta in sine.
Ce noi am avea curajul sa procedam cu salbaticiunile pustiei tot asa cum au procedat sfintii pustiei?? Sigur ca nu caci "sfintenia" noastra le-ar face si mai feroce.
Tot asa si cu hotii.
Cum procedam cand vedem un hot in actiune? Intai ne oripilam apoi stam pe ganduri: " sa-l traznesc pe asta? sa-l dau pe mana politiei? Nemernicul! Talharul! A, dar stai, cum se zice? Sa-l iertam pe cel ce ne greseste... Mda, bine, hai sa-l iert... Nu zic nimic, il las,no, ca asa-i crestineste...
No, si-l las in pace, ca sa fac si eu cum ar face un sfant. Dar ce departe sunt cu cugetul de cele sfine! Iar hotul ramane tot hot... Si cu banii din cutia milei...

[Yasmina]

În prealabil postat de Mena59

Da, la un moment dat m-am gandit si eu la cum ar face un sfant, asa cum si eu am mai citit. Dar nu e chiar asa... Atitudinea sfantului este sustinuta de sfintenia lui. El stie ca purtarea lui blanda fata de hoti ii va intoarce pe acestia la o viata cinstita. Pentru ca sfantul face aceasta cu dragoste sincera si cu o smerenie adanca si nu pentru ca asa scrie in codul legilor duhovnicesti.
Sfintenia lui ii corecteaza pe hoti nu fapta in sine.
Ce noi am avea curajul sa procedam cu salbaticiunile pustiei tot asa cum au procedat sfintii pustiei?? Sigur ca nu caci "sfintenia" noastra le-ar face si mai feroce.
Tot asa si cu hotii.
Cum procedam cand vedem un hot in actiune? Intai ne oripilam apoi stam pe ganduri: " sa-l traznesc pe asta? sa-l dau pe mana politiei? Nemernicul! Talharul! A, dar stai, cum se zice? Sa-l iertam pe cel ce ne greseste... Mda, bine, hai sa-l iert... Nu zic nimic, il las,no, ca asa-i crestineste...
No, si-l las in pace, ca sa fac si eu cum ar face un sfant. Dar ce departe sunt cu cugetul de cele sfine! Iar hotul ramane tot hot... Si cu banii din cutia milei...

Pai da,iarasi am uitat sa spun ca prin atitudinea lor extrema pentru lumea aceasta,acesti Sfintii i-au adus si pe talhari pe calea pocaintei atat de mult i-au transfigurat dragostea Sfintilor!

Cu o mica precizare:cine sunt acesti Sfinti;personaje fictive din carti? Nu oameni care au avut acelasi start ca si noi? Nu toti suntem chemati la sfintenie?
De ce sa traim in dublu standard,intelegand ca Sfintii sa procedeze astfel iar noi in alt fel?

[Mena59]

În prealabil postat de Yasmina

Pai da,iarasi am uitat sa spun ca prin atitudinea lor extrema pentru lumea aceasta,acesti Sfintii i-au adus si pe talhari pe calea pocaintei atat de mult i-au transfigurat dragostea Sfintilor!

Asta spusesem si eu ca nu numai fapta iertarii i-a transformat pe hoti ci si dragostea sincera si smerita a sfantului.

În prealabil postat de Yasmina

Cu o mica precizare:cine sunt acesti Sfinti;personaje fictive din carti? Nu oameni care au avut acelasi start ca si noi? Nu toti suntem chemati la sfintenie?
De ce sa traim in dublu standard,intelegand ca Sfintii sa procedeze astfel iar noi in alt fel?

Sfintii s-au ridicat dintre oamnei reali si inca se mai ridica. Sunt printre noi, cum s-ar zice. Si noi suntem chemati dar putini alesi. Si doar alesii pot face fapte de sfintenie.
Eu vorbesc acum numai despre mine: stiu ca sunt chemata la sfintenie dar stiu ca in starea de acum nu voi fi aleasa. Asa ca nu am indrazneala sa fac faptele pe care le-au facut sfintii. Incerc, dar nu-mi iese. Poate fapte mai mici cum ar fi: o mica milostenie, o iertare celui ce mi se pare ca m-a jignit, o rugaciune dimineata, una seara, un post asa, mai "gustos", fapte mici pe masura mea de om "caldicel".
Pai sfintii fac fapte mari. Chiar si eu ii rog sa faca fapte mari pentru mine caci eu nu pot. Ei cu ale lor, pe masura lor, eu cu cele pe masura mea.
Cand voi creste si eu, faptele mele vor deveni marete negresit.
Doamne ajuta-ne!!

[CristianR]

În prealabil postat de Mena59

Si noi suntem chemati dar putini alesi. Si doar alesii pot face fapte de sfintenie.
Eu vorbesc acum numai despre mine: stiu ca sunt chemata la sfintenie dar stiu ca in starea de acum nu voi fi aleasa.

Spunea părintele citat anterior că ales devine cel ce răspunde chemării. Deci de noi ține să fim sfinți. Este dureros să constatăm că, de fapt, nu vrem. Mai ales la mine mă refer.

