un sectant care se rusineaza in fata preotul in legatura cu Taina Botezului

[george.marian]

În prealabil postat de samson

Pentru tine cineva care considera ca un prunc nu are credinta e necredincios?
TI-am spus sa renunti la filozofii , incerci sa aduci niste argumente total lipsite de sens. Ce intelegi tu prin marturisire cu inima? Un prunc nici macar nu e constient de ce e bine si ce e rau si tu spui ca el e credincios? Pe ce te bazezi cand spui asta? In afara de filozofie nu ai nici un argument.



Filozofie fara nici un fundament. Si contradictii cat cuprinde "nu il poate marturisi pe Dumnezeu pentru ca nu poate sa vorbeasca,dar crede". Daca nu poate sa vorbeasca, de unde stii tu ca el crede?



Am citit tot contextul si din pacate pentru tine nu te ajuta deloc. Fagaduinta este ca prin pocainta li se iarta pacatele, si fagaduinta este data tuturor. Dar trebuie sa te pocaiesti ca sa ai parte de fagaduinta.



Alta filozofie fara nici un fundament. Ce argument e asta domnul marian "deci daca dragostea este mai mare decat credinta inseaman ca si pruncii o au pe deplin"?



Pai nu s-a botezat pentru ca atunci nu se botezau prunci.



Si atunci de sunt botezati fara sa marturiseasca credinta?



asta e un argument de pus la perete. Sustii ca origen are unele invataturi eretice si argumentezi ca botezul pruncilor e valid deoarece a fost sustinut chiar de un eretic.



Nu ma rasucesc in nici un ilogism. Un om poate fi mantuit pe baza credintei lui in Hristos, nu pe baza credintei altora. Nu mi-ai dat nici un argument pentru a iti sustine afirmatia.
Credinta unora poate fi o marturie pentru altii si asa ceilalti sa devina credinciosi, dar nu inseamna ca daca eu sunt credincios automat altii devin credinciosi prin credinta mea. Nu ai sa gasesti in Sf Scriptura o asemenea invatatura.



Arata-mi unde vorbeste Sf Scriptura despre botezul pruncilor. Eu vad negru pe alb ca se vorbeste despre binecuvantarea pruncilor, nu botezul lor.



Copii veneau la Hristos datorita bunatatii Lui. Copii intotdeauna cauta bunatate si blandete, lucruri care erau oferite din belsug de Hristos. Ori cand ei au venit la Hristos El i-a binecuvantat nu i-a botezat.
De ce nu i-a botezat? O intrebare la care tot evitati sa raspundeti si va afundati in fel si fel de filozofii.




Ucenicii Lui botezau. Putea sa le spuna ucenicilor sa ii boteze, nu cred ca era asa greu. Va invartiti in jurul cozii si evitati un raspuns concret.
"Deci când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici ca Ioan,
Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,
A lăsat Iudeea şi S-a dus iarăşi în Galileea ".

V-as sugera sa fiti mai coerent in postari, scrieti mult si fara o logica clara in ceea ce afirmati.

Eu zic ca aveti probleme cu logica din cauza pacatului dumneavoastra.

Daca dumneavoastra nu credeti ca pruncii nu au dragoste asta se datoreaza necredintei dumneavoastre. Copii dumneavoastra, din punctul dumneavoastra de vedere nu va iubesc, nu au dragoste. Cam stati prost cu rationamentul!

Pe vremea lui Ioan Gura de Aur se botezau copii, dar vă faceţi că nu aţi citit din postările trecute.

De ce nu I-a botezat Hristos? V-am răspuns mai sus, dar se pare că nu aveţi răbdare nici să citiţi.

Întrebare: Unde a botezat Hristos în Biblie? Dumneavoastră dovediţi mare lipsă de logică în această întrebare.

Hristos a botezat in viata Lui decât pe Apostoli la Cincizecime cu Duh Sfânt un botez pe care numai Apostolii l-au primit, care ei au botezat şi pe prunci, şi copii si oameni maturi cu apa şi Duh Sfânt prin misiunea lor.

