Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[bogdan81]

In legatura cu Francisc de Assisi, citat aici, adevarul este ca noi suntem partinitori si judecam cu partinire. Eu nu sunt ecumenist, dar in eseul ala despre mistica lui Francisc si cea a lui Serafim de Sarov sunt chestii de tot rasul. Se aduce un exemplu, am vazut, ca Francisc ar fi cerut papei indulgente pentru cei care se vor ruga la capela sa, si acest fapt e vazut ca o dovada a trufiei lui Francisc. Pai daca citim in viata sf Serafim vedem atatea lucruri care ar putea fi interpretate ca semne de trufie daca judecam cu rea-vointa.
Pai spunea sf Serafim ca la manastirea lui de la Diveevo va fi in viitor o mare slava, ca se va umple de slava inclusiv in vremea anti-hristului etc. Apoi discutia cu Motovilov in care se transfigureaza in fata lui, fiind astfel vazut de Motovilov si multe altele.
Toate astea, daca suntem rau-intentionati si judecam cu rea-vointa pot fi interpretate ca semne de trufie. Dar sf Serafim NU a fost trufas. Departe de mine acest gand. Vreau doar sa arat ca asa cum noi judecam pe Francisc al catolicilor cu rea-vointa si partinire, tot asa ne-ar putea judeca si ei unii din marii nostri sfinti.
Cred ca noi gresim. Fiindca daca cumva acesti oameni sunt mantuiti, atunci riscam sa hulim pe Duhul Sfant, dupa cum bine remarca Mihai si dupa cum spunea si parintele Sofronie Saharov, care nu poate fi banuit de ecumenism.
Cel mai sanatos este sa ne abtinem si sa nu-i spunem noi lui Dumnezeu pe cine sa mantuiasca si pe cine nu.

[cristirg]

În prealabil postat de bogdan81

Cel mai sanatos este sa ne abtinem si sa nu-i spunem noi lui Dumnezeu pe cine sa mantuiasca si pe cine nu.

-nu am spus eu ci Sfantul Ignatie a zis ca Francisc din Asisi era in inselare demonica,pt ca era eretic si pt ca Sfantul Ignatie si-a dat seama datoria nivelului duhovnicesc la care ajunsese ca Francisc era in inselare.

[GMihai]

Şi nivelul duhovnicesc la care ajunsese îl făcea infailibil ?

[bogdan81]

Dar sf Ignatie Briancianinov nu era infailibil. Nu are de unde sa stie exact cine e mantuit si cine nu. Doar Dumnezeu stie asta. Daca cautam nod in papura nu ajungem nicaieri. Daca as fi carcotas, ti-as putea aduce zeci de exemple de sfinti ortodocsi care ar intra la categoria "dubiu". Cel putin din punctul de vedere al cuiva care cauta nod in papura.

[bogdan81]

De ce spun asta frate Cristirg? Fiindca si eu judecam la fel inainte, pana cand am fost sincer si mi-am dat seama ca sunt partinitor. Si ca nu e treaba mea sa dau verdict cine se mantuieste si cine nu. Daca Dumnezeu care e atotputernic ar voi, de pilda, sa mantuiasca un anume protestant sa zicem, unul care a fost misionar in India si a fost ars de viu de paganii hindusi (caz real), cine sunt eu sa ma opun deciziei lui Dumnezeu ?
Oare asta e treaba mea in calitate de crestin? Sa-i pun eu conditii lui Dumnezeu ?
Eu nu pot privi lucrurile in acest fel.

[CristianR]

În prealabil postat de bogdan81

Daca Dumnezeu care e atotputernic ar voi, de pilda, sa mantuiasca un anume protestant sa zicem, unul care a fost misionar in India si a fost ars de viu de paganii hindusi (caz real), cine sunt eu sa ma opun deciziei lui Dumnezeu ?

O confirmare a acestui gând am găsit-o chiar în predica de ieri, la Vindecarea slugii sutașului, a Părintelui Galeriu. Mai întâi, însuși Mântuitorul îi spune sutașului:

Şi Iisus s-a minunat de acest cuvânt, şi a grăit: “Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, nu am găsit o credinţă ca aceasta”. Auzind cei din jur, păstrători de credinţă, s-au întrebat poate cum tocmai la un centurion, un comandant, a aflat Mântuitorul atâta credinţă, militarii fiind asociaţi numai cu ordinea şi cu asprimea; şi îi nesocoteşte pe ei. Şi încă atâta credinţă, încât se minunează Mântuitorul, ca om şi ca Dumnezeu.

