Cele OPT EREZII ale "FERICITULUI" AUGUSTIN, ERETICUL

[Igor_Paslusnik]

În timpul monofizitismului, TOATĂ(!!!) Biserica, toată Ortodoxia, ORTODOXIA era în erezie! Era eretică. TOT creştinismul de pe pământ.

NU MAI EXISTA absolut nici un creştin pe pământ, nici în Apus, nici în Răsărit. Toţi erau eretici. Nici unu singur, înafară de Maxim.

Maxim spunea: scuipaţi pe jos Împărtăşania că e de la diavol. Scuipaţi jos împărtăşania şi călcaţi-o în picioare. Hristos are două lucrări şi două voinţe! Nu o lucrare şi o voinţă. Erezia monofozită nu are taine, nu are har, scuipaţi pe jos împărtăşania, ca să vă mântuiţi !

Şi aşa, Maxim a fost arestat de 8 ori, în decurs de peste 30 de ani, cât a stat toata, întreaga Biserică în erezie. Toată Ortodoxia ! A fost trimis în 3 locuri în exil. Şi rechemat ca să-şi schimbe mărturisirea şi atitudinea. Şi mai cu putere vorbea de fiecare dată împotriva monofizitismului ! Şi mai viu ! De se mirau cu toţii !

Timp de peste 30 de ani, el, Maxim, a fost singurul(!!!) creştin de pe pământ. El, Maxim, şi 2 ucenici ai lui, apropiaţi.

Nu spun că eu sunt ca Sfântul Maxim Mărturisitorul, că sunt foarte mulţi teologi greci şi ruşi, care atrag atenţia Sfintelor Sinoade ale Bisericilor Autocefale, să nu mai pomenească pe Augustin, că e eretic.
Dar cred că sunt alte interese la mijoloc, altfel nu îmi explic de ce un eretic a fost introdus de la bun început în calendare şi mai ales că a rămas deja de peste 30 de ani în calendare, din 1982, de când a fost băgat în calendare, ereticul Augustin.

Nu sunt eretic, nu sunt sectar !
Nu sunt împotriva Bisericii, tocmai pentru că îmi iubesc foarte mult Biserica, de aceea studiez şi cercetez, sunt absolut fascinat de Teologie, de studiul Patristic şi Biblic, cu cât aprofundez mai mult, şi iubesc mai mult, şi mă smeresc mai mult, aşa după puterea mea cea slabă, cu atât totul devine mai frumos, mai limpede, mai adânc, mai înalt, în toate direcţiile, parcă se deschid orizonturi şi parcă se ridică ceaţa şi vezi minunile... E inexplicabil.

Vă rog să mă iertaţi dacă v-am smintit, eu îmi susţin teologumena, că Augustin este eretic, dovedind scriptic, palpabil, dogmatic, biblic, că Augustin are cel puţin 8 erezii.

Degeaba se spune şi despre alţi sfinţi că au erezii. Este eroare. Nimeni, nici un Sfânt, nu mai are erezii, afară de Augustin, care nu e sfânt, slavă Domnului.

Voi sunteţi liberi, să credeţi şi să faceţi ce vreţi, nu eu vă judec, Hristos o să vă judece. Şi sfinţii Lui. Şi pe mine şi pe voi.

Vă spun doar că Biserica Creştină, nu cinsteşte un sfânt, ci un "fericit", cu un motiv bine întemeiat: tocmai că nu e sfânt. Dar ce-i?

