Pacatul cu gandul

[caliyo]

,,Fericiti cei curati cu inima , ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.´´ Cam inspre directia asta ar trebui sa se indrepte un crestin. Faptele rele sunt in mare parte materializarea gandurilor noastre rele. Abtinerea de la a face o fapta urata inaintea lui Dumnezeu ( desi in mintea noastra am vrea sa o facem) eu zic ca e un lucru bun , dar e numai o treapta inspre desavarsire. Dumnezeu vede si apreciaza efortul nostru, lupta cu noi insine si daca perseveram si ne rugam sa ne ajute, putem sa trecem la urmatoarea treapta, adica eliminarea gandurilor rele.
Apoi, adevarata smerenie tine mai ales de felul in care gandim despre noi insine, despre noi in raport cu ceilalti si despre aproapele nostru. Putem fi niste oameni foarte corecti in societate , apreciati de cei din jurul nostru pentru ,,smerenia´´ noastra, dar numai Dumnezeu stie ce putregai de mandrie zace in mintea noastra.
Tot de felul cum gandim depinde si cum ii vedem pe ceilalti . Daca nu esti stapanit de duhul desfranarii, o sa ii vezi pe toti in mod curat, in caz contrar insa o sa ai inchipuiri necurate . Daca te macina mereu gandul razbunarii, o sa vezi dusmani peste tot. Si exemplele pot continua.

[caliyo]

Imi amintesc despre o intamplare din Pateric( sper sa nu ma insel) despre un pustnic care de ani de zile petrecea in curatie, rugaciune si post. Si Dumnezeu ii daduse un dar ales. In fiecare zi un inger ii aducea o paine proaspata.
Intr-o zi, mergand in vizita la un alt pustnic, a vazut pe camp un barbat si o femeie pacatuind si i-a judecat in gand . Nu a spus nici o vorba rea, nu a barfit( nu a mai spus nimanui) , ci pur si simplu i-a judecat in gand.
A doua zi, a gasit painea pe masa, ca de obicei, insa era mucegaita. A stat si s-a cercetat pe sine , gandindu-se cu ce Il suparase pe Dumnezeu. Si dandu-si seama de pacatul osandirii in gand, s-a cait plangand cu lacrimi, pana ce Dumnezeu l-a iertat si i-a redat acel dar.

[Marius22]

Pacatul a adus in lume moartea. Hristos a adus pacatului moartea, "cu moartea pe moarte calcand". De aceea, viata noastra in Biserica, impreuna cu Hristos, trebuie sa fie una "omoratoare" de patimi, iar nu de suflet, trup sau de semeni.

[iustin10]

În prealabil postat de caliyo

,,Fericiti cei curati cu inima , ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.´´ Cam inspre directia asta ar trebui sa se indrepte un crestin. Faptele rele sunt in mare parte materializarea gandurilor noastre rele. Abtinerea de la a face o fapta urata inaintea lui Dumnezeu ( desi in mintea noastra am vrea sa o facem) eu zic ca e un lucru bun , dar e numai o treapta inspre desavarsire. Dumnezeu vede si apreciaza efortul nostru, lupta cu noi insine si daca perseveram si ne rugam sa ne ajute, putem sa trecem la urmatoarea treapta, adica eliminarea gandurilor rele.
Apoi, adevarata smerenie tine mai ales de felul in care gandim despre noi insine, despre noi in raport cu ceilalti si despre aproapele nostru. Putem fi niste oameni foarte corecti in societate , apreciati de cei din jurul nostru pentru ,,smerenia´´ noastra, dar numai Dumnezeu stie ce putregai de mandrie zace in mintea noastra.
Tot de felul cum gandim depinde si cum ii vedem pe ceilalti . Daca nu esti stapanit de duhul desfranarii, o sa ii vezi pe toti in mod curat, in caz contrar insa o sa ai inchipuiri necurate . Daca te macina mereu gandul razbunarii, o sa vezi dusmani peste tot. Si exemplele pot continua.

Foarte bine spus.
Pacatul in inima e radacina tuturor pacatelor faptuite real.
Asa cum esti in interiorul tau,esti si in afara.
In afara esti vazut de cei te inconjoara,iar in interiror esti vazut doar de Dumnezeu.
De oameni ne mai putem ascunde,dar de Dumnezeu niciodata.

