Ce sa mai fac? sunt disperat.

[metanoia2]

Nu ai nici o boala psihica! S-au pus niste duhuri sa te ispiteasca ca sa deznadajduiesti.Atata tot!

[zoridezi]

În prealabil postat de metanoia2

Nu ai nici o boala psihica! S-au pus niste duhuri sa te ispiteasca ca sa deznadajduiesti.Atata tot!

Exact! Vickuo, te-as sfatui sa fii mai optimist si sa elimini orice gand negativ pe cat poti, dar nu cumva sa iei pastile ca nu cred ca e cazul. Asa e firea ta mai melancolica, dar te poti schimba daca ai vointa!
Incearca pentru inceput sa contemplezi frumusetea naturii, noaptea sa admiri cerul instelat si sa asculti o muzica mai 'energica' (nu din astea lente ca te amortesc mai rau). Viata e frumoasa daca stii cum sa o privesti si eu gandeam la fel ca tine, ma rugam la Dumnezeu sa ma transforme in praf, 'ca eu m-am nascut din greseala'... acum cand imi amintesc imi vine sa rad ce minte de copil prost aveam :))
Fiecare om trece prin perioade din astea, nu trebuie sa deznadajduiesti...
Curaj!

[Vickuo]

Dorul ala care il simt eu e si un dor de copilarie ,cand mergeam la bunici si isi aratau dragostea fata de mine,am niste bunici care si acum mai sunt in viata ,bunicii mei intotdeauna m-au iubit si ma iubesc ca pe fiul lor,ar da totul sa imi fie bine ,am atatea amintiri frumoase cu ei dar si cu parintii ,tot felul de calatorii,de momente care cand ma gandesc la ele ma apuca plansul,viata mea a devenit monotona ,din cauza depresiei cand ma gandesc sa fac un lucru nu am chef si simt acel dor cu senzatia ca nu s-ar umple niciodata.....perioada copilariei desi a fost marcata si ea de cateva necazuri a fost superba...eu care inainte stateam treaz vreo 20 de ore ,eram plin de viata si de activitate am ajuns sa nu am chef de viata...sper ca ,cu ajutorul lui Dumnezeu sa trec peste aceasta perioada si sa vin sa scriu ca totul e bine.

[florina_drossu]

De multe ori, diavolul da o sensibilitate exagerata. Prea multa nostalgie si melancolie sunt semne ca respectiva persoana nu este pe drumul cel bun. Parintele Arsenie Papacioc spunea ca atunci cand simti tristete exagerata este sigur de la diavol si trebuie sa te scuturi, sa lupti cu acea stare. Bucuria este starea fireasca a crestinului caci Hristos a biruit moartea si iadul!

[giorgianafl]

În prealabil postat de Vickuo

Dorul ala care il simt eu e si un dor de copilarie ,cand mergeam la bunici si isi aratau dragostea fata de mine,am niste bunici care si acum mai sunt in viata ,bunicii mei intotdeauna m-au iubit si ma iubesc ca pe fiul lor,ar da totul sa imi fie bine ,am atatea amintiri frumoase cu ei dar si cu parintii ,tot felul de calatorii,de momente care cand ma gandesc la ele ma apuca plansul,viata mea a devenit monotona ,din cauza depresiei cand ma gandesc sa fac un lucru nu am chef si simt acel dor cu senzatia ca nu s-ar umple niciodata.....perioada copilariei desi a fost marcata si ea de cateva necazuri a fost superba...eu care inainte stateam treaz vreo 20 de ore ,eram plin de viata si de activitate am ajuns sa nu am chef de viata...sper ca ,cu ajutorul lui Dumnezeu sa trec peste aceasta perioada si sa vin sa scriu ca totul e bine.

am o prietena care de cativa ani sufera de depresie..a incercat de toate,medicamente, psihologi,terapie..si nici o schimbare. dar nici nu se tinea de tratament, nu avea rabdare..a fost la preot dar degeaba, fiindca fara vointa nu faci nimic..acum este plecata in Italia la rude.Eu zic ca cel mai importanta este vointa, credinta, optimismul...fiindca orice sfat ai primi este in zadar daca nu stii cum sa actionezi spre binele tau. Prietena mea ma acuza ca nu o inteleg, ca nu stiu cat de greu ii este...este adevarat, nimeni nu poate sti cat de greu iti este, dar nici nu poti primi nici un ajutor daca nu faci decat sa-ti plagi de mila...
trebuie sa gasesti cauzele problemei si sa le inlaturi...trebuie sa fie o explicatie ptr starea ta, si odata gasite cauzele va trebui sa lupti sa le elimini...
sunt atatea lucruri de care te poti bucura,sunt atatea lucruri ptr care trebuie sa fii recunoscator...sunt atatia oameni in jurul nostru care o duc mai rau....
sunt sigura ca Dumnezeu te va ajuta, totul depinde numai de tine, si de EL.

