Ce sa mai fac? sunt disperat.

[Vickuo]

Ieri seara si noaptea mi-a fost mai bine.Azi ma scol cu gandul la bine ,m-am rugat si iar au aparut starile astea .Sunt constient ca am avut multe pacate in trecut poate de asta si ma simt asa.Imi caut un duhovnic si ma duc la doctor maine.Cred ca starile astea vor aparea mereu daca nu fac ceva,nu prea le am cu medicina ...dar cum sa caut un duhovnic?ma va refuza cineva?Cum sa ma adresez prima data?Nu stiu povestea cu duhovnicul ,obisnuam sa ma duc la Biserica si atat.Desi ma rog si ma gandesc la bine ,la Dumnezeu tot simt acel gol care parca nu se va umple niciodata,tristete ...poate solutia Dumnezeu +pastile va functiona...

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Vickuo

Ieri seara si noaptea mi-a fost mai bine.Azi ma scol cu gandul la bine ,m-am rugat si iar au aparut starile astea .Sunt constient ca am avut multe pacate in trecut poate de asta si ma simt asa.Imi caut un duhovnic si ma duc la doctor maine.Cred ca starile astea vor aparea mereu daca nu fac ceva,nu prea le am cu medicina ...dar cum sa caut un duhovnic?ma va refuza cineva?Cum sa ma adresez prima data?Nu stiu povestea cu duhovnicul ,obisnuam sa ma duc la Biserica si atat.Desi ma rog si ma gandesc la bine ,la Dumnezeu tot simt acel gol care parca nu se va umple niciodata,tristete ...poate solutia Dumnezeu +pastile va functiona...

Offf, copile! Intra in prima Biserica pe care o gasesti in cale, cauta un preot si spune-i ca ai nevoie sa vorbesti cu cineva despre sufletul tau... E simplu, trebuie doar sa te misti, sa actionezi, sa bati la usi ca ele sa se deschida, sa indraznesti !!!

Domnul fie cu tine!

[Vickuo]

cine mai e nebun ca mine sa vrea o boala trupeasca ca sa scape de una psihologica si sufleteasca?

[vsovi]

În prealabil postat de Vickuo

cine mai e nebun ca mine sa vrea o boala trupeasca ca sa scape de una psihologica si sufleteasca?

eu, ca imi pare ca-s nemultzumit ca n-am o boala in duh sau mintala sau sufleteasca pentru ca sa scap de o nevralgie trupeasca trecatoare... adica parca imi vine sa vreau, ma ia, ma prinde, ma apuca sa vreau sa cad intr-o patima, sa fac un pacat urat shi rau, o razbunare pentru ca sa ma simt bine la trup... ca sa nu mai fiu iritat de cate o furnica sau un tzantzar care ma bazaie shi ma intzeapa... shi astfel facand fapta cea rea sa o amestec cu oleaca de prietenie shi trufasha ingamfare shi sa ma amagesc ca defapt a fost o dovada clara de iubire shi mangaiere...

[anita]

În prealabil postat de Vickuo

cine mai e nebun ca mine sa vrea o boala trupeasca ca sa scape de una psihologica si sufleteasca?

Bolile sufletesti sunt foarte rele ,ai dreptate.
Dar rugaciunile catre Maica Domnului facute cu perseverenta sunt bine primite.
E foarte bun Paraclisul Maicii Domnului ,citeste 40 zile si posteste in zilele randuite de biserica.
Dar spovedania trebuie facuta mai intai ,iar pacatele spovedite trebuie lepadate .

[metanoia2]

Nu ai nici o boala psihica! S-au pus niste duhuri sa te ispiteasca ca sa deznadajduiesti.Atata tot!

[zoridezi]

În prealabil postat de metanoia2

Nu ai nici o boala psihica! S-au pus niste duhuri sa te ispiteasca ca sa deznadajduiesti.Atata tot!