și mai departe:

S-a minunat Mântuitorul şi a spus apoi: “Zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. Şi noi vom vedea atunci fraţi de-ai noştri care nu sunt în biserică cu noi, pe care îi socotim păcătoşi, că, dimpotrivă, au fapte care luminează lumea. Atunci ne vom aminti de aceste cuvinte ale Mântuitorului. Şi vom gândi: Doamne, noi am ascultat mereu Evanghelia Ta, nu am lipsit la Liturghia cea sfântă, am ascultat de atâtea ori cuvântul Tău, cuvântul slujitorilor Tăi, am înălţat inimile spre slava Ta, Doamne… Dar faptele noastre oare sunt mai bune? Pentru că nu pot să văd faptele mele, le văd pe ale celuilalt. Fapte care să-Ţi dea bucurie, căci prea multă tristeţe îţi dăm, Doamne! Ori de câte ori mă aflu parcă neîmplinind poruncile Lui, câtă tristeţe Îi ofer lui Dumnezeu!

[AlinB]

În prealabil postat de bogdan81

In legatura cu Francisc de Assisi, citat aici, adevarul este ca noi suntem partinitori si judecam cu partinire. Eu nu sunt ecumenist, dar in eseul ala despre mistica lui Francisc si cea a lui Serafim de Sarov sunt chestii de tot rasul. Se aduce un exemplu, am vazut, ca Francisc ar fi cerut papei indulgente pentru cei care se vor ruga la capela sa, si acest fapt e vazut ca o dovada a trufiei lui Francisc. Pai daca citim in viata sf Serafim vedem atatea lucruri care ar putea fi interpretate ca semne de trufie daca judecam cu rea-vointa.
Pai spunea sf Serafim ca la manastirea lui de la Diveevo va fi in viitor o mare slava, ca se va umple de slava inclusiv in vremea anti-hristului etc. Apoi discutia cu Motovilov in care se transfigureaza in fata lui, fiind astfel vazut de Motovilov si multe altele.

Imi pare rau. poate pentru tine lucrurile astea sunt comparabile, eu nu le vad asa.

Cred ca noi gresim. Fiindca daca cumva acesti oameni sunt mantuiti, atunci riscam sa hulim pe Duhul Sfant, dupa cum bine remarca Mihai si dupa cum spunea si parintele Sofronie Saharov, care nu poate fi banuit de ecumenism.
Cel mai sanatos este sa ne abtinem si sa nu-i spunem noi lui Dumnezeu pe cine sa mantuiasca si pe cine nu.

Mantuirea nu o putem judeca, vrednicia unora sau altora de a fi canonizati in schimb este si va fi mereu discutabila.

De altfel, se ia in urma deciziei unor oameni care, zicem noi, sunt inspirati.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de bogdan81

.. discutia cu Motovilov in care se transfigureaza in fata lui, fiind astfel vazut de Motovilov ...

Stai liniştit, că nu "s-a transfigurat" nimeni în faţa nimănui. Nu aşa se cugetă evenimentul acela, Bogdan.
De ce persişti în a asimila întâmplările duhovniceşti la schemele minţii lumeşti? Metanoia se face prin asimilarea Cerului la pământ? Or, mai degrabă, prin acomodarea pământului la Cer...
Vinul şi butoiul (ori burduful).

P.S. Recomand o carte mititică, cu o exprimare foarte simplă (slavă Domnului!) unde sunt pomenite şi tâlcuite câteva evenimente din istoria mântuirii - "Să ne rugăm 15 zile cu Sfântul Serafim de Sarov", autor Michel Evdokimov, editura Sophia, 2010. Citeşte acolo cum e cu "transfigurarea"! Şi cu altele, demne de trăit şi de povestit.

[bogdan81]

Ioan, ce am vrut eu sa spun cu acel mesaj e ca daca tinem sa cautam cu orice pret nod in papura (era vorba de Francisc de Assisi), dupa acelasi tipar si altii ne pot gasi noua nod in papura. Altfel eu am zis foarte clar ca NU il banuiesc de nici o trufie pe marele sfant Serafim de Sarov. Am vrut doar sa arat ca nu trebuie sa fim partinitori.

[Ioan_Cezar]

Bine, Bogdan, înţeleg şi te cred, desigur.
Şi îmi reiau invitaţia să citeşti, când ai vreme şi nevoie de cuvânt duhovnicesc, acea mică lucrare.
E un text atât de simplu! Cu adevărat admirabil.
Doamne ajută!