Catolicismul vazut de Dostoievski

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de paradosis

Indiferent de ce or fi spus unii, Sfinta Traditie, care este consensus patrum, retine doar ca Duhul Sfint purcede de la Tatal.

Corect, atâta timp cât ortodocşii nu deformează acest "consensus patrum" prin adăugarea lui numai de la Tatăl.
Ceea ce au înţeles exact Sfinţii Părinţi aveţi, de exemplu, în această clarificare a Sf Vasile cel Mare:
"Chiar dacă Sf Duh este al treilea în demnitate şi în procesiune (ordine), pentru ce ar trebui El să fie al treilea în natură ? Că este următor Fiului, având existenţa Sa de la El şi primind-o de la El şi anunţându-ne pe noi şi fiind complet dependent de El, este ceea ce ni s-a transmis prin tradiţia de credinţă; dar că natura Sa este pe locul al treilea nici nu suntem învăţaţi de sfinţi, nici nu putem desprinde logic din ceea ce s-a spus". (Contra lui Eunomiu, 3.1, PG 29:655A).

Ceea ce au crezut Sfinţii Părinţi, asta crede şi Biserica Catolică. Transmiteţi asta "sfinţilor" dv păstori.

[Daniel777]

Si atunci de ce s-a rostit Crezul cu formula ,care de la Tatal purcede? Au omis Sfintii Parinti ce a spus marele Vasile? Nu sunt expert in teologie,dar pot sa am o logica elementara.Sfantul Vasile cel Mare a trait pe la anii 300,iar adaosul s-a adus mult mai tarziu,dupa cele 7 sinoade ecumenice.Daca era cazul,toti parintii care au participat la sinoade,ar fi tinut cont de scrierile Sfantului Vasile,si ar fi adaugat purcederea si de la Fiul in Crez.
Dar ei nu au facut asta,ci asta s-a facut de catolici,care nu mai tin cont de sinoadele ecumenice.

[Mihnea Dragomir]

Crezul nicean, adică cel rezultat după primul sinod ecumenic, se termina brusc la propoziţia "Cred în Duhul Sfânt", după care urma o anatemă contra oricui ar fi schimbat Crezul. Dar Sinodul al II-lea l-a "schimbat", adică l-a completat cu 7 articole de credinţă. Ceea ce am citat din Sf Vasile aparţine unei lucrări împotriva lui Eunomie, care era un exponent al arianismului. Aceşti adepţi ai lui Arie contestau, în fond, Dumnezeirea Fiului şi nu contestau ceva legat de A Treia Persoană, motiv pentru care, credem, precizarea "Filioque" a surevenit la puţin timp mai târziu, adică în vremea lui Atanasie (sec al VI-lea).

Noi credem că Biserica nu poate schimba nimic legat de credinţă. Prin "schimbare", noi înţelegem, mai exact, "modificare" şi nu "adaus". Cercetând istoria dogmatică a Bisericii Nedespărâţite, vedem limpede cum Biserica a adăugat articole de credinţă faţă de cele care se desprind din Biblie, fără ca totuşi să modifice, adică să RENUNŢE la ceva din Biblie. Spre exemplu, numai în baza Bibliei, nu se poate susţine (decât cu totul indirect) pururea fecioria Sf Maria. Totuşi, Biserica a ADĂUGAT acest articol de credinţă care NU SE OPUNE celor cu reazem biblic. Ei bine, tot aşa face şi acum şi va face mereu, Biserica fiind vie şi nu instituţie osificată care să se fi oprit în secolul al VIII-lea.

[paradosis]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Crezul nicean, adică cel rezultat după primul sinod ecumenic, se termina brusc la propoziţia "Cred în Duhul Sfânt", după care urma o anatemă contra oricui ar fi schimbat Crezul. Dar Sinodul al II-lea l-a "schimbat", adică l-a completat cu 7 articole de credinţă. Ceea ce am citat din Sf Vasile aparţine unei lucrări împotriva lui Eunomie, care era un exponent al arianismului. Aceşti adepţi ai lui Arie contestau, în fond, Dumnezeirea Fiului şi nu contestau ceva legat de A Treia Persoană, motiv pentru care, credem, precizarea "Filioque" a surevenit la puţin timp mai târziu, adică în vremea lui Atanasie (sec al VI-lea).

