Ce sa mai fac? sunt disperat.

[tigerAvalo9]

Si eu am avut atacuri de panica si renuntat sa ma duc la doctor si ma rugam si ma rugam si pana la urma am ajuns vrand nevrand cred ca Dumnezeu m-a trimis acolo cu 180 batai pe minut ,tensiunea 18.Daca nu stii sa te controlezi singur impotriva lor,fie ca e atac de panica fie ca e depresie tot la spital ajungi ,trebuie medicamente ,sunt oameni care s-au luptat si au invins bolile acestea singuri dar au fost oameni foarte puternici si stiau sa isi controleze psihicul.Ba vad ca la tine nu merge.Psihologul si psihiatrul te va ajuta iar dupa aceea duhovnicul te va ajuta sa ramai la starea normala.

[ory]

În prealabil postat de Anna

Ba da Ory, are dreptate, o sa revina. De multe ori pana cand se va vindeca complet. Dar are nevoie de tratamente si metode de "lupta" cu boala, el nu e vindecat, e doar intr-un moment de "pasuire" ca si cand te mai lasa uneori durerile.
Important e sa nu deznadajduiesti!

Anna, am specificat si cum ar putea sa i-a situatia daca, totusi revine....CEL MAI MULT COTEAZA ATITUDINEA PROPRIE .
Psihiatria este, poate cea mai putin dezvoltata medicina, cea mai putin explorata, cea care a ramas cu cele mai multe intrebari fara raspunsuri...poate ca, tocmai de aceia au murit prematur oameni ca Monroe, Elvis si acum Michael. Medicamentele nu fac minuni, ba, chiar fac mai mult rau decat bine, daca te adancesti in lumea lor necunoscuta si atat de periculoasa. Tot de tine insuti depinde in cea mai mare parte " izbavirea ", dar, este nevoie de rabdare si putere, sa gasesti puterea in orice, sa o fabrici, sa o furi daca se poate...
Ati citit vre-odata un prospect la xanax ? Este strigator la cer ce dozaj mare indica oamenilor, mai ales a acelora care nu prezinta probleme extreme. Nu mi se pare in regula. ex : jumatate 0,25 mlg...de ce sa ajungi a indica o doza de zece ori , chiar de douazeci de ori mai mare pe zi? Nu inteleg ! Apoi, ce mai urmeaza ? Scapi de o problema si dai de doua...
Mai exista si pericolul din medicamentele uzuale care contin somnifere dar, de care noi nu stim. Eu nu obisnuiesc sa iau medicamente, nici pentru o durere de cap, dar aflu tot mai multe lucruri ingrijoratoare in jur. Apropos, am citit tot pe net despre persoane care au intrat in depresii in urma unor tratamente de inima, de tensiune, etc...si, nu stiau ce se intampla cu ele.
Sau indicatia de somnifere pentru orice durere, care sa inhibe reactia creierului la durere, dar o directioneaza spre altceva, care, in cele din urma pericliteaza sistemul nervos. Este un mare haos in medicina noastra ! Doctorii vor sa scape de tine, vor ca si tu sa scapi de tine...sa nu mai rationezi nimic, pe moment, caci dupa aia tot cu tine ajungi sa te confrunti...si, pana cand vei fugi ?
Nu se pune astfel problema in situatii extreme , situatii care scapa de sub control.
Dar, poate ca asa este Anna, cate o pastiluta, sau un tratament usor impreuna cu lupta cu tine insuti, cu lupta spre a afla resursele de regasire in liniste, pot face bine, pot genera vindecare, ca sa nu ajunga a se acutiza problema .
Personal, ultima data am rontait niste pastilute homeopate de care se facea reclama, sedatifpc...parca, sunt absolut inofensive fara efecte adverse, care, cica stimuleaza serotonina, la inceput mi s-au parut banale, apoi, nu mai stiu, caci eu oricum le-am luat doar cand si cand...si am luptat cu mine insami, in primul rand. Nu stiu cat bine au facut sau nu, nu mi-am dat seama in mod impetuos. Viata este o lupta, oricum !
Va doresc sanatate tuturor !

[Anna]

Vreau sa iti spun in momentele cele mai groaznice ce imi aducea alinare pur si simplu miraculoasa, chiar daca nu dura f mult, era de ajuns: rugaciunea fierbinte catre Maica Domnului! Sa stii ca e foarte adevarat cand se spune ca nimeni din cei ce se roaga Ei nu sunt lasati deoparte.