[Mihailc]

Dar oare noi n-am făcut păcate mai mari decât un amărât de alcoolic înnebunit de dependenţa lui care fură din cutia milei ca să-şi cumpere vodcă?

Încercaţi să gândiţi circumstanţial, nu doar prin prisma unui principiu moral rigid. Fără îndoială, furtul este nu numai un păcat ci şi o infracţiune sancţionată de legea civilă. Nu încurajez sub nicio formă asemenea fapte însă sunt atent la context, întrucât uneori fundalul unei fărădelegi aparent evidente ascunde nenumărate surprize care schimbă semnificativ gramatica etică a situaţiei.

Nu ştiu câţi dintre voi aţi citit romanul "Vraciul" de Tadeusz Dolega Mostowicz, în care apare la un moment dat o dilemă juridică legată de un furt. Vraciul (de fapt un mare chirurg căzut în amnezie) fură trusa chirurgicală, proprietate a unui medic de provincie , ca să salveze viaţa unei tinere accidentate abandonată în ghearele morţii tocmai de medicul "jefuit", din cauza condiţiei sociale modeste a pacientei.
Conform literei legii aplicată rigid indeferent de circumstanţe, vraciul e un hoţ ca orice hoţ şi trebuie băgat la puşcărie, deşi graţie "nelegiuirii" sale a salvat in extremis un om de la moarte.
Ce merită un asemenea om, un pat într-o celulă sau o medalie pentru eroism?

Nu ştim niciodată ce se petrece în culisele unei fapte imorale la prima vedere. Iar când vine vorba de biserici, ştiu o grămadă de întâmplări care atestă faptul că are cine să aibă grijă de lucrurile cu adevărat valoroase din casa Domnului. Cel mai mediatizat din ultimul timp a fost furtul din 2010 de la mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, când s-au sustras inclusiv moaştele Sfântului Nectarie Taumaturgul iar hoţii au prinşi la aproximativ 100 de metri de locul faptei de către un echipaj de poliţie care patrula "întâmplător" prin zonă.

Duhovnicul meu are vorbă care se cam potriveşte în situaţia de faţă:"Dracu' ne încurajează adeseori să facem lucruri moral-corecte, ca nu cumva să le facem duhovniceşte ". Şi observ că are dreptate părintele...!

[CristianR]

În prealabil postat de Mihailc

Dar oare noi n-am făcut păcate mai mari decât un amărât de alcoolic înnebunit de dependenţa lui care fură din cutia milei ca să-şi cumpere vodcă?

Încercaţi să gândiţi circumstanţial, nu doar prin prisma unui principiu moral rigid.

De acord. Circumstanțial. Nu cred că trebuie să te grăbești să chemi poliția. Dacă poți, întreabă-l pe cel care fură dacă n-are vreun necaz, dacă nu are nevoie de ajutor. Creștinește înseamnă să pornești de la premisa că celălalt este mai bun ca tine; gândul bun trebuie să primeze.

În istorisirea pe care ai făcut-o mai înainte, banii erau accesibili oricui, nu erau închiși. Cutia milei fiind închisă arată clar dorința celor care o administrează ca banii să rămână acolo. Ei sunt în drept să decidă cum îi întrebuințează.

[Mihailc]

În prealabil postat de CristianR

În istorisirea pe care ai făcut-o mai înainte, banii erau accesibili oricui, nu erau închiși. Cutia milei fiind închisă arată clar dorința celor care o administrează ca banii să rămână acolo. Ei sunt în drept să decidă cum îi întrebuințează.

Din unghiul corectitudinii morale ai dreptate. Eu am vrut să scot în evidenţă o atitudine profund duhovnicească faţă de oameni în general. O cutie a milei închisă întâmpină şi pe hoţi şi pe nehoţi în acelaşi fel: cu prezumţia de vinovăţie aplicată anticipat.

Adică în totală contradicţie cu:

Creștinește înseamnă să pornești de la premisa că celălalt este mai bun ca tine; gândul bun trebuie să primeze.

[CristianR]

În prealabil postat de Mihailc

Din unghiul corectitudinii morale ai dreptate. Eu am vrut să scot în evidenţă o atitudine profund duhovnicească faţă de oameni în general. O cutie a milei închisă întâmpină şi pe hoţi şi pe nehoţi în acelaşi fel: cu prezumţia de vinovăţie aplicată anticipat.

Adevărul este că adesea aplic judecata morală, nu pe cea duhovnicească, în diferite împrejurări ale vieții. Și asta îmi generează dileme. Cum ar fi în privința atitudinii pe care să o am atunci când am de-a face cu instituții și persoane corupte, unde pentru a rezolva problemele mi se sugerează să dau mită. Mai am și altele. Poate că le voi pune în discuție cândva și poate că voi primi ajutor, așa cum simt că am primit pe acest subiect.

[florin.oltean75]

"Judecam pe altul", voluntar si involuntar, atunci cand nu avem in inima afectiunea adevarata.

Afectiunea adevarata este afectiunea care are ochiul mintii curat.

Afectiunea se exprima fara cusur doar in adevar.

Caci adevarul ne face liberi stim, dar elibereaza odata cu noi si dragostea noastra de orice greutate/imperfectiune.