Daca ati fi urmarit perioada apostolica ati fi citit si ati fi observat ca botezul pruncilor este instituit in primul rand de Apostoli insisi.

Sunt exemple in Noul Testament de intregi familii botezate.

"…am botezat si casa lui Stefanas" (1Cor 1,16); "Iar dupa ce s-a botezat, si ea si casa ei…" (Fapte 16:15), "…s-a botezat indata, el si toti ai lui" (Fapte 16:33) Este greu de imaginat ca acele familii nu contineau copii, intr-o cultura unde familiile erau numeroase, neexistand metode contraceptive sofisticate, in care copiii erau considerati o binecuvantare de la Dumnezeu.

FA 2:
38. Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.
39. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.
40. Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: Mântuiţi-vă de acest neam viclean.
41. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.


Oare aceste trei mii de suflete nu cuprind si copii?

Apoi, daca crestinii din veacul apostolic in dorinta de a usura sufletele celor care au murit nebotezati in vremea pregatirii pentru botez, incepusera a se boteza ei, iarasi, pentru cei morti nebotezati (I Cor 15,29), cum si-ar fi lasat ei copiii sa traiasca si sa moara nebotezati ?

Ucenicul Apostolului Ioan, episcopul Policarp al Smirnei, marturisea in momentul martiriului sau : "De optzeci si sase de ani slujesc (lui Hristos)". Intrucit aceasta marturisire privind neindoeilnic timpul de cand s-a botezat o facea in anul 155, rezulta ca a primit Botezul in jurul anului 69 "in varsta frageda a copilariei" .

http://en.wikipedia.org/wiki/Polycarp
Vârsta fictivă de 104 ani a Sfântului Policarp e pur şi simplu în imaginaţia dumneavoastră şi o afirmaţi ca să vă convingeţi că Policarp s-a botezat matur.

Putin mai tarziu Sfantul Iustin Martirul informeaza ca in vremea sa erau crestini, barbati si femei, avand 60 si 70 de ani. Or daca in prima jumatate a veacului al II-lea cand traieste Iustin existau crestini de 60 si 70 de ani, insemneaza ca ei au fost botezati cand erau inca mici.

Sfantul Irineu, nascut pe la 176 si fost ucenic al Sfantului Policarp, precizeaza la randul sau : "...Hristos a venit sa mantuiasca pe toti oamenii si anume, zic, pe toti care dobandesc de la El nasterea a doua pentru Dumnezeu, pe prunci si pe cei mici, pe tineri si pe batrani" .

Biserica, afirma marele teolog Origen, "a primit de la Apostoli traditia de a boteza pruncii. Caci stiau aceia, carora li se incredintasera secretele tainelor dumnezeiesti, continua el, ca in toti sunt intinaciunile pacatului care trebuie sa se spele prin apa si prin Duh" . Origen, considerat eretic in unele invataturi, confirma traditia Apostolilor de a boteza pruncii.

Scrierea Asezamintele apostolice redactata in jurul anului 400, dar transmitand traditii autentic apostolice, contine si ea indicatii despre practica botezarii pruncilor. "Botezati si copiii vostri si sa-i cresteti in supunerea si invatatura Domnului, caci zice : lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti".

Incepand cu veacul al III-lea, nu exista scriitor crestin care sa nu poata fi invocat in sprijinul botezul copiilor.

Pentru cei care pastreaza rezerve fata de marturiile literare de genul celor invocate, precizam ca ele sunt confirmate de numeroase date arheologice. Desenele gasite pe peretii catacombelor si inscriptii de pe pietrele funerare, toate apartinand primelor veacuri crestine, dovedesc ca Biserica a recurs la boteul copiilor inca de la inceput.

Astfel, o inscriptie de pe un epitaf, aminteste despre "o preanevinovata fetita care a trait 9 zile si 5 ore si care se odihneste in pace in Hristos Dumnezeu". Alta inscriptie care, potrivit observatiei arheologului Orazio Marucchi, pomeneste de un copil "care fiind iubit cu caldura de mama sa si aceasta, intelegand ca nu are multe zile, a cerut Bisericii sa fie trecut la credinta" (sa fie botezat) si asa sa plece din lumea aceasta".

