"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[Florinvs]

Atunci cand doi oameni sunt impreuna, si cand vorbim de o familie, totusi nu cred ca este normal ca sa existe bugete separate pentru sot si sotie!
Cei doi trebuie sa se sfatuiasca, sa se inteleaga, asupra modului de cheltuire a banilor! Iar intr-o casatorie intemeiata pe sentimente autentice, discutiile de genul ca tu castigi mai mult si eu mai putin nu trebuie sa existe- fiecare castiga in functie de meseria si domeniul de activitate care i-a placut si in care lucreaza.

Pentru cheltuieli legate de concedii, relaxare, normal este ca atunci cand pleci intr-un concediu, excursie, etc, fiind sot si sotie (sau chiar necasatoriti inca, dar fiind impreuna) sa pleci tot impreuna!

Iar pentru cheltuieli ocazionale- specific masculine (ca orice barbat din cand in cand este normal a se intalni cu prietenii sai la un fotbal sau a cumpara de exemplul lucruri sau aparate ce tin de instalatii, scule electrice, carti cu subiecte preferate, etc) ori specific feminine (cosmetice, coafor, iesit la o cafea cu prietenele, etc), acestea in primul rand ca nu trebuie sa fie facute intr-un mod exagerat si risipitor (nu este normal nici ca barbatul sa stea toata ziua la bere cu prietenii, dar nu este normal nici ca femeia sa vrea a a aveea foarte multe bijuterii sau toalete luxoase), iar in al doilea rand, facute tot prin buna-intelegere, fara a trebui a-i ascunde ceva celui/celei de langa tine.

Iar cu ajutorul fata de parinti: este normal a-ti ajuta parintii in masura posibilitatilor pe care le ai (si omeneste o inteleg foarte bine pe initiatoarea topicului ca doreste a-si ajuta parintii), dar trebuie poate si mai multa comunicare in familie si incercat intr-un fel de explicat si sotului!
Poate ar fi fost bine ca aceste chestiuni sa fie discutate de la inceputul casniciei, si de stabilit niste treburi mai clare si mai precise.

[tabitha]

În prealabil postat de Florinvs

Atunci cand doi oameni sunt impreuna, si cand vorbim de o familie, totusi nu cred ca este normal ca sa existe bugete separate pentru sot si sotie!
Cei doi trebuie sa se sfatuiasca, sa se inteleaga, asupra modului de cheltuire a banilor! Iar intr-o casatorie intemeiata pe sentimente autentice, discutiile de genul ca tu castigi mai mult si eu mai putin nu trebuie sa existe- fiecare castiga in functie de meseria si domeniul de activitate care i-a placut si in care lucreaza.

Pentru cheltuieli legate de concedii, relaxare, normal este ca atunci cand pleci intr-un concediu, excursie, etc, fiind sot si sotie (sau chiar necasatoriti inca, dar fiind impreuna) sa pleci tot impreuna!

Desigur că mergi în concediu împreună! :) Daca citesti mai bine, si eu am spus că trebuie stabilite responsabilitătile (de cheltuieli) ale fiecăruia, de comun acord se intelege, în functie de ceea ce îsi permite să suporte din salariul său. Prin bugete separate înteleg conturi în bancă separate, nu un cont comun pentru amândoi. Eu cel putin la concluzia asta am ajuns. Creează o mai mare responsabilitate din partea ambelor părti. Desigur, fiecare familie este un univers, si nu există un arhetip universal valabil. Ce merge într-o familie poate să nu meargă în alta.

Când este discrepantă mare de câstiguri este cel mai greu. În cazul sorei Florentinei, care a deschis topicul de fată, sotul ei desigur că ar trebui să îi dea si niste bani de cheltuială pentru care să nu-i ceară socoteală, ceva doar al ei, de care să dispună cum vrea. Asa ar fi normal, pentru că si ea are un aport la bunăstarea casei, deci ar trebui să i se permită si ei un fel de venit, pentru care să nu trebuiască să aducă justificări ce si cum cheltuie. Este vorba de o anume libertate pe care trebuie să ne-o acordăm în căsnicie, eu asa o înteleg.

Eu stiu si cazul la extrema cealaltă, când sotia câstigă foarte bine, iar sotul rămâne fără serviciu pe timp îndelungat. Chiar s-a ajuns la divort în familia respectivă, iar faptul că el nu mai aducea bani în casă cred că a atârnat cel mai greu. Nu era o familie de crestini practicanti. Poate dacă ar fi fost nu se ajungea la divort. Sotia respectivă a avut răbdare câtiva ani buni, i se poate reprosa că n-a fost întelegătoare? Dacă ar fi fost credincioasă poate ar fi avut mai multă răbdare si s-ar fi rugat pentru rezolvarea situatiei critice din familie. Pentru că nici a-l arunca pe celălalt în stradă nu este crestineste, oricât de îndreptătit ai crede că esti.