[costel]

Daca ne insotim cu gandurile rele, atunci drumul de la momeala la fapta poate dura o clipa. De le vom schimba in ganduri bune, acest drum nu va mai exista.

PS.Sfantul Ioan Damaschin vorbeste despre lucrarea diavolului de a ne face sa pacatuim astfel: "Altceva este adica momeala (atacul), altceva insotirea, altceva lupta, altceva patima, altceva invoirea (consimtirea), care e aproape de fapta si se aseamana ei, altceva lucrarea si altceva robirea".

[Rodica50]

Loveste gandurile rele de PIATRA HRISTOS- si cum spunea Parintele Rafail Noica- DOAMNE! DOAMNE! DOAMNE! ... asa scapam de ispita.

[zaharia_2009]

Am citit postarea de inceput a threadului si m-am gindit sa spun si eu cam ce am auzit pe la unii si altii, sfinti parinti si duhovnici imbunatatiti desigur , dar am avut totusi curiozitatea sa citesc pina la capat firul . Subiectul este frumos, interesant si depaseste cu mult pe cele jenante (mansturbare, casatorii mixte , bioenergie, ecumenism, etc, de multe ori desvoltate hemoragic).
Citindu-l pina la final am avut o rara ocazie de bucurie deoarece am gasit suficiente raspunsuri clare, precise, la obiect, fara echivoc (asa cum pretind fratii ortodoxi occidentali sau transatlantici) si din surse indubitabile .
Frumos si o nota tare buna celor care posteaza cu constiinta si discernamint duhovnicesc mai intii si mai pe urma si stiintific !

In concluzie , pacatul cu gindul nu este nici pe departe o stare meritorie pt. faptul cum ca nu ai implinit pacatul si cu fapta ci este o stare de pacat care poate genera orice alt pacat cit de mare daca nu il identifici ca atare (adica ca un pacat ce este !) si nu lupti cu el putind duce oriunde, dar oriunde !
Exista chiar o parabola cu Sf. Vasile cel Mare si Sf. Ioan cel scurt sau tinar sau Colov , pe aceasta tema , folosindu-se prilejul participarii la o agapa. Dar sa nu uitam ca Sf. Vasile cel mare era un puritan si un canonist desavirsit al ortodoxiei alaturi de caliatile de mare luptator si traitor deosebit in duh si adear. De aceea are si supranumele de ,,cel mare" pe care nu multi sfinti l-au dobindit. El era , evident, impotriva pacatelor cu gindul !

[anita]

În prealabil postat de husand

Spune ca :


Ezechiel 36:27
25. Şi vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate întinăciunile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi.
26. Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne.
27. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele.
28. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor


Deci straduinta omului este la pamant daca nu este duhul in el.

Hristos a spus ca tot omul care se sileste poate intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Deci este in puterea noastra sa ne eliberam de ispitele necuratului si Dumnezeu vazand stradania noastra ne va ajuta.
Avem numele lui Hristos arma de care a vorbit Rodica mai inainte.
Trebuie sa ne straduim sa ne inscriem in Cartea Vietii.
Tu lasi sa se inteleaga ca Dumnezeu ne da acest Duh Sfant fara nici o straduinta din partea noastra.
Asta a fost valabil in perioada Vechiului Testament si nici atunci mereu.
Si atunci dreptii erau mari rugatori .

[Diaaana]

Acum cateva zile intr-o ora de romana,a lipsit profesoara si a venit un profesor de religie la suplinit care ne-a zis ca si pacatul cu gandul este la fel ca celelalte ... el ne-a dat urmatorul exemplu: Daca un sot este iese cu sotia la brat in oras ,vede o fata mai tanara si se gandeste ce bine i-ar sta cu ea in loc de sotia sa actuala; acesta nu a facut nimic nu deoarece nu a vrut ci deoarece il impiedica varsta,faptul ca e casatorit deja,iar daca ar avea posibiliatea ar lasa-o pe actuala in favoarea celelilalte.Deci este aproape acelasi lucru ca daca si-ar fi lasat sotia,el este dispus,doar ca il impiedica un anumit motiv.