"Ultima reformă" sau kickstartul cu "Duhul Sfânt"

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Hai sa dam si niște pasaje evanghelice,că in oceanul asta ortodox ne pierdem in canoane si dogme....

În Faptele Sfinților Apostoli cap.15 v.28 se descrie o modalitate Apostolică - Sobornicească - de lămurire a unor aspecte apărute în viața practică a Bisericii cu privire la tăierea împrejur, ferirea de idoli și jertfire la ei, desfrâu.

„28. Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare:
29. Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veţi face. Fiţi sănătoşi! ”

Deci primii care au stabilit practici canonice vs necanonice sunt Sfinții Apostoli, Biblia prevede statutar prin această descriere faptul că urmașii apostolilor - Arhiereii pot stabili probleme din viața practică a bisericii în sobornicitate și rugăciune cu formularea „părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă”, și în epocile care au urmat primilor creștini.

Dogmele sunt inspirate tot din Biblie, iar canonul la Sfânta Scriptură s-a îmbogățit odată cu Sfintele Sinoade.
Ca atare nu se poate vorbi de dogme fără de inspirație biblică, iar Biblia nu e în conflict cu canoanele, Biblia este prinsă în alte canoane cum ar fi:

Canonul 85 Apostolic, 60 Laodiceea, 24 Cartagina, 2 Atanasie cel Mare în care se stabilește sau se recomandă ce cărți să se citească.
Exemplu în detaliu din Canoanele Bisericii Ortodoxe - Arhid. Ioan Floca p251-252 (din formatarea pdf):

SINODUL al 5-lea Local de la LAODICEEA (anul 343)

CANONUL 60 LAODICEEA: (CANONUL SFINTEI SCRIPTURI)

„Cărţile Testamentului Vechi care trebuie să se citească sunt: 1. Facerea lumii; 2. Iesirea din Egipt; 3. Leviticul; 4. Numerii; 5. A Doua Lege; 6. Isus al lui Navi; 7. Judecătorii si Rut; 8. Estera; 9. Ale Împăratilor, întâia şi a doua; 10. Ale Împăraţilor, a treia şi a patra; 11. Paralipomena întâia si a doua; 12. Ezdra, întâia si a doua; 13. Cartea Psalmilor, 150; 14. Pildele lui Solomon; 15. Ecclesiastul; 16. Cântarea Cântărilor; 17. Iov; 18. Cei doisprezece prooroci; 19. Isaia; 20. Ieremia şi Baruh, Plângerile şi epistolele; 21. Iezechiel; 22. Daniel.

Iar ale Testamentului Nou acestea: patru Evanghelii, a lui Matei, a lui Marcu, a lui Ioan, a lui Luca; Faptele Apostolilor; şapte epistole catolice: a lui Iacob - una, ale lui Petru - două, ale lui Ioan - trei, a lui Iuda - una; patrusprezece epistole ale lui Pavel: Către Romani, Către Corinteni - două, Către Galateni -una, Către Efeseni - una, Către Filipeni - una, Către Coloseni - una, Că*tre Tesaloniceni - două, Către Evrei - una, Către Timotei - două, Către Tit - una şi Către Filimon - una.”

Comentariu profesor Ioan Floca (p.252 în formatarea pdf și 255 în colțul filei) : [...]„În canonul 60 se arată care sunt cărţile care alcătuiesc canonul Sfintei Scripturi, şi anume 22 de cărţi ale Vechiului Testament şi toate cărţile Noului Testament, în afară de Apocalipsă, care probabil nu era cunoscută în Frigia. De remarcat că toate cărţile prezentate sunt şi astăzi considerate ca fiind canonice."[/...]

Conflictul Biblie- canoane, biblie-dogme e o creație artificială, neoprotestantă.