Am nevoie de un sfat

[CristianR]

În prealabil postat de catalin2

Nu am cum sa ma supar, chiar sunt de acord cu ce ai scris. Adica faptul ca intelegem diferit si vorbim limbi diferite. Nu doar ca avem unele mici nelamuriri, ci gandiri diferite. Am scris despre asta in mesajul pentru Cezar.
Cred ca problema e si ca nu citim aceleasi carti, sau ne lasam influentati de carti diferite. Am vazut ca unii pun mare pret pe unii teologi, unii din ei avand si infleunte moderniste (de exemplu Yannaras). Pe sfinti trebuie sa-i citim si sa ii ascultam in primul rand. Iar dogma o citim din catehism, nu de la diversi scriitori.

De fapt probelma este ca cei ce au aceasta cocneptie modernista nu au inteles exact invatatura ortodoxa despre har. Si au invatatura din ecumenism, cu ramificarea harului. Desi aceasta invatatura este chiar in Sfanta Scriptura, unde scrie ca harul a adus mantuirea, nu faptele Legii (protestantii spun si ei acest lucru, dar inteleg harul c aun fel de binecuvantare, nu ca noi). In rest e exact ce scrie in catehism la har, dar voi nu acceptati.

Ce spui tu aici este exact invatatrua protestanta. Desi si ortodocsii tot la Hristos se raporteaza si nu spun ceva diferit, in forma. Doar ca in (neo)protestantism fiecare interpreteaza Scriptura dupa cum crede, in timp ce in ortodoxie intereptarea exista deja, de sute de ani. In plus, asta cu centrarea doar pe credinta in Hristos este tot din protestantism, ei considera ca Iisus a venit ca sa fie un exemplu de urmat, ortodoxia spune ca Iisus a venit ca sa aduca harul, iar lucrarea Sa are efect doar daca omul se boteaza.

Tot teologie din protestatism, Sola Fide. Cunoasterea vine prin primirea harului.

Una e ce credem fiecare si una e ce spune Biserica. Ce crede fiecare e tot din protestantism. Harul este o energie divina ce izvoraste fara intrerupere din Sfanta Treime si se revarsa peste creatie. Doar ca omul nu-l poate primi in interior, decat prin Botez, dupa cadere. Nu e o teologie greu de inteles.

Nu are nevoie sa fie aparat, doar ca sfintii care l-au aparat (aici ma refer la invatatura) au facut-o pentru bineel oamenilor, pentru ca harul vine unde e adevar, la fel cum vine unde e curatie.

Pe asta am auzit-o de atatea ori pe site, de la cei ce au conceptii moderniste, ca a devenit ceva distinctiv. Acestia cred ca au pus monopol pe dragoste si numai ei o au. Cand de fapt Parintele Paisie Aghioritul spune ceva invers. In concluzie, s alasam invataturile straine de ortodoxie si sa cercetam mai bine invatatura ortodoxa, cea marturisita si de sfinti.

Nu voi mai continua polemica, pentru că vorbim paralel. Sistematic, răspunzi altceva, interpretând ceea ce scriu conform stereotipurilor pe care ți le-ai format. O anumită formulare declanșează în tine un sistem de identificare a „corpului străin”, pe care îl anihilezi aplicându-i o etichetă: protestantism, ecumenism, relativism, modernism. Toate, „isme”. Am mai încercat să-ți explic că nu mă raportez la creștinism ca la o ideologie, care poate fi contaminată sau respinsă de alte ideologii.

Sunt incorecte etichetele sumare pe care le pui.

Adesea am spus de Biserică, unde trăim legătura nemijlocită cu Hristos. Prin urmare, nu „sola fide”.

Apoi, despre har - nu știu cum gândesc (neo)protestanții cu privire la acesta, însă eu n-am cum să cred în ramificarea lui, din moment ce nu-l înțeleg despărțit de Persoanele Sfintei Treimi; nu-l văd ca pe o substanță (fie și inefabilă) care se poate ramifica. Nu am minimalizat rolul esențial al Botezului; Am spus, însă, așa cum Biserica învață, că ne împărtășim de har în multe moduri (pe care le-am arătat, în parte).

Nu am vorbit de credință „doar în Hristos”.

Am pomenit de dragoste ca esențială în învățătura de credință, din moment ce Însuși Dumnezeu este numit cu acest nume de către apostolul Ioan. Și am pomenit-o pentru că ea nu poate face parte din niciun fel de sistem și nu poate fi gândită schematic și sistematizată, pentru că este legată de persoane, care au o taină a lor. Dar mereu am arătat că nu înțeleg să reduc totul la ea, ci că nu poate fi iubire mântuitoare decât în adevăr. Afirmarea ei nu înseamnă neglijarea adevărului. După cum mintea trebuie să se unească cu inima, așa e și cu iubirea împreună cu adevărul.

În încheiere vreau să-ți spun că asta este ceea ce-i obosește pe interlocutorii tăi, uneori până la exasperare: Nu abordezi cinstit dialogul. Confirmi ceea ce am formulat anterior, că ești capabil să falsifici spusele cuiva numai ca să-l reduci la tăcere și să triumfe ceea ce tu crezi că este învățătura Bisericii. Dar nu este decât un idol.