Sunt divortata - ce pot face mai departe?

[emanouela]

draga mea, nu se cearta nimeni, macar atata dram de minte mi-a mai ramas... :D. ia-m sugerat sa citeasca toate postarile si sa se uite si in gradina ei inainte de a da cu parul, ca e asa de usor de facut un rau, de criticat sau de judecat (nu stiu cine le da dreptul de fapt unora sa judece, acest drept il are doar Dumnezeu) si atat de greu de a face un bine, a asculta fara a judeca....
cum mai toti au zis....ce a fost a fost, nu are sens sa traiesti acum cu regrete (sau cu sacul in cap cum ti se sugereaza).
duhovnic - el iti va da cele mai intelepte sfaturi si te va ajuta sa-ti gasesti si linistea
eu iti doresc mult succes si multa intelepciune in deciziile pe care le iei
si nu uita....greselile ia-le ca pe o lectie nu a pe o experienta, lectia o inveti, experienta o poti repeta si nu e sanatos.

[melb26]

E complicata situatia, insa e bine sa-l intrebi ce are de gand, macar sa stii cum stai, daca relatia voastra e de viitor sau doar e un menaj care va convine amandurora, cel putin pt moment.

[BogdanF2]

În prealabil postat de Tzantzarika

sunt sigura totusi ca Dumnezeu e mai bun.

In mod sigur e cu mult mai bun decat toti oamenii, dar pacatosii neindreptati tot in iad ajung, si asta din cauza ca Dumnezeu, oricat de bun ar fi, nu forteaza pe nimeni sa intre in Rai.

Aici nu e vorba de bunatate, ci de patimi, care sunt o boala a sufletului nostru. Daca ai intelege cum se raporteaza relatiile sexuale la sufletul omului, la Rai si la iad, ai intelege de ce sunt atat de serios restrictionate de Biserica Ortodoxa.

Nu vreau sa par ca dau cu pietre, nici sa te condamn, insa din cate am vazut in astfel de cazuri Parintii recoamnda prima si prima data parasirea pacatului, si eu nu fac decat sa iti comunic ce zic ei. Si la fel recomanda sa se evite cat de mult se poate desfacerea casatoriei.

Dumnezeu sa te ajute sa iti rezolvi problemele si sa ajungi in Rai.

Bogdan.

[BogdanF2]

În prealabil postat de emanouela

Bogdan, niste pietre ceva vrei????????? asta cere fata de la noi????? crezi ca ea e inconstienta????? ti se pare ca nu are nici o remuscare????? eu zic sa mai citesti o data, de 2 ori si poate ai sa intelegi....se pare insa ca asta e stilul tau....datul cu pietre.

Relax, nu da nimeni cu pietre, poate am scris mai in graba si textul pare a fi rece si dur, nu am avut intentia asta.

Imi sustin sfatul: cautarea unui duhovnic sporit. Foarte probabil insa ca si acel duhovnic ii va spune cu toata seriozitatea ca divortul nemotivat este un pacat si curvia/preacurvia sunt si ele pacate foarte grave care trebuie parasite imediat.

Citez din memorie pe Pr. Arsenie Boca: "Oamenii se roaga de Dumnezeu sa ii scape de necazuri, si Dumnezeu se roaga de oameni sa lase pacatul. Cine ar trebui sa asculta mai intai?"

Bogdan.

[BogdanF2]

@Tzantzarika:

(Nu am citit decat primul mesaj plus inca cateva din thread, asa ca nu cunosc toata povestea. Scuze daca vobesc pe langa.)

Dumnezeu iubeste pe toti oamenii si ii ajuta pe toti, trebuie doar ca omul sa aiba "intentie buna", cum spunea Cuviosul Paisie Aghioritul, adica sa se indrepte cu toata seriozitatea si sinceritatea spre Dumnezeu. Atunci ajutorul lui Dumnezeu va veni negresit.