Şi spun clar, cu adânc de iubire de la Dumnezeu şi limpezime în cuvinte şi gândire, Augustin, nu are ce căuta în pleiada Sfinţilor lui Hristos, Augustin este rudenia satanei, este unealta diavolului. Datorită lui Augustin s-a separat Apusul de Răsărit, datorită ereziilor lui Augustin, Apusul, azi, e mort. Bisericile din Apus sunt goale, secularismul s-a născut şi a plecat din Apus; din locurile unde nu a mai fost harul Sfintei Liturghii; pentru că Apusul nu a mai avut Sfintele Taine, har, Sfântul Duh, nimic bun; Închiziţia, cruciadele, predestinaţia. Revoluţia Franceză, emanciparea feminină; războaiele mondiale; protestantismul; neo-protestantismul; evoluţionismul; ateismul; TOTUL, ca rădăcină, a plecat din nebuniile lugubre şi sinistre, ale slujitorului diavolului şi îngerilor lui, Augustin de Hipponia, prăznuit ca "fericit", de Biserică, nu ca sfânt. Din Apusul, care nu şi-a mai dezvoltat teologia, decât prin prisma învăţăturilor lui Augustin, a venit tot întunericul care există azi pe pământ. Şi e foarte greşit, ce se întâmplă azi în Apus. Foarte greşit. Total lipsit de Dumnezeu. Şi toate acestea, sunt o reacţie. O consecinţă. Datorită unui "ceva" ce a fost şi din care a ieşit şi a rezultat ce e azi în Occident, în Apus. Nebuniile toate, lipsite de Dumnezeu. Şi vin şi spre noi, cu viteză nemipomenită.

Propun Sfintei Biserici, prin Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să scoată din calendarul ei, pe ereticul Augustin, datorită căruia, Doamne fereşte, nu numai că e toată nebunia de azi de pe pământ, dar prin învăţăturile lui, va veni şi antihristul.

Iertare din nou, dacă am smintit, dar rămân întărit pe ce am spus, că ştiu şi simt că e de la Dumnezeu ce spun, şi nu, Biserica nu e în erezie, că a pus titlul de "fericit", unui eretic, cerându-i rugăciunile, şi nu a pus numele "sfânt" lui Augustin, spun doar că Biserica se află în primejdie. Mare primejdie.
Că unui fericit putem să cerem rugăciunile, mama şi tata nostru, duhovnicul adormit în Domnul, un trăitor la care avem evlavie, sau alt cunoscut, sau un om necanonizat încă de Biserică, da, ce e greşit? Îi putem numi fericiţi pe foarte mulţi. Dacă noi credem că e în Ceruri, îi putem cere rugăciunile, ne rugăm pentru el, fericit fiind, sau dacă credem că e în iad, cerem Domnului să îl scoată de acolo, căci Biserica poate să facă acest lucru. Sau un om cu viaţă sfântă pentru noi, dar necanonizat, putem să-i alcătuim propriile noastre rugăciuni şi laude, acelui suflet nobil şi să îl pomenim chiar şi pe pomelnicul nostru personal, deci pe calendarul nostru personal. Dar nu în Calendarul Bisericii. Deci ce face Biserica, nu e greşit, dar Biserica e la marginea prăpastiei. E în cumplită primejdie. Primejdie de erezia cea mai mare a tuturor secolelor: ecumenismul. Foarte posibil, ca ecumenismul, la fel ca tot întunericul ce a venit până acum, datorită lui Augustin, la fel şi ecumenismul, să vină tot datorită lui Augustin. Strecurat cu minciuna, ca şarpele în Rai, să ne spună să mâncăm din fructul oprit. Of, Doamne, ai milă de turma Ta cea mică şi ne miluieşte.

Deci n-am cum să fiu împotriva Bisericii, fiindcă ce face Biserica e perfect normal, să ceară rugăciunile unui "fericit", problema ar fi atunci când l-ar numi sfânt, el fiind eretic. Dar câtă vreme, îl numeşte fericit, e bine. Fericit poate fi şi bunicul nostru ce a trăit curat şi minunat, îi putem cere rugăciunile, şi îi putem alcătui un acatist. Evlavia e o virtute, nu e nimic greşit în ea.

Să rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, şi în tâlcuirile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, să luptăm cu întunericul care caută să ne stingă iubirea şi să ne piardă prin erezii şi patimi şi alte şiretlicuri, şi cu rugăciune multă, cu luptă, silinţă, voinţă, şi rugăciunile Preacuratei, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne mântuim.

Post binecuvântat pe mai departe. Iertaţi-mă.