[Anna]

Ory, n-am zis nimic de pastilute. Eu doar spuneam ca starile de "rau", depresive, cam revin, macar din cand in cand. Mai ales la inceput, nu te vindeci dintr-o data, ia timp indelungat...

[Silencer]

Cunosc aceasta situatie, deoarece ma aflu shi eu demult in ea...
Imi vine shi mie cam greu...

Dar uite, sfatul meu, urmeaza sfaturile de la cristina2012, mai ales cel cu cainele... Este un lucru foarte bun, care o sa te ajute in momentele mai grele, ca sa iti mai apara un zimbet pe fata :D ... Ai mei nu imi dau voie, shi nici nu ma intelege nimeni din familie asha ca...

Inca un lucru... Cu tristetea asta e cam complicat... Depinde... Daca nu trece, ar trebui sa incerci la un psihiatru poate... E mai bine decat sa te autodistrugi... Nush', eu am fost la unul shi nu prea a mers, ma gandesc pe viitor sa ma duc la altul... Mai ales ca aici in Basarabia e cam complicat cu toti medicii ashtia, la tine ar trebui sa fie simplu...

De cand sunt in aceasta stare nu prea am mai fost pe la biserica, dar credinta ma ajutat foarte mult in cele mai grele momente, atunci cand nimeni nu ma intelegea... Asha ca inca o parere a mea, e sa ei o rugaciune cat de mica nu ar fi ea, shi sa o rosteshti in fiecare seara inainte de culcare...


Numai bine, shi sper ca totul sa se termine cu bine :D

[vsovi]

În prealabil postat de metanoia2

Draga vsovi mi-e greu sa urmaresc scrisul tau datorita felului in care scrii dar calitatea gandirii ma intereseaza foarte mult. Scrie te rog normal ca sa te poti concentra la idee cand citesti si nu la scris. Sunt de acord cu tine atat cat am reusit sa citesc.
Iarta-ma!

n-am pentruce sa te iert ca doar nu ai de ce sa simtzi ca mi-ai greshit mie daca nu ai avut chef shi rabdare ca sa citeshti pana la sfarshit... poate ai greshit lui Dumnezeu ca mi-ai laudat calitatea gandirii, cand defapt toate ideile sunt furgasite in scrierile de la Dumnezeu, pe care eu "shtiutorul" doar le repet cu cuvintele mele in sperantza ca o sa le invatz shi pricep candva ca sa le urmez... dar deocamdata le repet doar ca o placa stricata sau ca un papagal obosit de poftele mele cele rele... razbunare shi neascultare shi ingamfare la inimioara...

deci calitatea gandirii, daca prin absurd ar exista in scrierile mele, daca totushi o descoperi, ea se datoreaza celor care l-au marturisit pe Dumnezeu...

Multzumesc ca ai fost deacord... ca eu in general contrazic pe toata lumea caci mereu gandesc maiceva... maiceva... probabil din setea shi dorul nestins al lacomiei...duhului minciunii maririi de sine... uitand ca nimic nu ducem cu noi decat faptele pe care le-am savarshit, credintza, dragostea curata shi faptele... shi niciintr-un caz interesul babanilor iar restul e slava desharta ce pare ca ar fi ceva vrednicie dar este defapt naravul viceversa... ca sa osandesc de pe stari shi pozitzii de vrednicie... exact ca shi carturarii shi profesorii shi invatzatorii... mustrand nu cu duhul blandetzii ci din manie ieshita din mintzi cu multa nemultzumire de neajunsurile aproapelui, hulindu-l shi calcandu-l mereu in picioare, de sus pana jos... vezi? iarashi m-am socotit un fel de victima nemultzumita shi neintzeleasa shi de aia m-am laudat plangandu-ma tzie... deci ma iarta shi dumneata shi te roaga shi pentru mine... dar shi pentru totzi ceilaltzi fratzi creshtini.

[metanoia2]