Mentionam alte doua inscriptii de pe epitafe, dintre care una se refera la un baiat in varsta de 80 zile identificat ca "neophitus", iar cealalta la o fetita numita "fidelis", moarta la 9 luni , termenii de neophitus si fidelis aratand ca e vorba de prunci botezati.

Indicatii epigrafice mult mai numeroase gasim in legatura cu botezul administrat copiilor de la 1 an la 12 ani. Asa bunaoara in Cimitirul din Chiusi (Italia) se gaseste urmatoarea piatra de la mormantul unui copil : "Melitus infans christianus fidelis = Pruncul Melitus botezat crestin". De asemenea, in acelasi cimitir Sfantul Calist, un epitaf poarta inscriptia : "Mateonata moarta la 1 an si 52 zile". Acesteia i se cere sa se roage pentru Dionisus "neofit" (nou botezat) in varsta de 1 an si 4 luni. O inscriptie romana datand din anul 382 zice : " Se odihneste in pace cel ce a trait 1 an si 4 luni si a fost ingropat la 6 ale calendelor lui octombrie...", dupa care urmeaza doua nume, probabil ale parintilor copilului.

Destule alte inscriptii se refera la o fetita "neophita", in varsta de 1 an si 5 luni, de un baietel, Apronianus, in varsta de 1 an, 9 luni si 5 zile, de Zosimos, "pistos ek piston = botezat, din parinti botezati", in varsta de 2 ani, 8 luni si 25 zile, de un copil care "pisti etetelisen = s-a sfarsit in credinta", despre Urcia Florentina care botezata fiind a trait 5 ani, 8 luni si 8 zile, despre doi frati Constantius si Iustus din care unul a murit ca "neofit" la varsta de 8 ani, 2 luni si 7 zile, celalalt "fidelis", adica botezat, la varsta de 7 ani, etc...

Din fresce si epitafuri ca cele mentionate rezulta deci trainicia si extensiunea practicii botezarii pruncilor in Biserica primara. Chiar daca Sfanta Taina nu se administra imediat dupa nastere, totusi temerea legata de imprevizibila moarte a determinat majoritatea crestinilor sa-si boteze copiii la varsta frageda. "Cutare copil, se precizeaza intr-o inscriptie, a trait 1 an, 10 luni si 15 zile ; a primit darul de sus si si-a dat sufletul Domnului in ziua 8-a cand a fost botezat.

Incercaţi să vă folosiţi mai mult inima decât mintea. Poate veţi înţelege de ce trebuie botezaţi pruncii!

La noi in ortodoxism inima cuprinde mintea şi nu invers!

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de george.marian

Incepand cu veacul al III-lea, nu exista scriitor crestin care sa nu poata fi invocat in sprijinul botezul copiilor.

Tertullian (160-220)

"Domnul a spus: 'Să nu-i opriţi de la Mine' să vină dar la Domnul când se fac mari, să vină când deja pot învăţa, când vor înţelege la cine trebuie să meargă; atunci să devină creştini când îl pot cunoaşte pe Hristos. Această vârstă inocentă de ce s-ar grăbi pentru iertarea păcatelor? Oare, legea civila să fie mai prudentă faţă de prunci că nu le dă în sarcină administrarea de bunuri pământeşti, iar noi să le punem în seamă cele dumnezeieşti?(este omul mai bun decât Dumnezeu?) Cel puţin să ajungă acolo să poată fi capabili să ceară mântuirea şi să apară că i se dă aceasta unui solicitant." (Tertulian - De Baptismo cap. XVIII, 5)

[george.marian]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Tertullian (160-220)