Cam toti Parintii spun ca pacatele trebuie ispasite. Cu totii avem pacate si cu totii le vom ispasi intr-un fel sau in altul, iar ispasirea asta inseamna de obicei suferinta. Si eu am pacatele mele, poate mai mari decat a tale, si stiu ca trebuie sa le ispasesc ca sa pot trage speranta de mantuire. Iti spun asta ca sa nu deznadajduiesti daca dau necazuri peste tine. Dumnezeu te iubeste si te vrea in Rai.

Doamne ajuta!

Bogdan.

[Tzantzarika]

În prealabil postat de BogdanF2

@Tzantzarika:

(Nu am citit decat primul mesaj plus inca cateva din thread, asa ca nu cunosc toata povestea. Scuze daca vobesc pe langa.)

Dumnezeu iubeste pe toti oamenii si ii ajuta pe toti, trebuie doar ca omul sa aiba "intentie buna", cum spunea Cuviosul Paisie Aghioritul, adica sa se indrepte cu toata seriozitatea si sinceritatea spre Dumnezeu. Atunci ajutorul lui Dumnezeu va veni negresit.

Cam toti Parintii spun ca pacatele trebuie ispasite. Cu totii avem pacate si cu totii le vom ispasi intr-un fel sau in altul, iar ispasirea asta inseamna de obicei suferinta. Si eu am pacatele mele, poate mai mari decat a tale, si stiu ca trebuie sa le ispasesc ca sa pot trage speranta de mantuire. Iti spun asta ca sa nu deznadajduiesti daca dau necazuri peste tine. Dumnezeu te iubeste si te vrea in Rai.

Doamne ajuta!

Bogdan.

Probabil ca asa e - nefericirea mea e parte din ispasirea pacatelor.Si incerc sa nu deznadajduiesc - dar uneori simt ca am ajuns la limita puterii. Si nu mai stiu incotro sa ma indrept. De multe ori m-am gandit sa ma retrag pur si simplu la o manastire. Daca ar fi copiii mai mari.

[BogdanF2]

În prealabil postat de Tzantzarika

Probabil ca asa e - nefericirea mea e parte din ispasirea pacatelor.Si incerc sa nu deznadajduiesc - dar uneori simt ca am ajuns la limita puterii. Si nu mai stiu incotro sa ma indrept. De multe ori m-am gandit sa ma retrag pur si simplu la o manastire. Daca ar fi copiii mai mari.

Deznadejdea e tot de la diavol (e unul dintre pacatele de moarte), trebuie luptat si cu ea.

In general, sunt mai multe lucruri pe care ai putea sa le faci:

- Cauta un duhovnic bun, de ex. dintr-o manastire. In ce zona a tarii stai?

- Mergi si stai la o manastire 1-2-3 zile, sa te linistetsti. Sunt manastiri care te primesc gratuit (cazare + masa) cateva zile, de ex. Manastirea Petru Voda din jud. Neamt, unde este Pr. Iustin Parvu, care a ajutat nenumarati oameni.

- Citeste ceva pentru suflet, de ex. "Ne vorbeste Pr. Cleopa", vol. 1-16, sau ceva scris de Cuviosul Paisie Aghioritul, sau altceva care iti scoate Dumnezeu in cale. Daca ai intentie buna, Dumnezeu ajuta si iti da ceva folositor de citit (m-a ajutat si pe mine). Mi-a placut o brosurica mica scrisa de Pr. Serafim Alexiev, despre rostul suferintei. Am vazut-o inclusa intr-o carte mai mare, "Viata duhovniceasca a crestinului ortodox".

- Roaga-te cu toata sinceritatea si seriozitatea lui Dumnezeu si te va ajuta.

Si in final, foarte important. Nu vreau sa para ca te judec sau ca dau cu pietre, dar daca traiesti in pacat trebuie sa incetezi neaparat. Iti spun asta cu toata dragostea si seriozitatea, chiar daca nu sunt preot. Ai 2 alternative, incetezi pacatul sau te mariti cu persoana respectiva. Daca crezi ca nu poti, roaga-te si te va ajuta Dumnezeu. Noi oamenii de obicei dam doar vointa, puterea vine de la Dumnezeu.

Dumnezeu sa te ajute!