Asculta-ma scumpul meu prieten intru Hristos, am citit aici toate postarile si polemicile in legatura cu ce e mai important:medicul sau calea duhovniceasca si iti spun mai amanuntit ce mi s-a intamplat mie ca sa iti fie de folos.Prin 1997 m-a apucat exact starea de care te plangi tu, era o perioada in care eram nu foarte rugatoare dar mai curata sufleteste si... nu mai puteam sa dorm. Ma invarteam in pat si adormeam intr-un tarziu si era super atat cat dormeam, apoi ma trezeam si parca de dimineata ma apuca o stare neagra, nu ma durea nimic, mi-as fi dorit sa ma doara ceva fizic ca sa fie mai suferinta fizica mai puternica decat cea psihica.Nu aveam chef de nimic, nu aveam vointa sa imi placa ceva din ce vad, sa ma implic in ceva...SA MA INTERESEZE CEVA,ai mei nu observau nimic, dar ca si tine, eu traiam cu teama ca nu voi mai rezista starii si imi voi face rau. Stiam ca e pacat si oricum intotdeauna am iubit viata si mi-am dorit sa o traiesc. Mi-era teama de mine. Am ajuns sa merg pe afara si sa ii aud pe altii vorbind,intrebandu-ma dar nu ma interesa nimic ce spuneau si parca nu mai aveam vointa nici macar sa vorbesc. Odata, m-am oprit in mijlocul camerei si ma uitam in gol gandindu-ma ca nu mai am scapare si atunci mi-a zis mama: ma sperii stand asa, ce e cu tine? Si pentru dragostea mamei pentru mine m-am hotarat sa lupt.Imi spuneam ca e totul numai in capul meu si ca ma las in voia gandurilor, am inceput sa ma cercetez, sa imi studiez starea si sa lupt cu ea. Cand imi venea gandul dimineata ca iar ma trezesc sa am o zi neagra si ma coplesea starea aceea, eu imi ziceam: nu, e o zi binecuvantata de Dumnezeu, ma duceam la geam, priveam la cer si imi impuneam sa ma intereseze frrumusetea cerului, zborul pasarilor, ma uitam la pamant si imi impuneam sa ma intereseze tot ce vad, ieseam din camera si deschideam conversatii, imi impuneam sa ma intereseze si sa ma implic in toate. A fost foarte greu. Fiecare miscare a gandului impotriva starii care ma coplesea mi se parea o fortare a vointei peste puterile mele. Si cu fiecare zi inobservabil, am obtinut teren.Lupta a durat cam un an: trezire, rugaciune, lupta impotriva gandurilor mele cu toata forta vointei pe care o mai aveam si apoi Dumnezeu mi-a dat si un duhovnic foarte bun, deoarece in tot timpul luptei mele psihice m-am spovedit mai des dar la preotul din parohie. Ma rugam nonstop: Doamne fii cu mine, Doamne nu ma lasa, Doamne iti dau Tie gandurile mele si tu da-mi in schimb ganduri binecuvatate.Dumnezeu parea sa ma fi lasat singura in lupta asta dar privind in urma dupa mai bine de 10 ani imi dau seama ca m-a insotit tot timpul. Pe masura ce vointa s-a intarit au disparut starile.SI NU AM LUAT ABSOLUT NICI UN MEDICAMENT.Am fost la psiholog o data in toata perioada asta si mi-a spus ca sunt o persoana foarte echilibrata. Atunci am stiut ca nu am alta scapare decat sa lupt.Fii tare frate, daca o sa ai si o prietena si te implici in ceva activitati (crestine ortodoxe iti sugerez eu), vei trece cu bine peste toate. Acum vreo 5 ani am cumparat si o carte "Cum sa biruim depimarea", dar din pacate nu o am la mine(unde locuiesc acum ca sa iti spun cine a scris-o).Spovedeste-te si tu si parintii tai, si lupta impotriva starii tale. Nu te gandi de dinainte ca starea ta cea rea se va intoarce, gandeste-te ca fiecare intoarcere a ei este o provocare la lupta. Asteapt-o inarmat cu rugaciune, ganduri bune.Schimba-ti fiecare gand rau intr-unul bun, prin vointa ta.Eu am crezut ca sunt cel mai slab om si ca ma aflu la capatul puterilor, fara vointa, fara ajutor, si am biruit. Daca eu am putut, si tu poti.
Fii tare, suntem alaturi de tine!

În prealabil postat de Vickuo

Si care era motivul pentru care ai avut depresie?si cum s-a manifestat,ia ,da-mi te rog amanunte daca vrei.Multumesc mult.As prefera amigdalita sau rosu in gat decat depresie....era mai bine si cand aveam probleme cu plamanii...e greu sa ai sufletul ,psihicul bolnav ..mai greu decat ai trupul va spun eu...

