cum stii ca el/ea e alesul/a?

[nutilica]

În prealabil postat de ai2

Si daca nu exista D-zeu?

Frate, esti super tare... Suntem totusi pe forum crestin si mai ales....ortodox! Cum daca nu exista Dumnezeu?

[ai2]

În prealabil postat de nutilica

Frate, esti super tare... Suntem totusi pe forum crestin si mai ales....ortodox! Cum daca nu exista Dumnezeu?

:)
Stiu ca suntem pe un sait ortodox, dar tot aici mi s-a acrit de cate ori am citit pariul lui Pascal dat ca argument pentru credinta. Eu pun in discutie varianta "crezi si nu exista, atunci n-ai pierdut nimic". In cateva cazuri concrete, discutate in acest topic, persoanele implicate chiar n-au pierdut nimic? Nu le-ar fi fost mai bine daca nu ascultau gura lumii ortodoxe?
Si mai exista inca un argument la fel de penibil:"n-ai dat de greutati si de aia nu crezi in D-zeu". Din cate vad, cei care deja cred, nu se descurca prea bine. Atunci ee valoare mai are argumentul?

[gabriela8]

În prealabil postat de ai2

:)
Stiu ca suntem pe un sait ortodox, dar tot aici mi s-a acrit de cate ori am citit pariul lui Pascal dat ca argument pentru credinta. Eu pun in discutie varianta "crezi si nu exista, atunci n-ai pierdut nimic". In cateva cazuri concrete, discutate in acest topic, persoanele implicate chiar n-au pierdut nimic? Nu le-ar fi fost mai bine daca nu ascultau gura lumii ortodoxe?
Si mai exista inca un argument la fel de penibil:"n-ai dat de greutati si de aia nu crezi in D-zeu". Din cate vad, cei care deja cred, nu se descurca prea bine. Atunci ee valoare mai are argumentul?

Eu cred ca cei care sufera si trec dintr-un necaz in altul sunt iubiti de Dumnezeu si Dumnezeu ii tine aproape ca sa ii mantuiasca.
In scghimb cei care nu duc lipsa de nimic si nici credinta nu au, pot fi uitati de Dumnezeu, adica ii lasa "sa zaca in pofta inimii lor" si este un lucru grav. Pentru faptele lor bune sunt rasplatiti pe pamant si la urma judecata...
Deci sa nu privim trunchiat cum ca cei credinciosi sufera si nu se merita sa mai crezi in Dumnezeu. Insusi Dumnezeu a suferit si a murit pentru noi, iar in ortodoxie suferinta are un rol pedagogic si mantuitor pentru cei care inteleg si invata din necazuri!

[anna21]

Mi-am propus sa nu mai intru in subiecte sentimentale, dar curiozitatea (curiosity killed the cat.. sper ca nu ma ranesc rau) m-a impins aici unde gasesc stupefiata mesajele Casianei.

Casiana este exact ca sotul meu (minus plansul, desigur). Despre depresie nu stiu.. nu-mi dau seama.
El este atent (la suprafata, ca nu asculta niciodata cu adevarat) si civilizat, primesc cele mai extraordinare cadouri, nu-mi lipseste nimic teoretic.
Ajuns acasa este ca o oala in care fierbe apa.. mormaie, colcaie.. nu are stare, se plictiseste, viata de familie nu-i satisface nevoile. Dar nici nu-l tin.. usa e deschisa, pleaca, vine cand vrea, fara rost, fara scop.
Si la fel il suspectez ca ne-am casatorit el avand in minte doar amintirea unei iubiri. Care amintire probabil s-a sters si aceea intre timp.
Banuiesc ca in felul lui sufera. Nu voi afla niciodata cat si cum sufera.. dar mai aflu cate ceva despre asta de la Casiana. Si nu-mi imaginam ca este asa de rau! Chiar ma simt prost acum.

De aceea sunt ff curioasa: Casiana, pe tine ce te-ar multumi? Ce iti doresti cu adevarat?
Dincolo de libertate.
Sotul meu are libertate destula, chiar dupa standarde liberale... Dar altceva, de ce ai nevoie? Ce-ti alina tristetea, ce poate face el pt tine (nu sa dispara, asta e exclus.. ceva fezabil )

Eu am considerat ca sufera de "tristete metafizica" (nu radeti de mine) si ca trece de la sine.. dar vad ca s-ar putea sa fiu eu cauza.

@ Jane
Cred ca mi-ar folosi si experienta ta , daca simti ca m-ai putea ajuta.

[anna21]

Casiana imi pare rau pt ceea ce ti se intampla.
Exemplifici ceva ce am banuit intotdeauna: ca este rau sa nu fi iubit, dar este un iad sa nu poti iubi.
Ma gandesc ca si daca te desparti de sotul tau, dincolo de pacatul care il faci (in ortodoxie despartirea e permisa doar pt adulter) si lepadarea de cruce (aceasta stare de lucruri este o incercare pt tine).. s-ar putea sa nu dai de mai bine. Sunt oameni care in permanenta sunt nemultumiti deoarece nu reusesc sa-si adapteze idealurile si imaginea de sine la realitatea inconjuratoare.
Uneori ajuta cand descoperi viata altora. De ex. eu sunt f impresionata de incercarea prin care trece userul lacrimi, aici pe forum. Sau chiar si Sophia, care nu poate avea copii. Pai problemele mele sunt nimic daca le compar cu ale lor.