"Domnul a spus: 'Să nu-i opriţi de la Mine' să vină dar la Domnul când se fac mari, să vină când deja pot învăţa, când vor înţelege la cine trebuie să meargă; atunci să devină creştini când îl pot cunoaşte pe Hristos. Această vârstă inocentă de ce s-ar grăbi pentru iertarea păcatelor? Oare, legea civila să fie mai prudentă faţă de prunci că nu le dă în sarcină administrarea de bunuri pământeşti, iar noi să le punem în seamă cele dumnezeieşti?(este omul mai bun decât Dumnezeu?) Cel puţin să ajungă acolo să poată fi capabili să ceară mântuirea şi să apară că i se dă aceasta unui solicitant." (Tertulian - De Baptismo cap. XVIII, 5)

Sfatul de a amâna botezul copiilor, nu înseamnă deloc combaterea lui.
Tertullian era de părere ca botezul copiilor să fie amânat. Părerea lui! Din moment ce Tertullian era de părerea aceasta, mai mult recunoaşte botezul copiilor şi a pruncilor în Biserică . El sfătuieşte daca copilul creşte nebotezat să facă o şcoală de cateheză. Asta au făcut şi Sfinţii noştri Parinţi care nu au fost botezati când erau prunci din cauza părinţilor lor.

Sfintul Hippolytus de la Roma 215 AD.

„Botezati mai intii copii; si daca pot vorbi pentru ei insusi, lasati sa vorbeasca. Daca nu, lasati pe parinti sau pe cineva din familie sa vorbeasca pentru ei.”

Dacă postaţi din Tertullian de ce nu postaţi tot ce zice despre botez?


(Eu zic că înţelegeţi engleză că timpul nu îmi permite să traduc)

17 To round off our slight treatment of this subject it remains for me to advise you of the rules to be observed in giving and receiving baptism. The supreme right of giving it belongs to the high priest, which is the bishop : after him, to the presbyters and deacons, yet not without commission from the bishop, on account of the Church's dignity: for when this is safe, peace is safe. Except for that, even laymen have the right: 'for that which is
received on equal terms can be given on equal terms : unless perhaps you are prepared to allege that our Lord's disciples were already bishops or presbyters or deacons: that is, as the word ought not to be hidden by any man, so likewise baptism, which is no less declared to be "of God", can be administered by all.' Yet how much rather are the rules of humility and restraint incumbent upon laymen, seeing they apply to greater persons,who must not arrogate to themselves the function of the bishop.
Opposition to the episcopate is the mother of schisms. The holy apostle has said that all things are lawful but all things are not expedient: which means it is enough that you should use <this right> in emergencies, if ever conditions of place or time or person
demand it. The boldness of a rescuer is acceptable when he is constrained to it by the necessities of the man in peril, since he will be guilty of a man's destruction if he forbears to give the help he is free and able to give.

Mărturisiţi voi preoţie sacramentală? Aveţi permisiunea de a boteza de la episcop(bishop)?
Aveţi episcop ( episcopus - latină, bishop - engleză)? Răspunsul e NU!

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de george.marian

Sfatul de a amâna botezul copiilor, nu înseamnă deloc combaterea lui.

Dar cine a vorbit de combatere? Nici Tertullian nici noi nu combatem botezul copiilor (e vorba de copiii care deja înţeleg ce presupune actul acesta sfânt). Era vorba de botezul pruncilor. Poate înţelegem lucruri diferite, să mă clarific: eu prin "prunc" înţeleg un copil de câteva zile. Doar în Maramureş li se zic tuturor copiilor "prunci".

În prealabil postat de george.marian

Din moment ce Tertullian era de părerea aceasta, mai mult recunoaşte botezul copiilor şi a pruncilor în Biserică .

Să nu le amestecăm iarăşi! Citiţi cu atenţie ce zice Tertullian.

În prealabil postat de george.marian

Mărturisiţi voi preoţie sacramentală?

Preoţia sacramentală e apusă de mult (cam de 2.000 de ani). Preoţie sacramentală aveau doar iudeii (şi păgânii, dar ei nu intră în calcul). Domnul Hristos a preluat această funcţie sacramentală şi sacrificială a preoţilor.

În prealabil postat de george.marian

Aveţi episcop ( episcopus - latină, bishop - engleză)? Răspunsul e NU!

Răspunsul e DA! [έπίσκοπος] în greaca Noului Testament. Avem episcopi (prezbiteri) aşa cum ne învaţă NT.