Exact! Vickuo, te-as sfatui sa fii mai optimist si sa elimini orice gand negativ pe cat poti, dar nu cumva sa iei pastile ca nu cred ca e cazul. Asa e firea ta mai melancolica, dar te poti schimba daca ai vointa!
Incearca pentru inceput sa contemplezi frumusetea naturii, noaptea sa admiri cerul instelat si sa asculti o muzica mai 'energica' (nu din astea lente ca te amortesc mai rau). Viata e frumoasa daca stii cum sa o privesti si eu gandeam la fel ca tine, ma rugam la Dumnezeu sa ma transforme in praf, 'ca eu m-am nascut din greseala'... acum cand imi amintesc imi vine sa rad ce minte de copil prost aveam :))
Fiecare om trece prin perioade din astea, nu trebuie sa deznadajduiesti...
Curaj!

[Vickuo]

Dorul ala care il simt eu e si un dor de copilarie ,cand mergeam la bunici si isi aratau dragostea fata de mine,am niste bunici care si acum mai sunt in viata ,bunicii mei intotdeauna m-au iubit si ma iubesc ca pe fiul lor,ar da totul sa imi fie bine ,am atatea amintiri frumoase cu ei dar si cu parintii ,tot felul de calatorii,de momente care cand ma gandesc la ele ma apuca plansul,viata mea a devenit monotona ,din cauza depresiei cand ma gandesc sa fac un lucru nu am chef si simt acel dor cu senzatia ca nu s-ar umple niciodata.....perioada copilariei desi a fost marcata si ea de cateva necazuri a fost superba...eu care inainte stateam treaz vreo 20 de ore ,eram plin de viata si de activitate am ajuns sa nu am chef de viata...sper ca ,cu ajutorul lui Dumnezeu sa trec peste aceasta perioada si sa vin sa scriu ca totul e bine.

[florina_drossu]

De multe ori, diavolul da o sensibilitate exagerata. Prea multa nostalgie si melancolie sunt semne ca respectiva persoana nu este pe drumul cel bun. Parintele Arsenie Papacioc spunea ca atunci cand simti tristete exagerata este sigur de la diavol si trebuie sa te scuturi, sa lupti cu acea stare. Bucuria este starea fireasca a crestinului caci Hristos a biruit moartea si iadul!

[giorgianafl]

În prealabil postat de Vickuo

Dorul ala care il simt eu e si un dor de copilarie ,cand mergeam la bunici si isi aratau dragostea fata de mine,am niste bunici care si acum mai sunt in viata ,bunicii mei intotdeauna m-au iubit si ma iubesc ca pe fiul lor,ar da totul sa imi fie bine ,am atatea amintiri frumoase cu ei dar si cu parintii ,tot felul de calatorii,de momente care cand ma gandesc la ele ma apuca plansul,viata mea a devenit monotona ,din cauza depresiei cand ma gandesc sa fac un lucru nu am chef si simt acel dor cu senzatia ca nu s-ar umple niciodata.....perioada copilariei desi a fost marcata si ea de cateva necazuri a fost superba...eu care inainte stateam treaz vreo 20 de ore ,eram plin de viata si de activitate am ajuns sa nu am chef de viata...sper ca ,cu ajutorul lui Dumnezeu sa trec peste aceasta perioada si sa vin sa scriu ca totul e bine.

am o prietena care de cativa ani sufera de depresie..a incercat de toate,medicamente, psihologi,terapie..si nici o schimbare. dar nici nu se tinea de tratament, nu avea rabdare..a fost la preot dar degeaba, fiindca fara vointa nu faci nimic..acum este plecata in Italia la rude.Eu zic ca cel mai importanta este vointa, credinta, optimismul...fiindca orice sfat ai primi este in zadar daca nu stii cum sa actionezi spre binele tau. Prietena mea ma acuza ca nu o inteleg, ca nu stiu cat de greu ii este...este adevarat, nimeni nu poate sti cat de greu iti este, dar nici nu poti primi nici un ajutor daca nu faci decat sa-ti plagi de mila...
trebuie sa gasesti cauzele problemei si sa le inlaturi...trebuie sa fie o explicatie ptr starea ta, si odata gasite cauzele va trebui sa lupti sa le elimini...
sunt atatea lucruri de care te poti bucura,sunt atatea lucruri ptr care trebuie sa fii recunoscator...sunt atatia oameni in jurul nostru care o duc mai rau....
sunt sigura ca Dumnezeu te va ajuta, totul depinde numai de tine, si de EL.