Nu cred ca este un hop peste care nu poti trece. Inarmeaza-te cu rugaciune si cere Maicii Domnului sa te ajute sa-ti iubesti sotul. Si daca acesta este numele tau real, se vor ruga si altii pt tine.
L-ai iubit mai demult, il vei iubi din nou..

[AlinB]

În prealabil postat de anna21

Eu am considerat ca sufera de "tristete metafizica" (nu radeti de mine) si ca trece de la sine.. dar vad ca s-ar putea sa fiu eu cauza.

Pai..nu vrea sa-ti spuna?
Sau nici el nu-si da seama?
Tu de ce te-ai maritat cu el daca "vedea prin tine" undeva..in alta parte?

[AlinB]

În prealabil postat de anna21

Exemplifici ceva ce am banuit intotdeauna: ca este rau sa nu fi iubit, dar este un iad sa nu poti iubi.

Stiam dar e fain cateodata sa-ti aduci aminte lucrurile astea..

Si ai pus degetul pe rana..

Casiana,

te-ai gandit ca de fapt asta e iadul tau?
Nu ca ai spus "da", nu ca esti casatorita cu el, nu ca sunteti impreuna zi de zi, nu ca ti-a inselat candva asteptarile..

Ci ca nu poti iubi..

[anna21]

În prealabil postat de AlinB

Pai..nu vrea sa-ti spuna?
Sau nici el nu-si da seama?
Tu de ce te-ai maritat cu el daca "vedea prin tine" undeva..in alta parte?

Nu spune.. dar poate el considera asta normalitate, nu stiu. In general cauta orice ocazie sa "evadeze".. nu ma bag in detalii. Si cand totusi este prezent fizic, lipseste persoana dinauntru.

Love is blind

Asta e probabil urmarea unei relatii indelungate.. nu-ti mai dai seama de realitate, intotdeauna exista "circumstante atenuante" (stress, examene, nasteri..), intotdeauna treci cu vederea si te intorci in permanenta la trecut pt a-ti incarca bateriil emotionale.. pana cand iti pica fisa ca acele amintiri frumoase sunt deja undeva prin facultate (cam departe).
(Deci nu m-am maritat cu el desi privea prin mine.. ci analizand trecutul din perspectiva prezentului am ajuns la concluzia ca.. etc.
Dar probabil ca a doua oara as face exact la fel, ca nu prea inteleg unde am gresit directia. Si nici nu conteaza, ca sunt casatorita si asta este.)
Intrebarea este: ce pot face eu constructiv (daca lucrurile sunt asa dramatice cum povesteste Casiana)

[delia31]

Draga Casiana, iti simt sufletul plangand si asa cum ti-a zis si AlinB, iti spun si eu,
foloseste-ti lacrimile doar pentru a te ruga lui Dumnezeu, nu pentru altceva si El le poate preface in bucurie.
Mergeti amandoi la duhovnic si consiliere.
Luati-L amandoi pe Hristos in voi prin Sfanta Impartasanie si cere-I Lui sa faca cum ar face El daca ar fi in situatia asta.
Cand iubim, cu iubirea lui Hristos iubim si cand nu iubim, pe EL nu-L avem.

Din ce spui, si mie mi se pare ca esti mai aproape de a ierta decat pare, doar ca faci ce facem multi, ne punem singuri obstacole si ne auto-programam sa esuam gandind ca e o "casnicie ratata", ca nu te vezi iesind din situatia asta etc.
Pai tocmai pantru ca gandim asa, situatia devine asa cum o anticipam in minte, e self-fulfilling profecy. Oricum, problema e mai subtila si numai un specialist va poate ajuta sa v-o nuantati, s-o definiti si s-o vindecati.
Orice cuvinte sau ganduri pe care le rostesti despre tine si situatia asta, incearca sa le cugeti cu grija ca ele se pot schimba in realitati, pot deveni profetia care se auto implineste.
"sunt condamnata sa asist la casnicia mea" - draga Casiana, pai cum o sa iesi dintr-o inchisoare in care te inchizi singura?

Ti s-a recomandat sa faci seminarul iertarii online cu Maica Siluana de la Iasi. O sa-ti creasca aripi de inger dupa ce o sa-l parcurgi si o sa-l aplici!!!
http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand
Sa nu uiti de Paraclisul Macii Domnului!!


si eu ma plangeam, nu ca n-am bani de sandale, ci ca nu intelegeam ce am de invatat din suferinta pana ce nu am inteles ca numai prin foc se curata zgura de pe aur.

[AlinB]

În prealabil postat de anna21

Intrebarea este: ce pot face eu constructiv (daca lucrurile sunt asa dramatice cum povesteste Casiana)

Pai ce poti faci...cel mai important este sa intelegi ce-i lipseste, cam ce forma are dragostea pentru el, ce il motiveaza in viata de zi cu zi, pentru deocamdata iti dai cu parerea, nu prea stii exact ce are de fapt..

Am destule exemple in jurul meu, oameni care sunt probabil destul de "ok" ca soti si parinti dar cel putin o data pe saptamana se imbata, chiar la lucru fiind.
Si cred ca fiecaruia ii lipseste ceva pana la urma, unul cel putin mi-a zis cam care e problema, poate parea infantil pentru altii dar pentru el era un vis frumos..

Ideea este ca totusi barbatii se maturizeaza mai greu afectiv..cel putin in sensul "casnic" si poate fara o doza de credinta sanatoasa asta nu se intampla niciodata si tot ce pot face pana la urma sa-si refuleze/defuleze frustrarile care rezulta de aici..