[Yasmina]

În prealabil postat de mirela.t

Desigur că mergi în concediu împreună! :) Daca citesti mai bine, si eu am spus că trebuie stabilite responsabilitătile (de cheltuieli) ale fiecăruia, de comun acord se intelege, în functie de ceea ce îsi permite să suporte din salariul său. Prin bugete separate înteleg conturi în bancă separate, nu un cont comun pentru amândoi. Eu cel putin la concluzia asta am ajuns. Creează o mai mare responsabilitate din partea ambelor părti. Desigur, fiecare familie este un univers, si nu există un arhetip universal valabil. Ce merge într-o familie poate să nu meargă în alta.

Când este discrepantă mare de câstiguri este cel mai greu. În cazul sorei Florentinei, care a deschis topicul de fată, sotul ei desigur că ar trebui să îi dea si niste bani de cheltuială pentru care să nu-i ceară socoteală, ceva doar al ei, de care să dispună cum vrea. Asa ar fi normal, pentru că si ea are un aport la bunăstarea casei, deci ar trebui să i se permită si ei un fel de venit, pentru care să nu trebuiască să aducă justificări ce si cum cheltuie. Este vorba de o anume libertate pe care trebuie să ne-o acordăm în căsnicie, eu asa o înteleg.

Eu stiu si cazul la extrema cealaltă, când sotia câstigă foarte bine, iar sotul rămâne fără serviciu pe timp îndelungat. Chiar s-a ajuns la divort în familia respectivă, iar faptul că el nu mai aducea bani în casă cred că a atârnat cel mai greu. Nu era o familie de crestini practicanti. Poate dacă ar fi fost nu se ajungea la divort. Sotia respectivă a avut răbdare câtiva ani buni, i se poate reprosa că n-a fost întelegătoare? Dacă ar fi fost credincioasă poate ar fi avut mai multă răbdare si s-ar fi rugat pentru rezolvarea situatiei critice din familie. Pentru că nici a-l arunca pe celălalt în stradă nu este crestineste, oricât de îndreptătit ai crede că esti.

Off topic: nici nu stii Mirela cate familii au divortat odata cu criza din 2008!
Familii moderne desigur,de necredinciosi care nu au inteles ca, casatoria nu este doar la bine,este si la rau...

Pe cand la credinciosi lucrurile stau altfel.
Am cunoscut la biserica 2 femei care amandoua aveau barbatii someri si care suportau cu mucenicie situatia,una dintre a cerut ore suplimentare la jobul ei pt a putea suporta macar asa cheltuielile lunare.Se ajungeau bine-merci cu salariul ei dar nu mai era loc de lux,de iesiri la restaurant,vacante si haine noi ;un crestin nu-si lasa casatoria pt genul asta de desfatare.
Barbatul a fost bun cand aducea bani nu? Acum dintr-o data nu mai reprezinta niciun interes pt ca este somer?Cata josnicie sufleteasca!

[Flovs_]

În prealabil postat de Yasmina

Off topic: nici nu stii Mirela cate familii au divortat odata cu criza din 2008!
Familii moderne desigur,de necredinciosi care nu au inteles ca, casatoria nu este doar la bine,este si la rau...

Pe cand la credinciosi lucrurile stau altfel.
Am cunoscut la biserica 2 femei care amandoua aveau barbatii someri si care suportau cu mucenicie situatia,una dintre a cerut ore suplimentare la jobul ei pt a putea suporta macar asa cheltuielile lunare.Se ajungeau bine-merci cu salariul ei dar nu mai era loc de lux,de iesiri la restaurant,vacante si haine noi ;un crestin nu-si lasa casatoria pt genul asta de desfatare.
Barbatul a fost bun cand aducea bani nu? Acum dintr-o data nu mai reprezinta niciun interes pt ca este somer?Cata josnicie sufleteasca!

Perfect de acord cu dumneavoastra! O casatorie adevarata trebuie sa se intemeieze pe sentimente autentice reciproce si pe dorinta comuna de mantuire, si in nici un caz pe bani, avere, pozitie sociala, gura lumii sau dorinte de imbogatire!
Ori daca o casatorie se intemeiaza pe ce am spus prima data- atunci nici o criza economica din lume nu o poate destrama!

Acuma cu munca: orice om trebuie sa presteze o munca cinstita, utila societatii, insa sunt doua situatii complet distincte:

-una este sa nu gasesti efectiv de munca, cu toate eforturile depuse si cu toate stradaniile facute;

-si alta este sa fii un om puturos, care sa nu vrei sa muncesti, ori sa ai pretentii exagerate (salariu foarte mare, sa tii neaparat sa faci munca de birou, sa nu vrei sa muncesti inclusiv pe santier sau in constructii)!