[doctor_faustus]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Dar cine a vorbit de combatere? Nici Tertullian nici noi nu combatem botezul copiilor (e vorba de copiii care deja înţeleg ce presupune actul acesta sfânt). Era vorba de botezul pruncilor. Poate înţelegem lucruri diferite, să mă clarific: eu prin "prunc" înţeleg un copil de câteva zile. Doar în Maramureş li se zic tuturor copiilor "prunci".

Să nu le amestecăm iarăşi! Citiţi cu atenţie ce zice Tertullian.

Preoţia sacramentală e apusă de mult (cam de 2.000 de ani). Preoţie sacramentală aveau doar iudeii (şi păgânii, dar ei nu intră în calcul). Domnul Hristos a preluat această funcţie sacramentală şi sacrificială a preoţilor.

Răspunsul e DA! [έπίσκοπος] în greaca Noului Testament. Avem episcopi (prezbiteri) aşa cum ne învaţă NT.

Episcopia se transmite sacramental doar prin punerea mâinilor şi rugăciuni de către alţi episcopi ai Bisericii lui Hristos, în cadrul Bisericii lui Hristos. Alte "episcopii" nu au absolut nici cea mai mică valoare sacramentală, respectivii "episcopi" neavând nici cea mai mică legătură cu episcopia Bisericii lui Hristos oricât s-ar numi ei de "episcopi"; valoarea "episcopiei" lor este egală cu zero. Prin aşa-zisa "episcopie adventistă" (care, în realitate este o contradicţie în termeni) nu are loc decât imitarea de faţadă, formală, a unor aspecte pe care le-au văzut ei prin biblie şi la adevărata Biserică a lui Hristos, această imitare, care în realitate este un plagiat religios abject şi spurcat, neavând însă putere de la nimic pentru a pune în practică conţinutul funcţiei bisericeşti sacramentale de episcop al Bisericii lui Hristos. Dealtfel, "episcopia adventistă" (care, repet, este o contradicţie în termeni, o piesă abjectă din categoria teatrului absurdului) nu este în comuniune cu absolut nici o episcopie a Sfintei Biserici a lui Hristos, fapt care dovedeşte că valoarea "episcopiei adventiste" este egală cu zero. Dealtfel, spre deosebire de episcopia sacramentală a episcopilor Sfintei Biserici a lui Hristos care este de origine divină pentru că harul Duhului Sfânt transmis prin succesiune apostolică este primit direct de la Iisus Hristos după învierea Sa, "episcopia adventistă" (care, repet, este un circ penibil pentru cei care vor să fie fraieriţi şi să mai şi plătească pentru a fi fraieriţi în faţă) nu are succesiune apostolică, fiind doar o invenţie pur umană a unor adventişti descreieraţi şi disperaţi să acapareze în mrejele sectei lor membri ai Bisericii prin imitarea nefericită, formală şi fără absolut nici o consistenţă reală, a aspectelor Bisericii lui Hristos, invenţie care nu are nici o legătură cu harul Duhului Sfânt dat apostolilor de Iisus Hristos şi mai apoi la cincizecime şi care deci nu este de sorginte dumnezeiască ci de sorginte pur omenească; aceasta este şi cauza pentru care "episcopii" şi "prezbiterii" sectei adventiste nu pot oficia absolut nici o sfânta taină a Bisericii, deşi ei încearcă cu disperare să imite măcar, însă într-o absenţă totală a harului sacramental al Duhului Sfânt, anumite lucrări ale Bisericii cu motivul evident de a da o aparenţă de "biserică" unei secte eretice.

[Danut7]

Deja prin secolul III botezul pruncilor a devenit o practica populara.. Asta cu 91 de ani inainte de nasterea lui Sfantul Ioan Gura de Aur.

Sfantul Ciprian de Cartagina (200-258 d. Hr.)