Imi pare rau, domnule. Acea anathema nu este “contra oricui ar fi schimbat Crezul”, ci contine specificatie exacta: celui care sustine ca Fiul lui Dumnezeu n-a fost chiar de la inceput sau ca Fiul n-a existat inainte de a fi fost capatat, ca Fiul a fost facut din lucruri care n-au existat, ca Fiul este dintr-o alta substanta sau esenta decit Tatal, sau ca El este o creatura supusa schimbarii sau transformarii (pentru conformitate vezi aici: http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.vii.iii.html). Parintii de la cel de-al Doilea Sinod au dezvoltat doar Crezul, l-au facut mai explicit, si in nici un caz n-au intrat sub anathema Parintilor de la Sinodul precedent prin adaugarile aduse. Nici n-ar fi avut cum sa o faca pentru ca, vedeti dumneavoastra, ei erau ortodocsi (catolici), vedeau si intelegeau lucrarea Duhului Sfint, spre deosebire de papii apostati ai romano –catolicismului.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

...Totuşi, Biserica a ADĂUGAT acest articol de credinţă care NU SE OPUNE celor cu reazem biblic. Ei bine, tot aşa face şi acum şi va face mereu, Biserica fiind vie şi nu instituţie osificată care să se fi oprit în secolul al VIII-lea.

Dumneavoastra cind spuneti “Biserica” va referiti la Biserica Romano – Catolica (si in acest context puteti linistit sa includeti si toate Bisericile Protestante de pe pamint), pentru ca numai acolo teologia este “vie”, deschisa schimbarilor hulitoare de Duh Sfint. In Biserica Ortodoxa, Trupul lui Hristos, dogma este finita si perfecta, de aceea nimeni nu mai are ce schimba, scoate, completa si explica. Noi o traim si nu ne saturam de ea de aproape doua mii de ani pentru ca ne hranim intr-adevar cu Hristos prin Duhul Sfint.

Persoana si lucrarea Sfantului Duh in scrierea De Spiritu Sancto a Sfantului Vasile cel Mare:
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...are-68932.html

[paradosis]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Corect, atâta timp cât ortodocşii nu deformează acest "consensus patrum" prin adăugarea lui numai de la Tatăl.
Ceea ce au înţeles exact Sfinţii Părinţi aveţi, de exemplu, în această clarificare a Sf Vasile cel Mare:
"Chiar dacă Sf Duh este al treilea în demnitate şi în procesiune (ordine), pentru ce ar trebui El să fie al treilea în natură ? Că este următor Fiului, având existenţa Sa de la El şi primind-o de la El şi anunţându-ne pe noi şi fiind complet dependent de El, este ceea ce ni s-a transmis prin tradiţia de credinţă; dar că natura Sa este pe locul al treilea nici nu suntem învăţaţi de sfinţi, nici nu putem desprinde logic din ceea ce s-a spus". (Contra lui Eunomiu, 3.1, PG 29:655A).

Ceea ce au crezut Sfinţii Părinţi, asta crede şi Biserica Catolică. Transmiteţi asta "sfinţilor" dv păstori.

Eu n-am auzit niciodata crezul, nici macar in bisericile de stil nou, ce-si zic ortodoxe, in varianta de care pomeniti dumneavoastra, ci doar cu “care de la Tatal purcede”, fara "numai" sau orice alta restrictionare. Daca dumneavostra stiti altceva, sint curios sa aflu detalii…

Sfinta Traditie inseamna consensus patrum, de aceea avem o singura credinta (ortodoxa) si nu una dupa Petru si alta dupa Pavel, dupa cum spune chiar si la Scriptura. In acelasi sens, nu exista dogma dupa fiecare sfint, indiferent de cit de mare o fi, nici macar dupa acela de vesnica pomenire si pe care il cheama pe drept cuvint Vasile cel Mare.

