Citat:
În prealabil postat de Cornel Urs
A avut o stare lipotimică, dar nu și-a pierdut cunoștința. A căzut datorită leșinului într-o poziție de închinare. Daniel nu a mai putut să se țină pe picioare, fiindcă fizic nu mai putea, așa că a decis să cadă într-o poziție respectuoasă de închinare, cu fața la pământ, năucit fiind de ceea ce vedea și auzea.
Înt-un alt context, ar fi cerut probabil un scaun, dați-mi un scaun că nu mă mai țin picioarele, cad, sunt leșinat, aproape că fac infarct de ce mi se întâmplă.
|
Nu a avut nicio stare lipotimica, acolo se arata ca a fost infricosat de vedenie, adica a devenit livid la fata si s-a speriat. Si tu ai aceeasi stare daca te sperie cineva dintr-o data, nu are nicio legatura cu lesinul, pana la lesin e cale lunga. Citeste cu atentie citatul, spune ca dupa ce a devenit livid la fata si si-a pierdut puterea era in picioare si constient, abia dupa ce a auzit glasul a cazut inmarmurit cu fata la pamant. Adica s-a inchinat, din proprie vointa, nu pentru ca i se inmuiasera picioarele. E important ca scrie si inmarmurit, asta arata clar ca era constient.
In Sfanta Scriptura sunt 40 de pasaje in care e aceeasi expresie, "a cazut cu fata la pamant", in toate e vorba de inchinare benevola, nu stare de lesin. Chiar si in Cartea lui Daniel gasim expresia: in cap.2 "46. Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut cu fața la pământ și s-a închinat înaintea lui Daniel și a dat poruncă să-i aducă jertfe și tămâieri." Si in capitolul 8 "17. Și el a venit unde eram eu și, când se apropia, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. " Poti sa observi in ultimul pasaj ca e aceeasi situatie, scrie ca sfantul "S-a inspaimantat" si apoi a cazut cu fata la pamant. Si in pasajul pe care il discutam e vorba tot de inspaimantare, de aceea scrie ca a devenit livid la fata.