Evolutionismul-religia care pregateste venirea antihristului!

[Moroco]

În prealabil postat de Demetrius

Oare si tu citesti si crezi (fara sa-ntelegi)?

La Facere nu li s-a mai promis cea ce fusese promis din veci.

La inceput, "inainte de cadere", oamenii nu traiau nemurirea si vesnicia practic, ci doar ipotetic(iluzoriu, cu conditia respectarii legilor Raiului). Ei si acum traiesc ca atunci, tot iluzoriu, pentru ca nu se pot lepada "de sine"( de trup); ei si astazi "cad" ca si atunci, de la ipoteza lepadarii de sine. Darurile nu pot fi conditionate, asadar, mantuirea nu e un dar, ci o "performanta" pe care omul o poate atinge dupa un "parcurs al acestei vieti in trup" fara greseala.
Acesta este practic Adevarul, nimic mistic.

Mantuirea a fost fagaduita inainte de Facere (ca o Scrisoare de Intentie) pentru ca orice aspect al Facerii(creatiei) sa fie supus acestui scop. De aici reiese limpede ca EVOLUTIA este scopul Facerii Universului.

Tu poti sa crezi ce vrei, dar va trebui sa te hotarasti: ori inainte(ca-n Scriptura), ori dupa "cadere"(cum ti s-ar parea tie corect), nu se poate si una si alta, caci Dumnezeu nu minte(Tit1,2).

Înţeleg cam ce vrei să spui tu şi cred că ai dreptate pe undeva... simplific:

Rostul întregii creaţii e Mântuitorul (Domnul, Sfântul, Hristos, Iisus, Cuvântul)... iar acest rost este dat de sf. Treime mai înainte de creaţia propriuzisă, mai înainte de primele 7 zile, adică a fost şi este Voia lui Dumnezeu din iubire apărută în ''clipa'' când a iubit şi a creat acel proiect, mai înainte de toate veacurile, deci încă de atunci din veşnicia divină de dinainte de creaţie.

Dacă asta vrei să spui atunci musai cred că ai dreptate căci aşa este.
El este rostul oricărui rost dăruit mai înainte de toţi vecii şi deci practic prin El şi în El găsim şi promisiunea Tatălui şi a sfintei Treimi privind mântuirea şi viaţa veşnică.

Altfel e de neînţeles să dea cineva o promisiune cuiva când nu există niciun rost pentru ea şi acela nu are nevoie de ea.

Spui:

Darurile nu pot fi conditionate,

Tocmai, darul Domnului, (iubirea veşnică şi pură) la început este un dar necondiţionat însă dacă omul este îndărătnic atunci darul devine condiţionat de credinţă, de neprihănire, de sfinţenie... spunând că DREPŢII vor moştenii ceea ce le-a fost făgăduit încă de la întemeierea lumii, Cerul şi Pământul căci pentru ei au fost create toate şi chiar mai mult, sfinţii şi plăcuţii Domnului vor moştenii şi Cerul cel Nou şi Pământul Cel Nou ce va să fie.

Deci vezi darul se dă necondiţionat, dăruitorul având încredere în primitorul darului însă darul se poate pierde, omul necredincios şi iubitor de sine care nu urmează Domnului ci trage spre interesele personale pierde treptat darul credincioşiei, apoi al credinţei şi apoi darul vieţii veşnice prin neascultare şi cerbicie în contrazicere şi negare sau în plăceri şi desfătări josnice... deci darul împărăţiei poate fi luat de către Dumnezeu de la cei răi căci Duhul Sfânt se va reîntoarce la Dumnezeu şi nu va rămâne pururea în oamenii necredincioşi, neascultători, neiubitori şi răi.