Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
. Trebuie totusi sa luam in serios doua lucruri: cu inima impietrita fata de aproapele, nu avem dreptul sa ne apropiem de sfanta impartasanie, chiar spovediti fiind. Daca avem dragoste si nimic din exterior nu ne poate rupe de relatia permanenta cu Dumnezeu si Mantuitorul Hristos, putem spune ca suntem in acea stare la care se refera Sf Serafim de Sarov si deci putem sa ne impartasim atat timp cat constiinta nu ne opreste.
"
|
Daca nu ne putem spovedi cu inima impietrita ,nu ne facem oare singuri judecatorii nostri ,rapind acest atribut duhovnicului? Mie intotdeauna mi se va pare ca am inima impietrita , si asta m-ar opri mereu de la impartasanie. Daca duhovnicul imi da voie, oare sa intervin eu peste el?