..................................
RASPUNS
La mine a fost asa :EXEMPLU: ma aflam pe o terasa,si serveam o cafea,gindurile mele se indreptau spre cele citite din biblie si CUM POT sa le implinesc.La un moment dat,observam ca simt un tremur,prin sistemul nervos al trupului,etc,etc,apoi urmau valuri de caldura in trup si atentia mea se muta (de la revederea mentala a celor citite in biblie) spre simptomele ce se desfasurau in trupul meu.Pornind de la aceste observatii,sintul de a observa s-a dezvoltat peste normal.Ca urmare a acestui simt,am observat ca exista lungi zile in care NU am chef sa maninc,nu am chef de NIMIC si lipseste placerea de a simtii ca traiesc.Ca urmare,m-am dus la un psihiatru (la sfatul fostei sotii,a mamei mele)...si m-am indopat cu pastile un an de zile.Buuuun.Mai departe iti zic ca aceste pastile,in primul rind,mi-au amortit,ca sa zic asa, sistemul nervos,nu mai simteam chemarea catre Dumnezeu,nu mai simteam in trup acele simptome...totul era ok...dar starile depresive EXISTAU in continuare dar NU MAI ERAM CONSTIENT DE ELE....asta a fost efectul pastilelor.
Anihilau EFECTUL dar nu actionau asupra CAUZEI.Asa ca m-am apucat sa ma tratez singur.
In urma tratamentului personal pe care l-am adoptat,au aparut simptomele pe care le-ai explicat ca le ai si tu,identice cu cele ce le aveam si eu...si am sa le relatez aici.
Cind incercam sa dorm seara (sau dupa amiaza) pe spate sau pe burta sau in alta pozitie...am bagat de seama ca ATENTIA mea este in asteptarea a CEVA.Acest fapt,genera frica si NU ma lasa sa adorm...si inca un fapt notabil,era ca parca ...NU AVEAM GINDURI.Erau momente in care pulsul meu CRESTEA in mod brusc,aparent,fara un motiv anume.Dupa vre-o citeva zile,am bagat de seama ca se acumulase oboseala din lipsa de somn,si ma gindeam ca nu stiu cit mai rezist in aceste conditii....situatie care a durat vre-o 2,3 saptamini....iar REMEDIUL a venit la fel de usor si simplu,pe cit parea de complicat,si anume....aveam nevoie de un GIND suficient de interesant pentru mine si atragator,care sa-mi distraga atentia,iar mintea mea,fiind atrasa de placerea acelui gind,cobora din gama (unde cerebrale peste 14 cicli pe secunda) undeva spre alfa /theta (unde intre 5-12 cicli)
Pe scurt,imi imaginam cum ma plimb in natura sau pe malul unei ape sau etc,etc,iar interesul asupra acelor ginduri era mentinut prin intrebarea...cum pot implini biblia in cadrul acelui context,si,foarte important,sa vad ce se mai intimpla...ma rog,cam asa ceva.
Si,pentru tine,o explicatie...cel ce se teme si este speriat este OMUL VECHI despre care ne invata biblia (in termeni moderni,se numeste EGO-ul)...iar simptomele din trupul tau,care provoaca frica de frica,nelinistea,anxietatea (frica de somn este doar un aspect a acestor
stari cumulate) reprezinta evolutia catre Dumnezeu a omului cel nou.Biblia explica CLAR ca OMUL este format din CEL VECHI si CEL NOU...trebuie doar'' sa nu va potriviti acestui veac,ci sa va schimbati prin INNOIREA MINTII''...
EXPLICATIE: acest subiect este asa de complex incit NU poate fi discutat prin scris...scrisul este prea INGUST pentru asa ceva.Sper sa-ti ajute...si tine minte:VOINTA/RUGACIUNE...RUGACIUNE/VOINTA.
si inca ceva...METANOIA2 este grozava prin raspunsurile pline de intelepciune pe care le-a scris...asimileaza-le...la mine e mai spre observatie,care e rece,prin natura ei...iar sfaturile ei sint mai spre inima,mai calduroase...practic,in aceste raspunsuri exista REMEDIUL la problema ta,dar ambele iti sugereaza VOINTA,VOINTA,VOINTA.

[metanoia2]

Multumesc, ARCHANGHEL, esti un om bun; e bine cand vezi numai binele la cineva si ii treci cu vederea lipsurile. Bunul Dumnezeu sa ne binecuvanteze gandurile.Din pacate mandria este cea care ma necajeste cel mai mult, si chiar ma gandeam ieri uitandu-ma in mine ca poate exagerez dand sfaturi la altii si voi cadea mai rau. Aici incerc sa chem la lupta prin armele pe care le-am folosit eu ca sa ii intaresc pe altii.

[Vickuo]

Multumesc mult tuturor .Dumnezeu sa va binecuvanteze.Am fost azi la Biserica,ma rog si sunt decis sa contactez si medicul dar sa fie in asa fel incat sa nu devin dependent de medicamente.Ce n-as da acum sa am archanghel cum ziceai tu o boala trupeasca decat o boala a psihicului,sufleteasca care te macina.