In 253 un oarecare Fidus intreba pe Sfantul Ciprian, pe atunci episcop al Cartaginei, daca trebuia sa se astepte ziua a opta spre a fi administrat Botezul unui prunc. Insasi intrebarea dovedeste ca exista practica botezarii la opt zile. Ciprian merge insa mai departe si, prin hotararea celui de-al treilea sinod cartaginez, stabileste ca Botezul trebuie administrat imediat dupa nastere. Din sinod i se trimise lui Fidus o epistola continand informatii deosebit de interesante. " In ce priveste pe copii, precizeaza epistola, spuneai ca nu trebuie botezati in ziua doua sau a treia, ci ca ar trebui urmat exemplul legii vechi a circumciziunii si, in consecinta, noul nascut sa nu fie botezat si sfintit inainte de ziua opta. Sinodul nostru a hotarat in cu totul alt fel. Punctul tau de vedere n-a fost aprobat de nimeni si noi toti am fost de parere ca nu trebuie refuzate nici unui om venit pe lume indurarea si harul lui Dumnezeu. Atata cat depinde de noi, trebuie sa ne grijim a nu se pierde vreun suflet. Ce-i lipseste, in cele din urma, celui pe care l-au plasmuit mainile lui Dumnezeu din sanul maicii sale? Dupa noi, se pare ca cei care vin la existenta (se nasc), cresc inca in perioada cand se afla aici jos, in sanul maicii. In realitate ceea ce este facut de Dumnezeu e desavarsit, din pricina maiestatii si lucrarii dumnezeiesti a Creatorului.
Pe scurt, orice prunc sau persoana mai in varsta sa primeasca la fel darul dumnezeiesc. E ceea ce dumnezeiasca Scriptura ne arata atunci cand ne infatiseaza pe Eliseu intins rugand pe Dumnezeu, deasupra copilului mort al vaduvei, cap langa cap, fata catre fata, astfel ca madularele profetului intinse deasupra copilului sa corespunda intocmai madularelor acestuia si picioarele unuia, picioarelor celuilalt. Daca se cerceteaza chestiunea dupa fire si dupa trupul omenesc, un copil nu poate avea aceeasi masura ca un adult; madulare mici nu se potrivesc exact unora mai mari. Dar ceea ce se exprima aici este egalitatea dumnezeiasca si duhovniceasca potrivit careia toti oamenii sunt de aceeasi masura si de aceeasi varsta; nu este cu putinta sa se stabileasca deosebiri de varsta si de crestere trupeasca decat in ceea ce-l priveste pe om, nu pe Dumnezeu : cu atat mai mult nu trebuie sa se spuna ca harul insusi, care este dat celor botezati, este mai mic sau mai mare, dupa varsta celor care il primesc. Nu! Duhul Sfant este dat in chip egal tuturor, nu dupa o masura proportionala, ci dupa o bunatate si bunavointa parinteasca. Caci Dumnezeu nu are preferinte dupa varsta si persoana, ci El este pentru toti, in imparatia harului ceresc, un tata care imparte egal".
"Tu adaugi insa ca piciorul unui copil in primele zile dupa nasterea sa nu este curat si ca fiecare se fereste sa-l sarute : aceasta inca nu este o piedica ca sa i se impartaseasca harul dumnezeiesc. Scris este doar : "Totul este curat Celui care este curat". Si nimeni nu trebuie sa aiba scarba fata de ceea ce Dumnezeu a binevoit sa faca. Pruncul este, iara indoiala, de-abia nascut. Totusi el nu este - atunci cand i se da harul si pacea (binecuvantarea) - astfel incat sa trebuiasca sa-ti fie scarba sa-l saruti, pentru ca fiecare dintre noi, sarutand acest prunc, trebuie sa cugete, potrivit credintei noastre, la mainile lui Dumnezeu din care a iesit si la aceea ca, intr-un fel, sarutand aceasta fiinta omeneasca de curand alcatuita si venita la lumina, noi imbratisam lucrarea lui Dumnezeu".
"Cat despre aceea ca circumciziunea iudaica se facea in ziua opta, trebuie spus ca avem aici un simbol si un fel de prima schitare, o figura care trebuia sa se plineasca (desavarseasca) la venirea lui Hristos. Caci ziua opta, adica cea dintai dupa ziua sabatului, trebuia sa fie aceea in care Domnul urma sa invieze, sa ne acorde viata si sa ne dea circumciziunea duhovniceasca ; aceasta a opta zi, adica prima dupa a sabatului, ziua Domnului, a precedat ca o icoana preinchipuind viitorul. Aceasta icoana a incetat atunci cand adevarul a venit si ne-a fost data circumciziunea duhovniceasca. "De aceea, credem ca nu trebuie sa fie impiedicat cineva sa primeasca harul dupa legea care a fost randuita,- noi socotim ca circumciziunea duhovniceasca nu trebuie sa fie impiedicata de circumciziunea trupeasca, ci ca fiecare om trebuie admis la harul lui Hristos. Pe deasupra, daca omul, atunci cand e vorba sa primeasca harul, ar putea fi impiedicat de ceva, apoi in acest caz cei vizati nu sunt decat adultii si varstnicii, pasibili de restrictii din pricina unor greseli grave. Si in acest caz insa, cei mai mari vinovati, dupa ce au pacatuit greu impotriva lui Dumnezeu, venind la credinta, obtin iertarea greselilor lor; nimeni nu este lipsit de Botez si de har. Cu atat mai mult atunci nu trebuie sa fie lipsit un copil care, fiind nascut de putin timp, n-a savarsit nici o greseala ; el a dobandit doar la prima sa nastere, ca decurgand din Adam, pricina aducatoare de moarte a vechii molimi ; e cu atat mai lesne sa obtina iertarea pacatelor, cu cat pacatele care i se iarta nu sunt ale sale, ci ale altuia".


