Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Vad ca nimanui nu ii convine acest concept de predare a bagajului genetic negativ, insa nu am niciun dubiu ca nimeni nu ar avea ceva de obiectat referitor la faptul ca atunci cand exista un preot/calugar/unchi in neam care si-a petrecut viata in rugaciune si a murit linistit prevestindu-si sfarsitul cu cateva zile inainte...nu il deranjeaza deloc.

Oare exista acest sentiment de revolta pentru ca nu ne cunoastem neamul, sau pur si simplu pentru ca nu suntem de acord cu aceasta afirmatie?

Mie mi se pare foarte obiectiv acest concept de transmitere a bagajului genetic, dar mai mult decat atat...pe langa inclinatia spre anumite afectiuni mostenita de la parinti, trasaturi de caracter si trasaturi fizice, sa mostenim intr-o oarecare masura si structura lor sufleteasca. Cred ca parintii mai duri, mai insensibili, mai deloc religiosi...transmit aceste caracteristici sau lipsuri si copiilor lor. Mi se pare explicabil faptul ca unii indivizi nu au respect pentru viata, nu le tresare niciun muschi atunci chinuie animale, cand trec cu masina peste ele, cand devin violenti sau cand nu manifesta nicio latura religioasa...pentru ca toate acestea pot fi explicate de ce au transmis parintii.

Desi fiecare individ e original si vine cu ceva al lui, el este totusi in mare parte conturat prin ceea ce mosteneste de la parinti....cel putin eu constat acest lucru in ceea ce ma priveste, si sunt foarte mandra de acest lucru.

Nu cred ca mostenim pacate si blesteme, dar in schimb cred ca avem de luptat uneori cu anumite inclinatii...si cred ca asta consecinta stilului de viata adoptat de parinti, bunici de fapt.

Cu ce scrii tu cred ca sunt de acord.
Cu ce nu eram deu de acord era un prea mare determinism, pe de o parte, si pe de alta o conceptie contabila a pacatului si a iertarii; cu ideea de pedeapsa.
Pe langa asta, nu sunt de acord cu ideea ca daca ai conceput copilul in post sau ai avut relatii in timpul sarcinii nenorocesti copilul.
Inteleg sa spunem ca are efect asupra sufletului lui (suferinta, poate boli.. cine stie) daca a fost conceput de exemplu prin viol sau relatii sado-maso.
Sau daca unul din parinti are fantasme sexuale despre el (chiar daca nu ii face nimic). Asta da.. dar ziua conceperii, daca conceptia este facuta cu dragoste si respect? Nu.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Fani71

Cu ce scrii tu cred ca sunt de acord.
Cu ce nu eram deu de acord era un prea mare determinism, pe de o parte, si pe de alta o conceptie contabila a pacatului si a iertarii; cu ideea de pedeapsa.
Pe langa asta, nu sunt de acord cu ideea ca daca ai conceput copilul in post sau ai avut relatii in timpul sarcinii nenorocesti copilul.
Inteleg sa spunem ca are efect asupra sufletului lui (suferinta, poate boli.. cine stie) daca a fost conceput de exemplu prin viol sau relatii sado-maso.
Sau daca unul din parinti are fantasme sexuale despre el (chiar daca nu ii face nimic). Asta da.. dar ziua conceperii, daca conceptia este facuta cu dragoste si respect? Nu.

Si eu cred ca unele lucruri sunt putin cam exagerate. Eu ma refer strict la faptul ca un parinte dur, insensibil, si care a facut multe la viata lui netinand cont de Dumnezeu...va da nastere unui copil cam la fel cred, in sensul ca "ce se naste din pisica, soareci mananca"...asta este parerea mea. In momentul in care un copil nu este de acord cu stilul de viata al parintilor, cu pacatele savarsite de ei, are practic mai mult de luptat pentru a scapa de tendintele mostenite, are de luptat mai mult pana a ajunge la Biserica, si pana va putea crede in Dumnezeu si in notiunea de pacat sau virtute...si aici am intalnit oameni care nu cred, care sunt deschisi spre orice, nu exista in ei prea clar conturata notiunea de moralitate si e mulata de fapt pe ceea ce vor ei sa considere imoral si nu pe ce isi doreste Dumnezeu de la un crestin.

Daca vorbim despre conceperea unui copil in post/zi de post...cred ca nu poate nici macar concura cu starea duhovniceasca a parintilor si modul cum isi traiesc ei viata in general. Cred ca e putin exagerat sa afirmi ca viata unui individ este determinata de ziua in care a fost conceput...poate s-ar vrea sa se spuna de starea duhovniceasca a parintilor in momentul in care au conceput o viata.

Oricum ar fi, eu cred ca e eronat sa se gandeasca in acest mod, chiar si daca un cuplu ar fi un real model duhovnicesc si s-ar intampla sa conceapa un copil intr-una din zilele " nerecomandate"...cred ca este ceva prea putin important fata de intreaga lor viata raportata la Dumnezeu.