Politica și conștiința creştină

[CristianR]

Păcatul neinformării, spui.

Ar putea fi adevărat într-un anumit sens. Căci spun Părinții că ignoranța este păcat. Dar nu orice ignoranță, ci necunoașterea lui Dumnezeu și a căii care duce la El. În rest, putem să ignorăm lumea toată, dacă vrem, și nu ne vom pierde sufletul.

Alegându-ne un președinte nu facem altceva decât să dăm cezarului cele ce sunt ale lui. N-a îndemnat Hristos la refuzul autorității politice, chiar dacă era coruptă și atunci, căci așa a fost mereu în istorie.

Îmi pare rău că judeci atât de pragmatic, precum ai și spus, văzând doar lucrurile din afară, dându-le o importanță covârșitoare.

Alegem, ca popor, de 25 de ani. Și alegem prost, neinformați, mințiți, bâjbâind printr-o ceață pe care cei interesați caută să o îngroașe cât mai mult. Apropo, chiar din această ceață îți culegi și tu informația, adesea, neinteresându-te de calitatea celui care o emite.

Însă nu asta este ceea ce ne va mântui sau ne va pierde. Nu starea resurselor, în privința cărora oricum nu putem decide, indiferent ce alegem. Când a fost poporul stăpân pe resurse? Nu s-au înstăpânit, oare, mereu cei mai șmecheri și mai violenți, adică închinătorii lui Mamona? Deci dacă ei aleg să i se închine lui, ce le putem noi face? Votăm și ne punem speranța în Dumnezeu. Și nu în primul rând pentru lumea asta, deși nici pe ea nu o ignorăm. Dar trece.