Bogdan.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Tzantzarika

Multumes mult - est draguta - am vazut si postarea anterioara. Asa gandesc si eu - dar cand ajung si citesc ca totul s-a terminat si sotul meu va ramane vesnic acel barbat... ma apuca disperarea.

Pacat ca nimeni nu aduce citatul din NT care spune ca in imparatia lui Dumnezeu nu va mai fi nici barbat, nici femeie, nici casatoriti, nici necasatoriti...Practic nu stie nimeni cat de vesnica e casatoria cu o persoana...

Cat despre partea cu cerutul in casatorie...te cred ca te temi ca daca faci primul pas ai sa fii intr-o dilema -- daca el spune ca nu vrea, ce ai sa faci, ai sa continui sa traiesti cu el asa, sau ai sa te desparti? Dar pana la urma de ce nu ar fi de acord? In special daca este pentru linistea ta, fiindca ma gandesc ca ai incercat macar sa ii expui ce te framanta? Si da, daca tot locuiti impreuna, de ce sa nu va luati?Si pana la urma puteti sa faceti si un acord prenuptial in legatura cu averea fiecaruia, in caz ca partea materiala este o problema.
Intr-adevar, am auzit ca barbatii, daca ating o anumita varsta si daca nu mai vor copii sunt mai reticenti in ceea ce priveste casatoria. Dar daca il iei incetul cu incetul, oare nu s-ar putea? Nu trebuie sa faceti cine stie ce fast, masa mare multi invitati, etc. E de ajuns sa aveti cativa prieteni in jur si pe copiii tai (lui) si atat.

Nu cred ca e bine sa il iei cu "ori ne cununam ori ne despartim." Intreaba=l intai ce parere are, vezi unde e. E posibil ca el sa aiba gandul asta de mult, dar cum barbatii sunt un pic mai delasatori din fire, tot amana sa vorbeasca cu tine, sau pur si simplu ii e groaza de tam tamul pe care il poate implica o casatorie.. Poate ca daca faci tu un mic pas in directia asta, o sa faca si el cativa.

[Tzantzarika]

El a fost primul care a zis "sa ne luam". Partea materiala e oarecum o problema - dar nu pentru mine pentru ca eu nu sunt materialista. Eu am posibilitati materiale mult mai mari ca ale lui si familia mea l-a acuzat la un moment dat ca e vanator de zestre. Eu nu cred asta.
Nu i-am spus niciodata de framantarile mele - nu vroiam sa-l sperii sa creada ca a dat de vreo habotnica.
Dar asa e - trebuie sa discut cu el si sa-i spun ce ma framanta si sa vad incotro o ia.
Din pacate in familia mea e o traditie atee - parintii mei nu sunt cununati, fratele meu nu e cununat desi traieste de 13 ani cu aceeasi femeie....
Eu sunt singura mai "ciudata" din familie. Si pentru ca am terminat o facultate - lumea spune ca n-ar trebui sa fiu atat de religioasa - ca ar trebui sa fiu mai realista. Oarecum la noi in familie se considera ca religia este opiul saracului si de cate ori ma vad ca ma rog sau ca merg la biserica se gandesc ca am innebunit.

Si in nici un caz n-as face nunta cu tam tam - amandoi avem copii destul de mari (mai ales el) ar fi caraghios sa ne purtam ca doi adolescenti. Si eventual sa-mi pun rochie alba cu lamaita.

[Tzantzarika]

Cand l-am cunoscut eram intr-o perioada in care credeam a oricum datorita divortului sunt vesnic condamnata si nici nu mai intram in biserica. I-am spus de la inceput ca nu ma intereseaza casatoria. Ce m-a legat de el - a fost starea de liniste si siguranta pe care o am cand sunt langa el. Cateodata noaptea am vise inspaimantatoare si sunt foarte speriata si agitata si visez ca el vine si-mi pune mana pe dupa umeri - si in acel moment spaima imi trece.
Oricat de grea si stresanta a fost o zi cand intra pe usa si imi zambeste stiu ca totul o sa fie in regula pentru ca el e langa mine. Si poate ca astea suna a dependenta - dar... am nevoie de el.