Potopul- mit sau adevar?

[Traditie1]

În prealabil postat de Zarathustra_revenind

Este suficient ca un numar mic de mutatii favorabile sa apara si oferind un avanataj fata de ceilalti indivizi ai speciei respective sa prospere. Puteti sa enumerati si sute de mutatii negative daca doriti ca nu despre asta vorbim.Si schimbarile nu apar peste noapte ci treptat si devin sesizabile doar intr-un timp indelungat.Deci ce spuneti cu maimutica ce ia decizii peste noapte sa devina ea umana e poate o parodie, dar nu ceea ce afirma teoria evolutiei. Si nu e nevoie sa ma credeti pe cuvant, uitati-va de pilda la acest link http://www.zooland.ro/Veverita_zburatoare-5265.html . Este o veverita, nu?Dar totusi are o membrana ce o ajuta sa planeze in aer. Asta ar putea fi un avantaj evolutiv, o etapa intermediara intre o veverita si ceva ce ar putea zbura poate chiar. E drept, nu sunt specialist si poate ma hazardez, dar e poate clar si pentru dumneavoastra ca o astfel de veverita are un avantaj fata de veveritele ''nezburatoare''. Ei tocmai acest avantaj este cel care face ca o gena ce ofera un anumit avantaj, aparuta prin mutatie sa prospere . Iar in timp indelungat microevolutia duce la macroevolutie.

Zarathustra, teoria evoluționistă nu se bazează pe dovezi ci pe presupuneri. Citește cu atenție ce-ți spun acum și nu te pripi să raspunzi: oamenii necredincioși au căutat să dea o explicație care să excludă prezența lui Dumnezeu și pe baza asemănărilor între specii au ajuns la ideea că speciile au evoluat unele din altele. Teoria mutațiilor genetice e o aberație. Mutațiile, dacă ar fi existat, ar fi avut impact prea mic (fiindcă probabilitatea ca mutații asemănătoare să se manifeste la mai mulți indivizi e aproape nulă) ca să ducă la apariția de specii noi. Chiar admițând că așa ceva ar fi posibil, gradul de diferență adus de o mutație dintre cele benefice presupuse că ar fi existat e prea mic ca el să ducă la selectarea favorizantă a unor indivizi cu mutația respctivă. În cazul cu așa-zisa apariție a membranei veveriței zubrătoare, gândește că mutația (care întotdeauna e ceva întâmplător) duce la o modificare intimă a structurii pielii, ceva sub un milimetru. Această schimbare nu aduce nici un avantaj și selecția naturală nu are de ce funcționa.

Tu ești sub efectul prestigiului de care se bucură în momentul actual evoluțonismul dar în realitatea ea e un mare bluff, o prostie de care vor râde și țâncii peste câteva decenii sau chiar mai curând când se va dovedi ce absurdă era această teorie. Dacă au halate albe și titluri prestigioase nu înseamnă că oamenii de știință nu sunt niște copii la minte, în multe cazuri. Nu te lăsa înșelat de aparențe, nu mai înghiți tot ce-ți pune pe tavă știința, judecă cu mintea ta dacă ceva e corect sau nu.


Poate o să întrebi: dacă Dumnezeu există, de ce se comportă așa? De ce nu a lăsat semne clare ale existenței Lui, de ce există în schimb fosile și alte lucruri care par a dovedi lipsa unui creator? Ca să înțelegem aceasta trebuie să știm scopul pentru care Dumnezeu a creat lumea. El vrea ca noi să credem fără dovezi, ca prin această credincioșie să dobândim dragostea Lui și să-L determinăm să ne ia în veșnicie la sânul Lui. Dacă am fi fost puși într-o lume unde dovezile existenței lui erau evidente am fi rămas niște egoiști neplăcuți Lui.

Citeşte pasajele din Noul Testament care vorbesc despre credinţă, de pildă Epistola către Evrei:

5. Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor,
6. Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre.
7. De aceea, precum zice Duhul Sfânt: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui,
8. Nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie,
9. Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani.
10. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima şi căile Mele nu le-au cunoscut,
11. Că M-am jurat în mânia Mea: "Nu vor intra întru odihna Mea!".
12. Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinţei, ca să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu.
...
16. Cine sunt cei care, auzind, s-au răzvrătit? Oare nu toţi care au ieşit din Egipt, prin Moise?
17. Şi împotriva cui a ţinut mâine timp de patruzeci de ani? Au nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie?
18. Şi cui S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost neascultători?
19. Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredinţei lor.

şi

1. Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.
2. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie.
3. Prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd.
4. Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; şi prin credinţă grăieşte şi azi, deşi a murit.
5. Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu.
6. Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.
7. Prin credinţă, luând Noe înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a osândit lumea şi dreptăţii celei din credinţă s-a făcut moştenitor.
8. Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge.
9. Prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe;
10. Căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu.
11. Prin credinţă, şi Sara însăşi a primit putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta cuvenită, pentru că ea L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise.
12. Pentru aceea, dintr-un singur om, şi acela ca şi mort, s-au născut atâţia urmaşi - mulţi "ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării".
13. Toţi aceştia au murit întru credinţă, fără să primească făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor şi mărturisind că pe pământ ei sunt străini şi călători.
...
17. Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac (jertfă). Cel ce primise făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul născut!
...
20. Prin credinţa despre cele viitoare a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau.
21. Prin credinţă Iacov, când a fost să moară, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său.
22. Prin credinţă Iosif, la sfârşitul vieţii, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
23. Prin credinţă, când s-a născut Moise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos şi nu s-au temut de porunca regelui.
24. Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
...
27. Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut.
28. Prin credinţă, a rânduit Paştile şi stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de cei întâi-născuţi ai lor.
29. Prin credinţă au trecut israeliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercând şi ei s-o treacă, s-au înecat.
30. Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile.
31. Prin credinţă Rahav, desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu cei neascultători.
32. Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci,
33. Care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor,
34. Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă;
...
(Evrei capitolele 3 şi 11)


Credinţa fără dovezi este exact ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi.


Nici o dovadă din lumea materială nu poate nega existența lui Dumnezeu pentru simplul motiv că Dumnezeu nu face parte din lume ci este creatorul ei și El poate crea orice aparență, inclusiv aceea că lumea s-a făcut singură.