[anita]

În prealabil postat de zoridezi

Exact! Vickuo, te-as sfatui sa fii mai optimist si sa elimini orice gand negativ pe cat poti, dar nu cumva sa iei pastile ca nu cred ca e cazul. Asa e firea ta mai melancolica, dar te poti schimba daca ai vointa!
Incearca pentru inceput sa contemplezi frumusetea naturii, noaptea sa admiri cerul instelat si sa asculti o muzica mai 'energica' (nu din astea lente ca te amortesc mai rau). Viata e frumoasa daca stii cum sa o privesti si eu gandeam la fel ca tine, ma rugam la Dumnezeu sa ma transforme in praf, 'ca eu m-am nascut din greseala'... acum cand imi amintesc imi vine sa rad ce minte de copil prost aveam :))
Fiecare om trece prin perioade din astea, nu trebuie sa deznadajduiesti...
Curaj!

Medicamentele pentru depresie sunt necesare ,altfel nu ar fi fost fabricate.
E bine sa ia tratament sa poata fi ajutat in felul acesta si sa depaseasca momentele actuale.
Numai cei foarte inaintati duhovniceste se pot vindeca singuri ,prin rugaciune si tainele bisericii.
Trebuie spovedanie deasa si sf.Impartasanie pentrui intarirea sufleteasca.

[zoridezi]

În prealabil postat de anita

Medicamentele pentru depresie sunt necesare ,altfel nu ar fi fost fabricate.
E bine sa ia tratament sa poata fi ajutat in felul acesta si sa depaseasca momentele actuale.
Numai cei foarte inaintati duhovniceste se pot vindeca singuri ,prin rugaciune si tainele bisericii.
Trebuie spovedanie deasa si sf.Impartasanie pentrui intarirea sufleteasca.

Tatal meu ia o multime de pastile anti-depresive si nu si-a revenit deloc. Ba dimpotriva se simte mai rau.. de asta n-am incredere in pastile.

[costel]

În prealabil postat de zoridezi

Tatal meu ia o multime de pastile anti-depresive si nu si-a revenit deloc. Ba dimpotriva se simte mai rau.. de asta n-am incredere in pastile.

Medicamentele au si ele rolul lor, numai ca de multe ori nu sunt administrate cele potrivite. Si uite asa omul ajunge din rau in mai rau. Pe de alta parte, din cate stiu la acest mod de tratament efectul vizibil este dupa mai multe luni de zile.

Tu sa starui in rugaciune pentru el. Minunat ar fi ca si el sa se roage.

[zoridezi]

În prealabil postat de costel

Medicamentele au si ele rolul lor, numai ca de multe ori nu sunt administrate cele potrivite. Si uite asa omul ajunge din rau in mai rau. Pe de alta parte, din cate stiu la acest mod de tratament efectul vizibil este dupa mai multe luni de zile.

Tu sa starui in rugaciune pentru el. Minunat ar fi ca si el sa se roage.

Costel, tata se roaga mai tot timpul. E bolnav de vreo 2 ani! A luat un sac de pastile si nu a mers cu niciuna... Eu cred ca daca nu ai credinta si vointa, nu te poti vindeca... asta incerc sa ii spun si tatalui meu, dar saracul e asa de drogat incat si-a pierdut orice nadejde. Inca mai sper ca se va face bine(speranta moare ultima) dar cu pastilele m-am convins ca nu se rezolva mare lucru...
Iar ce vezi la semnatura e rugaciunea tatalui meu (se ruga prin somn cu voce tare!) deci el e foarte religios, dar nu are vointa

[metanoia2]

Am o prietena care a scapat din camasa de forta cu canon de la un parinte foarte deosebit. Canonul l-a tinut mama si fratele ei pana a ajuns ea in stare sa se roage.Oricum Dumnezeu nu iti lasa ispite mai mari decat puterile tale.