Ecumenismul si consecintele acestuia

În prealabil postat de Noesisaa

Adevarata smerenie este sa iti vezi de viata ta crestineste, sa te rogi pentru luminarea celor pe care ii crezi rataciti, si sa te rogi si pentru lumininarea ta ca poate sunt lucruri pe care nu le vezi si nu le intelegi, dar nu sunt rele. Adevarata smerenie sta in a dialoga decent si cu dragoste, dar nu dragoste cu aer de superioritate atotstiutoare, ci dragoste frateasca cu adevarat.

Nu e nicidata prea tarziu sa invat adevarata smerenie de la cei care o au. Dar smerenia nu se confunda cu prostia. De obicei, cand vin cu interventii antiecumeniste ma bazez pe faptul ca sfintii ne spun clar ca atunci cand credinta este primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacerea. Si ma bazez pe Srierile Sfintilor Parinti, nu pe inovatii indoielnice moderne. Nici Sfantul Nicolae n-a fost prea smerit cand i-a tras o palma lui Arie. In fata celor care se abat de la adevar nu trebuie sa fii smerit.

Chiar si pe un copil pe care-l iubesti, il mangai cand doarme, dar il certi cand vezi ca greseste. Ce e mai important? Sa ne conducem unii pe altii spre iad sub pretextul fals ca ne ferim de jigniri, sau sa ne ajutam sa ne descurcam in aceasta lume macinata de contradictii? Nu-i nimic daca se supara cineva pentru ce-am scris daca peste o luna sau peste un an imi da dreptate.

Nu pot uri persoane, chiar daca mai si critic. Te rog sa cauti citatul in care am folosit expresia ,,sinod talharesc'', caci eu nu folosesc asemenea expresii. Cred ca imi reprosezi cu multa ura ca nu-ti impartasesc convingerile. Caci eu am scris din inima si cu multa dragoste de adevar. Dar daca tii neaparat sa ma servesti cu altceva in locul adevarului evidentiat de sfinti, permite-mi sa refuz politicos.

Povestea asta cu ,,stati voi si va rugati, ca noi facem ce stim'' nu-mi suna bine. E convenabila pentru unii doar. Nu poti sa stai si sa te rogi cand casa iti arde.