Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

[Demetrius]

În prealabil postat de CristianR

Dragă Demetrius, aici m-ai pierdut. Sunt suficiente locuri în Scriptură care îl identifică pe diavol ca ființă spirituală creată de Dumnezeu, pe care n-am vreme să le caut. Însă aduc ca argument însăși căderea protopărinților din Rai, care a fost provocată de o ispită venită nu din ei înșiși, ci din afara lor...

În Teologia Dogmatică, după ce scrie despre îngerii buni și cei răi - aceștia din urmă fiind sursa răului în creație, Stăniloae arată, bazându-se pe Sf. Vasile cel Mare, că atât omul, cât și diavolul (care are nume propriu în Biblie, deci personalitate) au înclinat spre rău din propria libertate (alegere)...

Cu bucurie revin ca să aduc un nou citat despre norocoasa situație a lipsei timp de a căuta în Scriptură pe diavol fiindcă nu e acolo, ci în inimă.
Despre căderea protopărinților (Adam și Eva) am răspuns atunci, dar acum completez cu versete că omul este diavolul.

14. Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:
15. Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.
21. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile,
22. Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea.
23. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.(Mc7,14-15.21-23)

De altfel, chiar tu remarci mai apoi, citându-l pe pr. academician Dumitru Stăniloae, ”că atât omul, cât și diavolul” (de parcă ar fi două persoane diferite!!!) au înclinat spre rău din propria voință.