Credinta, habotnicie, obiectivitate

[anna21]

Citeam zilele trecute ceva de genul: un ateu isi sustine pozitia in fata unui preot de tara. Acesta il asculta cu multa rabdare, iar intr-un final ii spune doua lucruri:
- este mai putin important ca ateul nu crede in Dumnezeu, ci important este ca Dumnezeu are incredere in el.
- sa se gandeasca in ce moment din viata ateul a hotarat ca este mai bine pentru el ca Dumnezeu sa nu existe.
Nu a fost o intrebare intamplatoare, caci chiar la savarsirea unui pacat el a pierdut credinta in Dumnezeu pentru a se proteja de mustrarea constiintei. Asa am concluzionat ca tocmai propriile pacate ne deschid poarta necredintei. Il ucidem pe Dumnezeu in inima noastra si ne simtim "liberi" in gandire, actiune..