Forumul nostru II (sau de ce se judeca ortodocsii unii pe altii)

În prealabil postat de Fani71

Aha, te-am prins!

Mai e pana atunci, Fani!

În prealabil postat de Fani71

Cand era vorba de trairea libertatii crestine de exemplu, ziceai ca o avem numai cand suntem desavarsiti sau in orice caz mai curatati de pacate. Cand eu ziceam ca nu vom sti cand vom ajunge acolo, daca vom ajunge, ca ne va impiedica smerenia.
Acum vad ca zici acelasi lucru pentru invatarea altora.. desi este adevarat ca se zice ca mai intai sa ne curatam noi (scoate mai intai barna din ochiul tau, etc)

Eu cred ca 'mai intai' se refera si la ceva netemporal, adica, de fiecare data cand vrem sa 1) ne exercitam libertatea crestina si 2) sa invatam pe altul, sa ne gandim mai intai la pacatele noastre si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa nu vorbeasca sau sa actioneze pacatosul din noi.
Este valabil pentru ambele situatii.

Libertatea crestina e indisolubil legata de indepartarea de pacate si independenta fata de actiunea diavolului asupra noastra. Vom sti cand vom ajunge acolo, caci vom simti actiunea Duhului Sfant asupra noastra. Dar in mod normal doar sfintii ajung atat de departe. (Iar eu nu am veleitati de sfanta, din pacate.) Dar, atunci cand intervine Dumnezeu, ca sa curete omul definitiv de pacate, ii cere totodata si smerenie infinita. De aceea ii auzi pe sfintii in viata spunand, ca sunt pacatosi si plangandu-si pacatele.
Un ex: sf Efrem Sirul era la Sf. Vasile. acesta il intreaba de ce nu a accepta preotia. Sf. Efrem Sirul ii raspunde: din cauza pacatelor. La care Sf. Vasile raspune: as vrea sa am eu pacatele tale.

In ce priveste lungimea vietii... cine stie, atata timp cat Dumnezeu este Stapan asupra lungimii zilelor noastre.

A exercita libertatea crestina, nu este o actiune, ci o stare; asa inteleg eu.
Poate ca eu nu ma rog destul pentru curatirea de pacatele mele. De aceea va rog si pe voi, cei de pe forum, sa va rugati si pentru mine, pacatoasa.