[Parascheva16]

Sotia este casnica? Daca da, a lucrat o perioada? Probabil inainte sa aibe copii, ceea ce inseamna ca a primit bani in concediul de maternitate cel putin un an.
*
E putin trist daca a fi femeie inseamna doar sa speli, calci, gatesti, grija de copii. Cam ce face o menajera.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Parascheva16

E putin trist daca a fi femeie inseamna doar sa speli, calci, gatesti, grija de copii. Cam ce face o menajera.

În familiile care nu au o menajeră sau acolo unde nu are cine să o ajute pe femeie (nici mamă, nici soacră, nici soră etc.), aceasta are de făcut într-adevăr toate cele enumerate şi încă altele. E vorba despre rolul femeii în familie.
Acest rol, corespunzător statutului de femeie, de mamă şi de soţie, precum şi în acord cu anumite predispoziţii ale femeilor (unele sunt date genetic, de pildă sensibilitatea, gingăşia, blândeţea) include principalele activităţi ale femeii în cadrul familiei. Cine nu îşi face bine rolul stânjeneşte pe cei care au aşteptări de rol din partea ei. Şi produce crize în funcţionarea familiei, dintre care unele pot evolua până la deznodăminte cu totul de nedorit (divorţul, fuga de acasă a copiilor, vagabondajul, adulterul, cearta violentă etc.).
Similar stau lucrurile şi în cazul bărbatului. Are şi el nişte roluri, conform statutului de soţ, tată, bărbat.
Neîndeplinirea rolului atrage şi pierderea statutului.

Pe marginea acestor banale constatări două comentarii:
1) Omul nu se reduce la rolul său. Persoana e mereu infinit mai mult decât executantul unor activităţi. Persoana nu se evaluează după numele sau ansamblul activităţilor desfăşurate. Dacă ar fi aşa, cum calificăm o persoană care nu face "mai nimic"? De exemplu pe unul care şade ani în şir pe un stâlp şi se roagă. Ar putea fi un sfânt sau un nebun incurabil, dacă e să judecăm doar după ce face. În realitate omul, indiferent ce face, se menţine ca taină, prin însăşi natura lui de om. De aceea nici nu poate fi închis în reguli, teorii, norme, ideologii, sisteme. Persoana este inepuizabilă, la modul cel mai propriu; ca urmare, este o eroare de interpretare să reducem persoana femeii (sau a bărbatului) la rolul său (adică la ansamblul activităţilor prescrise de rol). Un rol sau un statut sunt doar o parte a realităţii persoanei. Pe de altă parte, a exagera importanţa rolului înseamnă şi a face inflaţie de rol. Când o femeie se defineşte pe sine ca mamă sau ca soţie, deja a picat din taina persoanei şi nu face decât să se reducă pe sine la rol, adică să sugrume întregul prin parte. Proces periculos, dezumanizant, inflaţionist.

2) În familia unde împărăţeşte iubirea, rolurile femeii şi ale bărbatului sunt împărţite şi purtate împreună şi cu bună înţelegere. Adeseori bărbatul spală, calcă rufele, face cumpărturi, îngrijeşte copiii etc. Uneori femeia se ocupă de treburile bărbatului. Periodic ducem sarcinile unul altuia, aşa cum cer împrejurările, fără prea mare tam-tam, din iubire, firesc, discret.

Nu e trist că femeia face activităţile menajerei (poate fi amuzant, dramatic, folositor, chinuitor, sublim, inutil etc.), în schimb e strâmb când judecăm femeia după roluri, iar nu după menire şi roade. Persoana, indiferent de sex, nu e cumul de sarcini, ci taină. Trist e când piere taina, sufocată de judecăţile noastre valorice privind rolul.

[Corinusha]

