"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[dobrin7m]

Noi parintii trebuie sa stim ca nu facem copii pentru noi , nu avem voie sa manifestam un asa mare egoism. Ce sacrificiu? Cum sa consideri ca te-ai sacrificat pentru copii? Cum poti sa indatorezi constiinta copilului tau cu o astfel de idee? Ce parinte este acela care ajunge sa fie povara copilului sau? ce gandire este aceea sa spui ca ai crescut copii ca sa ai sprijin la batranete? Parintele acela, preotul, din reportaj avea mare dreptate, noi ca si parinti nu trebuie sa socotim vreodata ca , copiii nostri ar avea vreo datorie fata de noi si asta pentru ca i-am crescut. I-am crescut din vocatie, nu din datorie, pentr ca asta trebie sa faca un parinte. Sa fim fericiti si bucurosi sa ii vedem ca le e bine si ca sunt fericiti. Iar daca cumva avem copii care nu vor sa stie de noi atunci sa intelegem ca avem copiii pe care i-am crescut. Ce am educat si crescut aceea avem. Sunt atat de multi parinti care si-au cheltuit viata in placeri, in vicii, in pacate si patimi si ajung la batranete povara pentru copii.
La Par. Calistrat de la Barnova a venit odata o femeie batrana plangand sa spuna ca nu are venit si copiii nu vor sa stie de ea. Si a luat-o parintele la spovedit si a aflat ca a trait in vicii si pacate , ca si-a irosit viata si acum la batranete vroia sa strice si viata copiiilor ei. Si parintele a certat-o si i-a spus: unde a fost Hristos in toata perioada asta a vietii tale? toata viata te-ai distrat si acum vi la Biserica sa iti ponegresti copiii ca nu te ajuta?

Ca sa fim completi trebuie sa avem o viziune completa.
1. Care este atitudinea parintelui fata de copil? si duhovnicii si preotii si sfintii ne invata, copiii sunt ai lui Dumnezeu nu ai nostri si cand Dumnezeu ni da , ne da de lucru sa crestem copii buni pentru Dumnezeu nu pentru noi.
Tot de la ei invatam care este locul fiecaruia in viata noastra si astfel aflam ca pe primul loc este sotul sau sotia , si nu pentru ca sunt sotii nostri ci pentru ca ei trebuie sa fie una cu noi, trup si suflet, nedespartiti, caci asa spune in Scriptura. Pe al doilea loc sunt copiii primiti de la Dumnezeu pe care sa ii crestem pentru Dumnezeu si pe al treilea loc parintii caruia se cuvine sa le dam cinstea si iubirea noastra. Lasati copiii sa zboare nu le puneti lanturi, vegheati-i cu sfaturi daca le primesc, si nu ii impovarati.

2. Care este atitudinea copilului fata de parinte? daca copilul este crescut asa cum trebuie , dupa invatatura noastra ortodoxa, atunci copilul, si implicit noi ca si copii care avem parinti, trebuie sa ii iubim din inima, curat si sa ii ajutam dupa puterile noastre fara ca ei sa o ceara, daca bineinteles au nevoie de ajutor. Nu trebuie sa cadem in extreme nici de o parte nici de alta, nici neglijarea familiei noastre pentru parinti, dar nici sa uitam de parinti.

Nu vorbesc din teorii sau carti ci din propria mea viata, pentru ca am facut copii si i-am crescut inainte de a cunoaste pe Dumnezeu. Si i-am crescut cum nu trebuie, fara educatia crestin-ortodoxa atat de importanta. Sunt vinovata pentru asta si voi spune cu tarie ca nu le voi cere niciodata nimic , nu am voie sa fac aceasta, nici de ar fi sa nu am dupa ce bea apa. Nu voi impovara niciodata copiii mei cu nimic. Am inteles acum, dupa ce am cunoscut pe Dumnezeu ca nu e sficient sa ii asigur copilului hrana , imbracaminte si confort ci au nevoie de mult mai mult, de modelarea sufletului intru Hristos.

Si eu sunt copil la randul meu, caci mama traieste si parinte de asemenea, avand copii.
Legat de sot si parinti, sustin cu tarie, sotul trebuie sa devina trup si suflet, pentru asta trebuie sa lucram duhovniceste toata viata, toti, asa ne invata Scriptura si nu avem voie sa rastalmacim nimic si nici sa schimbam dupa conjuncturile noastre sau dupa asteptarile noastre. Numai atunci vom ajunge ca daca pe mine ma doare inima pentru mama mea, de exemplu, imediat il doare inima si pe sotul meu, prin mine, pentru mine, fiind una. Si invers desigur.
Cat cei doi sunt dezbinati, dezbinarea domneste, dezbinarea ce vine de la diavol cu tot alaiul, minciuna, viclenie, ascunzis, egoism, ura, pizma si asa mai departe.
Acolo trebuie sa ajungem la momentul cand jumatatea noastra va zice, ajut si iubesc pentru ca te iubesc. Si nu vreau sa suferi caci daca tu suferi sufar si eu. Luptati pentru asta caci asta suntem indemnati de Hristos. Cautati unitatea intru Domnul, fiti trup si suflet intru Hristos.
Nu va distrugeti familiile , nu le ingropati in minciuna. Asa cum se curata sufletul nostru asa trebuie curatat si in familia noastra.
Nu lasati samanta compromisului sa se strecoare in casa voastra, caci sunt ispite si de-a dreapta care se imbraca in haine de virtute ca sa va piarda mantuirea.