"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[tabitha]

În prealabil postat de dobrin7m

Bine , bine, deci el e pacatos, nu vrea sa ajute, dar eu stiu ca trebuie sa ajut, nu doar stiu ci simt, si plang in sufletul meu, si deci daca nu ajut nu urmez lui Hristos. Dar sufletul lui cui il lasi? nu incerci sa il scoti din pacat? nu lupti pentru asta? crezi ca poti urma pe Hristos lasand pe cel cu care te-ai cununat in Taina cea sfanta a cununiei, in urma?
Ei bine, cum il scoatem din pacat, cum ne scoatem din pacat, si pe tine si pe el. Nu poti , in casnicie, sa urmezi lui Hristos doar tu singura, ci trebuie sa te lupti sa urmeze si jumatatea pe Hristos.
De aceea am spus ca e nevoie de mult curaj si putere de la Dumnezeu.

Teorie, pură teorie aici. Ai noroc că tu ai sot credincios si te cam mândresti. Plus că nu întelegi situatia altora, diferită de a ta.

Mai sunt si lucruri care nu trebuie spuse partenerului de viată, aici trebuie dreaptă socoteală. Sunt destul pilde pe tema asta.

Nici sotul meu nu este de acord cu ajutorarea altora, nici a bisericii, unde merge de altfel foarte rar. Toti părintii / preotii cu care am vorbit mi-au spus să nu-l fortez să meargă la biserică si să trăiască ca un crestin practicant. Noi însine nu putem schimba pe nimeni, doar Hristos poate să-i schimbe inima într-o bună zi, prin resorturi numai de el stiute. Asta nu înseamnă că până atunci eu nu mai fac milostenie pentru că el nu este de acord. Sau că nu mai tin post pentru că el nu tine. Si asta nu cred că înseamnă că sunt egoistă, sau că nu-mi pasă de el. Dar trebuie să dăm lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Însusi Sf. Apostol Pavel a zis că dacă între soti unul este credincios iar altul necredincios *sau credincios, dar nepracticant, să nu se despartă, ci să trăiască mai departe împreună dacă voiesc. Si sotul necredincios se poate mântui prin cel credincios. Dumnezeu e mare!