Credinta, habotnicie, obiectivitate

[anna21]

În prealabil postat de Bastet

Credința sau lipsa de credință nu implică aderarea sau neaderarea la o anumită perspectivă științifică.

Ateismul nu este egal cu evoluția. Ateismul nu „propune” și nu „impune” nimic.

Reproducerea controlată (avort și contracepție) decurge logic din drepturile omului

(Despre „nebunia contemporană cu reducerea populației planetei” habar nu am.)

Ba da, credinta influenteaza aderarea la "perspectiva stiintifica". Evolutionismul are destule lacune (e pe-aici vreun topic despre asta?), in plus, difera de geneza biblica, ceea ce ar ridica probleme oricarui crestin. In schimb se potriveste perfect viziunii materialiste (atee) contemporane.
Iar teoria evolutionista l-a impulsionat pe Galton sa emita o teorie a darwinismului social (eugenie) care a fost preluata si aplicata in nazism. Iaca asa ideile "stiintifice" marete dau nastere unor planuri la fel de marete.
Ohoho... ateismul propune si impune legea bunului plac. Fac ce vreau cat timp nu deranjez pe nimeni! Dar daca evolutionismul functioneaza si la nivel social, pai atunci fiecare e pe cont propriu.. va supravietui cel mai adaptat, nu? Lege "stiintifica". In conditiile astea un fat nu ar fi foarte adaptat. Avortul devine un "drept" (auzi ce aberatie!) al omului (dreptul mamei de a-si ucide copiii, despre asta vorbim)!
Dreptul la viata va fi promovat doar de habotnici, probabil.

Tu chiar crezi, sincer, că ateii sînt niște monștri imorali care merg din păcat în păcat?...

Ori asa cum spui, ori sunt prea prosti, dorm in ghete! Cum poti trai fara a cauta un raspuns la niste intrebari firesti: cine sunt eu, de ce traiesc, de ce doresc mai mult decat imi ofera lumea.. etc?

În prealabil postat de anna21

Cum poti trai fara a cauta un raspuns la niste intrebari firesti: cine sunt eu, de ce traiesc, de ce doresc mai mult decat imi ofera lumea.. etc?

De ce crezi tu ca ateii nu cauta aceste raspunsuri?
Mai ales ca am spus de mai multe ori ca ateii chiar au gasit aceste raspunsuri, ca sintem privilegiati ca traim in aceste vremuri in care ne putem permite sa spunem ca avem niste raspunsuri la care acum citeva sute de ani nici nu visam.

[MariS_]

Incerc sa intru si eu intr-o discutie care cred ca ma depaseste, dar poate ca ma va
dumirii cat de cat...
Dupa parerea mea "inteligentii" sunt de doua soiuri: cei care stiu ca nu stiu si cei care
cred ca stiu. Primii nu pot fi habotnici, ultimii da.
Omul de stiinta, cel mai adesea, face parte din prima categorie. El cauta tot timpul,
desigur cu mijloacele sale. Omul de stiinta riguros si onest nu face extrapolari ale
unor teorii locale la intreaga existenta. Isi cunoaste domeniul si se limiteaza la el.
Cel ce face extrapolarile respective este deobicei filozoful. Filozoful ateu nu-si poate
fundamenta metafizica lui decat extrapoland rezultatele stiintei. Teologul nu are
nevoie de stiinta pentru a-si baza convingerile. Din cauza asta omul de stiinta e
tentat sa se uite la filozof mai cu atentie decat la teolog. Filozoful il pretuieste,
il mangaie, il da ca exemplu, celalalt pare ca-l ignora.

Cineva a facut o remarca foarte inteligenta:
"(Acum a terminat mașina de calculat și vorbește din nou omul.) "
Dupa umila mea parere, daca Dumnezeu n-ar exista, am fi cel mult masini de
calculat care am visa (oare se poate ca o masina de calcul sa viseze? cine stie,
poate atunci cand sistemul de operare e prea "obosit" sa deraieze prin niste
rutine ratacite pe-acolo) un dumnezeu OM.

[razvan4]

MariS, in mare ai dreptate, cred eu. Cu unele mici amendamente.
De exemplu eu nu cred ca oamenii de stiinta ar fi interesati in vreun fel de filozofi sau teologi si de parerile acestora privitoare la munca lor. Acestea sint pur si simplu irelevante pentru un om de stiinta.

[MariS_]

razvan4 :
MariS, in mare ai dreptate, cred eu. Cu unele mici amendamente.
De exemplu eu nu cred ca oamenii de stiinta ar fi interesati in vreun fel de filozofi sau teologi si de parerile acestora privitoare la munca lor. Acestea sint pur si simplu irelevante pentru un om de stiinta.
-------
Se poate ca omul de stiinta sa nu fie interesat de filozofii sau teologii, dar uneori e
"tentat" sa treaca el pragul dintre stiinta si filozofie si-si transforma teoria, folosind
extrapolarea, in filozofie. Uita putin ca e om de stiinta si se aventureaza pe terenul
mai spectaculos si mai plin de "onoruri" al filozofiei. Dar si teologul care face pe omul
de stiinta poate s-o dea in bara (vezi conceptia ptolemeica si altele) la fel de rau.
Doar smerenia, sinceritatea si onestitatea nu strica nimanui...