Si daca, totusi, Biserica papilor apostati crede si in scrierile Sfintilor care nu se bucura de acest consens, cum explicati existenta lui Spiritus Sancti de la Fiul, evident altceva decit purcederea, dupa cum reiese din spusele Sf. Vasile cel Mare, pentru ca eu chiar nu gasesc asa ceva in catechismul romano – catolic? Sau Biserica dumneavoastra doar retine dincolo de consensus patrum numai ceea ce-i convine si justifica ereziile?!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de paradosis

Eu n-am auzit niciodata crezul, nici macar in bisericile de stil nou, ce-si zic ortodoxe,

Aha ! Deci, dv sunteţi stilist. Şi nu vă consideraţi în schismă faţă de BO, nu ? De fapt, credeţi că BO este în schismă, "trădând" "adevărata credinţă", aşa e ? Păi atunci, asta explică lucrurile. Ceea ce a făcut Ghenadie sau cum îl chema pe "sfântul" dv, asta a făcut şi Cerularie, doar că a făcut-o cu câteva secole înainte. Primii arhierei care au intrat în schismă au fost Ana şi Caiafa. Atunci a venit unul, fiul lemnarului din Nazaret, cu "inovaţii" la "sfânta doctrină închisă". Şi L-au crucificat pe schismatic. Restul schismelor au fost "copy and paste", până la cea a lui Ghenadie.

[Daniel777]

In cartea Idiotul:

Pavlişcev era un spirit luminat şi un creştin, un adevărat creştin, declară brusc prinţul. Cum a putut el să treacă la o credinţă care nu e creştină?... Catolicismul nu este de fapt o religie creştină! adăugă el deodată, învăluind dintr-o privire scînteietoare întreaga societate.
— Asta-i cam prea mult, murmură „înaltul demnitar" şi se uită cu mirare la Ivan Feodorovici.
— Cum vine asta, că religia catolică nu este o credinţă creştină? se răsuci pe scaun Ivan Petrovici. Atunci ce fel de credinţă este?
— Şi totuşi nu este o religie creştină! răspunse emoţionat şi peste măsură de tăios prinţul. Asta în primul rînd, iar în al doilea rînd catolicismul roman e chiar mai rău decît ateismul, iată părerea mea! Da! asta e părerea mea! Ateismul, de fapt, se mărgineşte la negare, reduce totul la zero, pe cînd catolicismul merge mai de¬parte: predică un Hristos denaturat, un Hristos ponegrit şi profanat, un Hristos care este contrariu celui adevărat! Catolicismul îl predică pe Antihrist, vă asigur, v-o jur! E convingerea mea intimă pe care mi-am format-o de ani de zile şi care m-a făcut să sufăr cumplit... Catolicismul roman crede că biserica nu poate să trăiască pe pămînt dacă lumea întreagă nu este supusă puterii sale politice şi strigă: Non possumus. După mine, catolicismul nici nu este propriu-zis o religie, ci numai continuarea Imperiului roman din Apus, şi totul în el, începînd cu credinţa, e subordonat acestei idei. Papa a pus stăpînire pe pămînt, pe un tron terestru şi a luat sabia; de atunci totul merge aşa, numai că săbiei i-au mai adăugat minciuna, intriga, falsitatea, fanatismul, superstiţia, ticăloşia şi crima; şi-au bătut joc de sentimentele poporului cele mai sacre, cele mai drepte, cele mai naive, cele mai arzătoare; au vîndut toate şi totul numai pentru bani, pentru o josnică stăpînire pămîntească. Şi să nu spunem atunci că-i învăţătura lui Antihrist? Cum să nu fi dat ea naştere ateismului? Ateismul izvorăşte din însăşi esenţa catolicismului roman! Acolo zace de fapt geneza ateismului. Ateismul e chiar în ei, căci puteau ei oare să creadă sieşi? Ateismul s-a hrănit din dezgustul pe care-l inspirau. A fost generat de minciuna şi de neputinţa lor spiritu¬ală! Ateismul! La noi, credinţa şi-au pierdut-o numai anumite pături, cum foarte bine s-a exprimat mai adineauri Evgheni Pavlovici. şi anume cele care şi-au pierdut rădăcinile; în schimb acolo, în Europa, chiar la masele cele mai largi ale poporului, credinţa s-a şubrezit - întîi şi întîi din ignoranţă şi din urzeala de minciuni, iar apoi din fanatism, din ură faţă de biserică şi faţă de creştinism!

