In legatura cu Francisc de Assisi, citat aici, adevarul este ca noi suntem partinitori si judecam cu partinire. Eu nu sunt ecumenist, dar in eseul ala despre mistica lui Francisc si cea a lui Serafim de Sarov sunt chestii de tot rasul. Se aduce un exemplu, am vazut, ca Francisc ar fi cerut papei indulgente pentru cei care se vor ruga la capela sa, si acest fapt e vazut ca o dovada a trufiei lui Francisc. Pai daca citim in viata sf Serafim vedem atatea lucruri care ar putea fi interpretate ca semne de trufie daca judecam cu rea-vointa.
Pai spunea sf Serafim ca la manastirea lui de la Diveevo va fi in viitor o mare slava, ca se va umple de slava inclusiv in vremea anti-hristului etc. Apoi discutia cu Motovilov in care se transfigureaza in fata lui, fiind astfel vazut de Motovilov si multe altele.
Toate astea, daca suntem rau-intentionati si judecam cu rea-vointa pot fi interpretate ca semne de trufie. Dar sf Serafim NU a fost trufas. Departe de mine acest gand. Vreau doar sa arat ca asa cum noi judecam pe Francisc al catolicilor cu rea-vointa si partinire, tot asa ne-ar putea judeca si ei unii din marii nostri sfinti.
Cred ca noi gresim. Fiindca daca cumva acesti oameni sunt mantuiti, atunci riscam sa hulim pe Duhul Sfant, dupa cum bine remarca Mihai si dupa cum spunea si parintele Sofronie Saharov, care nu poate fi banuit de ecumenism.
Cel mai sanatos este sa ne abtinem si sa nu-i spunem noi lui Dumnezeu pe cine sa mantuiasca si pe cine nu.
|