Problema religiei este ca deja stiinta incepe sa se ocupe de lucruri de care inainte se ocupau numai filozofia si religia.

[MariS_]

topcat:
Problema religiei este ca deja stiinta incepe sa se ocupe de lucruri de care inainte se ocupau numai filozofia si religia.
------
Domnule topcat, s-ar putea sa fim verisori, eu sunt o maimuta care se inchina si-si
face cruce. Dar imi plac toate maimutele, sunt foarte dragalase cum se chinuiesc
ele sa imite oamenii. Nu inteleg de ce, dar asta-i alta problema...

Daca stiinta incepe sa se ocupe de lucruri de care inainte se ocupau numai filozofia
si religia nu poate decat sa ma bucure. Sa nu uite pe langa ustensilele uzuale sa ia
si smerenia, sinceritatea si onestitatea.

[costel]

În prealabil postat de topcat

Problema religiei este ca deja stiinta incepe sa se ocupe de lucruri de care inainte se ocupau numai filozofia si religia.

Religia nu are nici o problema. Nu exista conflict intre religie si stiinta. Daca exista o disputa, ea se poarta cu cel care nu a inteles cum trebuie Scriptura. Cunoasterea crestina asupra lumii, pleaca de la Revelatie, pe cand stiinta nu surprinde decat aspecte unilaterale ale realitatii. Dar nu e cazul sa dezvoltam aici tema: religie si stiinta, exista un topic pe acesta tema.

[Bastet]

În prealabil postat de MariS_

Omul de stiinta, cel mai adesea, face parte din prima categorie. El cauta tot timpul,
desigur cu mijloacele sale. Omul de stiinta riguros si onest nu face extrapolari ale
unor teorii locale la intreaga existenta. Isi cunoaste domeniul si se limiteaza la el.
Cel ce face extrapolarile respective este deobicei filozoful. Filozoful ateu nu-si poate
fundamenta metafizica lui decat extrapoland rezultatele stiintei. Teologul nu are
nevoie de stiinta pentru a-si baza convingerile. Din cauza asta omul de stiinta e
tentat sa se uite la filozof mai cu atentie decat la teolog. Filozoful il pretuieste,
il mangaie, il da ca exemplu, celalalt pare ca-l ignora.

Mi-a plăcut felul în care ai pus problema, în sensul că sînt aceste mari trei direcții: studiu realist, studiu umanist, studiu teologic.

„Studiu” pentru că, din cîte mi-am dat eu seama, se pare că cea mai comună însușire a tuturor oamenilor este curiozitatea. „Setea de cunoaștere” nu e un clișeu perimat, e ceea ce ne descrie ființa în mod fundamental.

Totuși, delimitările între cele trei domenii nu sînt deloc bruște și nici măcar certe.

Pe măsură ce se dezvoltă ceva (orice), apare o specializare din ce în ce mai mare în fiecare componentă. Este, așadar, firesc ca și oamenii să își împărtășească realizările din domenii diferite, ca să se încerce să se șlefuiască tot mai mult angrenajul cunoașterii umane.

Voi încerca să mă țin aproape de modelul „omul de știință <–> filozoful <-> teologul”.

Știința lucrează în general cu materialul (cu perceptibilul, observabilul, investigabilul), într-adevăr, pe cînd teologul e în niște zone care sînt aparent inaccesibile omului tehnic. Filozoful însă (aici ar trebui incluși cam toți cei cu preocupări umaniste: sociologi, psihologi etc.) reușește o intermediere foarte interesantă. Poate observa domeniul religios și formula niște idei printr-o sită proprie, iar omul tehnic poate prelua o idee și formula o teorie. La fel, rezultatele studiilor întreprinse științific sînt puse într-un limbaj accesibil, iar filozoful le poate adapta preocupărilor imediate ale teologului.

Morala: nu se mai poate ca un om să le poată face pe toate, timpul individual e mult prea scurt; dar din moment ce sîntem de acord că e nevoie de toate aceste laturi (sîntem, oare?), cel mai corect lucru e să se încerce o cooperare între domenii, între noi toți, fără bețe-n roate, injurii și acuzații. Aș vrea să cred că omenirea a trecut de etapa de „ochi-pentru-ochi” sau „dog-eat-dog”.

[MariS_]

Bastet:
Voi încerca să mă țin aproape de modelul „omul de știință <–> filozoful <-> teologul”.
------
Apreciez modul dvs. de gandire si sunt de acord cu tot ce ati spus.
Eu unul pretuiesc mai mult sinceritatea si modestia la un om de stiinta decat
fatarnicia unui credincios. Primul are sanse mari sa ajunga un bun credincios,
ultimul insa a ratat.