[paradosis]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aha ! Deci, dv sunteţi stilist. Şi nu vă consideraţi în schismă faţă de BO, nu ? De fapt, credeţi că BO este în schismă, "trădând" "adevărata credinţă", aşa e ? Păi atunci, asta explică lucrurile. Ceea ce a făcut Ghenadie sau cum îl chema pe "sfântul" dv, asta a făcut şi Cerularie, doar că a făcut-o cu câteva secole înainte. Primii arhierei care au intrat în schismă au fost Ana şi Caiafa. Atunci a venit unul, fiul lemnarului din Nazaret, cu "inovaţii" la "sfânta doctrină închisă". Şi L-au crucificat pe schismatic. Restul schismelor au fost "copy and paste", până la cea a lui Ghenadie.

Faceti confuzii (v-am mai spus odata ca aveti probleme cu semantica)! Eu sint ortodox, n-am creat nici un fel de stil in ortodoxie - care pentru mine a ramas asa cum am primit-o de la Parintii Bisericii, neschimbata nici dupa 1924. Din punctul meu de vedere nu sinteti schismatic, ci de-a dreptul eretic, asa cum sint si Bisericile ecumeniste care il cinstesc pe Papa ca pe un episcop ortodox si recunosc “tainele” monofizitilor.

Constat cu regret ca toata buna cuviinta si finetea pe care le cultivati nu reflecta nimic profund, nu va impiedica sa va prostituati intelectual cind ramas fara argument recurgeti cu dezinvoltura la instincte. Poate ar trebui sa va limitati la a conversa cu cei pe care ii apreciati si care va apreciaza, ecumenisti si tot soiul de “yoghini” care dintr-un motiv sau altul insista sa-si spuna “ortodocsi”, cu care puteti exersa impreuna discursul fara logica si disciplina pentru a va justifica in pace viciile si ereziile.

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ceea ce au înţeles exact Sfinţii Părinţi aveţi, de exemplu, în această clarificare a Sf Vasile cel Mare:

"Chiar dacă Sf Duh este al treilea în demnitate şi în procesiune (ordine), pentru ce ar trebui El să fie al treilea în natură ? Că este următor Fiului, având existenţa Sa de la El şi primind-o de la El şi anunţându-ne pe noi şi fiind complet dependent de El, este ceea ce ni s-a transmis prin tradiţia de credinţă; dar că natura Sa este pe locul al treilea nici nu suntem învăţaţi de sfinţi, nici nu putem desprinde logic din ceea ce s-a spus". (Contra lui Eunomiu, 3.1, PG 29:655A).

Ceea ce au crezut Sfinţii Părinţi, asta crede şi Biserica Catolică. Transmiteţi asta "sfinţilor" dv păstori.

Gogomanie mai mare ca aceasta nu s-a auzit...a spus bine Sfintul Marcu al Efesului ca ,catolicii au modificat multe din scrierile Sfintilor Parinti ca sa se potriveasca cu inovatiile lor.

Dar nici macar cu cap nu le modificati...adica din ce spuneti voi ca a spus Sfintul Vasile cel Mare....rezulta ca Sfintul Duh nici macar din Tatal nu mai purcede,sau daca purcede in principal din Tatal ( cum totusi spuneti voi in crez), purcede mort...iar numai ce "purcede" in secundar din Fiul...ar avea viata.

Chiar si cu natura e ciudat,cum adica e pe locul al treilea ( tot catolic suna )...in Sfinta Treime este aceeasi natura sau fiinta...Persoanele sint 3 ... intr-Una.

PS.Voi vreti sa spuneti ca atunci cind Tatal il naste pe Fiul din vesnicie...nu are Duh Sfint in El...Tatal adica ?

Daca chiar nu il credeti pe Iisus Hristos Dumnezeu cind spune ca Sfintul Duh purcede din Tatal...deci din Tatal isi ia existenta....uite o imagine simbolica a Sfintei Treimi:

...

16. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.
17. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit" ( Matei 3,16 )

Adica Duhul Sfint ( porumbelul ) purcede ( care se pogoara din cer ) din Tatal ( glasul din ceruri ) si se odihneste in Fiul ( venind peste El )...sau cum mai spunem noi ortodocsii...din Tatal prin Fiul.