Dna Parascheva, sunt unele femei care s-ar simti binecuvantate sa fie doar o "menajera", sa nu mai fie nevoite sa mearga si la lucru. Si da, ma numar printre ele. Dupa 8 ore de munca, vin acasa si mai trebuie gatit, calcat, spalat etc. Doar nu le-oi lasa pe toate pe spatele sotului, care lucreaza uneori si 48 de ore legate, la 2 locuri de munca. Eu abia are timp sa mai doarma intre doua joburi si prinde 2-3 zil libere la luna, zile in care, sincer, n-as dori sa-l rog sa gateasca au sa bata cuie sau cine stie ce, ci as vrea sa le petrecem impreuna, sa ne relaxam. Asa ca prefer a bat eu si cuiele si sa pun perdelele si sa lipesc firele desfacute de la vreun aparat electrocasnic pentru ca, comparativ cu el, eu chiar am mai mult timp liber, mult mai mult timp liber (si in plus, acasa la parini eu le faceam ca tata venea cu scuza "io nu-s demeserie", nu ma bag, si asa am invatat eu si mam sa reparam o groaza de lucruri ce se stricau prin casa).
Eu m-as simti binecuvantata sa ajung in stadiul in care sa fiu "stay at home mom", sa am timp sa fac tot ceea ce imi propun si sa ma pot ocupa eu personal de cresterea si educarea copiilor (Doamne ajuta a fie macar 2). As vrea sa nu fie si copilul meu "cu cheia in gat" e la 3 ani, sa il pot verifica l teme, a il pot ajuta, sa avem activitati de familie macar un week-end pe luna, sa pot iesi cu copilul in parc, sa ii cunosc prietenii si colegii si nu sa-l las pe mn parinilor sau mai rau, sa ii angajez bona pentru ca eu nu am timp a m ocup de PROPRIUL copil.
Sustin familia asa cum era ea odata...

ps: scuzati rabufnirea de frustrari vechi, dar chiar mi-as dori ce am scris mai sus.

[Yasmina]

În prealabil postat de Parascheva16

Sotia este casnica? Daca da, a lucrat o perioada? Probabil inainte sa aibe copii, ceea ce inseamna ca a primit bani in concediul de maternitate cel putin un an.
*
E putin trist daca a fi femeie inseamna doar sa speli, calci, gatesti, grija de copii. Cam ce face o menajera.

Faza mai trista este ca muuuuulte dintre femei au si job,si treaba de menajera acasa si copiii de crescut .
Daca ar fi numai menajere ar fi chiar ideal :)

Vorba unui banc:
"grea este viata unei femei...trebuie sa arati ca o adolescenta,sa gandesti ca un barbat,sa te porti ca o doamna si sa muncesti ca un cal!"
Poftim!

Este si mai ingrijorator faptul ca oriunde intorc capul printre prieteni si cunostiinte,observ ca barbtii nu ridica nici un pai acasa,iar femeile desi au jobul lor trebuie sa exercite si functia de bucatar chef ,chelner personal si debarasator masa,pune-te masa,ridica-te masa!
In fine,femeile au vrut sa lucreze acum vreo suta de ani,acum au ramas si cu maternitatea,si cu slugaria casei si cu loc de munca!
Si cica este sexul slab :)

[Corinusha]

Pai pana, la urma, noi ne-am facut-o cu mana noastra (ma rog, nu noi, ci inaintasele noastre, dar ideea e aceeasi). Acum putem doar sa visam sa fim stay at home wife/mom.

ps pt toate topicurile la care sctiu: scriu execrabil, deoarece tastatura asta nu mai merge cum trebuie si cum scriu repede, nu observ toate litrele care nu vor sa apara.

[Florinvs]

Eu sunt de parere ca treburile casnice, din gospodarie, trebuie in mod egal impartite intre cei doi soti sau parteneri, tinandu-se cont de specificul fiecaruia (evident ca ar fi mai greu ca un barbat sa se apuce de facut torturi sau prajituri, sau o femeie sa se apuce de schimbat instalatia electrica ori batut covoare!).

Insa in rest- la tot ce tine de curatenie, îngrijirea copiilor, mancaruri obisnuite, etc- trebuie ca ambii parteneri sa participe in mod pe cat posibil egal (in functie de durata serviciului fiecaruia) si sa-si dea accelasi interes!

Iar un echilibrul intre serviciu-cariera si viata de familie trebuie pastrat, deoarece daca ajungi sa ai un serviciul foarte epuizant si sa te vezi numai seara la culcare si atunci rupt de oboseala, nu-i bine si nu cred ca te mai poti bucura de mai multi bani care i-ai castiga!

Vreau sa zic ca am cunoscut oameni care lucrau ca mecanici de locomotiva si lipseau de acasa cate 24 de ore (iar riscurile, stresul erau insemnate in meseria asta, care impunea si un stil de viata extrem de ordonat, calm si disciplinat, cu un program respectat ca la armata), insa când ajungeau acasa dupa 24 de ore de serviciu, tot isi gaseau timp si rabdare a se ocupa si de treburile din gospodarie!

Sau chiar daca sa spunem un barbat ar lucra ca electrician pe santier (unde timp de 10-12 ore/zi e munca serioasa, destul de obositoare), când ajungi acasa seara, tot trebuie sa-ti faci timp sa te ocupi si de treburile casnice, începând de la cele mai banale (pregatirea cinei, spalarea vaselor, micile retusuri casnice, etc) pana la cele mai subtile (daca o gasesti suparata sau necajita pe sotie/partenera, sa incerci sa o intelegi, sa o incurajezi si sa o sustii).