cum stii ca el/ea e alesul/a?

[casiana]

În prealabil postat de conradcrusader

Intr-un fel sau altul, am trecut printr-o experienta asemanatoare, dar din perspectiva sotului. M-am casatorit pe cand aveam 22 de ani, prea tanar si nestiutor. Am crezut ca daca accepta sa-mi fie sotie inseamna ca ma iubeste si ca o sa fim o familie unita. Dar nu m-a iubit niciodata. Spre diferenta de tine, ea nu a avut nici o constiinta, nu a plans pentru aceasta lipsa, nu a regretat, ci a trait pentru ea insasi, luand de la mine tot ceea ce era bun si tratandu-ma ca pe un nimeni. Dupa opt ani am decis ca nu mai e nimic de facut si am cerut divortul, eram prea straini si toate puntile dintre noi s-au daramat. Ma simteam ca un mort viu, un om care traieste pentru nimic si mai ales cand i-am spus ca vreau un copil mi-a raspuns ca nu am bani ca sa mi-l ofere. Si aceasta a fost ultima picatura.
Cred ca nu e de ajuns ca doar unul dintre parteneri sa iubeasca. Daca iubirea nu vine din ambele parti, mai devreme sau mai tarziu, totul se prabuseste si nu mai ramane nimic.

Imi pare nespus de rau pentru ca empatizezi cu mine, cu situatia prin care trec, desi dintr-o alta perspectiva, din cea a sotului, durerea trebuie sa fie sau sa fi fost la fel de mare. Nici nu-mi imaginez ca e altfel. Am citit si despre dorinta ta de a avea copii si eu o am si e o dorinta foarte mare si ma gandesc ca va trebui sa renunt la ea tocmai pentru ca lucrurile dintre mine si sotul meu stau asa cum stau si pt ca eu nu simt nicio clipa ca am o familie, pt mine e doar o tortura casnicia asta.