Cel mândru nu umblă în căi simple și drepte, ci în căi strâmbe, pline de spini și tâlhari. „Certat-ai pe cei mândri: blestemați sunt cei ce se abat de la poruncile Tale” (Psalm 118, 21). Mândria e rătăcire nebună și cea mai mare călcare de lege, iar îngâmfarea se naște din necunoașterea propriei neputințe. Prin nimic altceva nu se cade și nu se greșește, precum prin mândrie; nici îndreptarea inimii nu se face decât prin smerenie și simplitate. Oricând și oriunde s-a întâmplat căderea, înaintea acesteia a stat mândria.
Pentru mândrie a fost alungat Satanail din Cer; prin mândrie fariseul a păgubit toate virtuțile; pentru mândrie, Nabucodonosor a fost lipsit de împărăție și s-a făcut asemenea dobitoacelor și dimpreună cu vitele a mâncat iarbă șapte ani. Și mii și mii de căderi – toate se nasc din mândrie. Așadar, fii mereu smerit și păzit și acoperit de harul lui Dumnezeu, și vei fi fără de prihană – vei petrece fără căderi, fără poticnire.
(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 73)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|