Primele menționări documentare ale botezului copiilor se găsesc în regula canonică Baptismus infantium a Sfântului Ipolit. Acceptul acestei practici a fost destul de controversat. Unul dintre cei mai profilați autori care a combătut această practică a fost Tertulian. [9] La începutul secolului al 3-lea Ciprian al Cartaginei și Tertulian erau de părere că prin botez se restaurează asemănarea cu Dumnezeu a omului care fusese distrusă de păcatul strămoșesc. Cu toate că din punct de vedere teoretic ar fi fost de ajuns - la fel ca în cazul apostolilor despre care Biblia nu relatează că ar fi fost botezați de Hristos - credința în Iisus Hristos, totuși - datorită poruncii botezării neamurilor dată de Iisus Hristos - botezul este obligatoriu pentru toți credincioșii.[10]




Ipolit Romanul (170-236 d.Hr)

„Botezati mai intii copii; si daca pot vorbi pentru ei insusi, lasati sa vorbeasca. Daca nu, lasati pe parinti sau pe cineva din familie sa vorbeasca pentru ei.” (Traditia Apostolica 21:16)

Origen (185-254 d.Hr.): "Biserica a primit de la Apostoli traditia de a impartasi si pruncilor Botezul"

[samson]

În prealabil postat de Danut7

Deja prin secolul III botezul pruncilor a devenit o practica populara.. Asta cu 91 de ani inainte de nasterea lui Sfantul Ioan Gura de Aur.

Si pana in secolul 3 de ce nu s-a practicat? Daca asta era invatatura apostolilor crestinii din sec 1 si 2 de ce nu au practicat botezul copiilor si s-a asteptat sa mai treaca 2 secole?
Si nici in secolul 3 nu era o practica populara, era practicat intr-un numar mic de cazuri. Botezul copiilor a ridicat mari dezbateri in perioada respectiva si nu s-a instituit decat prin sec 4-5.De aceea si Sf Ioan gura de aur a fost botezat la varsta adolescentei, pentru ca botezul pruncilor nu era o practica in bisericile crestine in perioada respectiva

În prealabil postat de Danut7

Sfantul Ciprian de Cartagina (200-258 d. Hr.)


In 253 un oarecare Fidus intreba pe Sfantul Ciprian, pe atunci episcop al Cartaginei, daca trebuia sa se astepte ziua a opta spre a fi administrat Botezul unui prunc. Insasi intrebarea dovedeste ca exista practica botezarii la opt zile.

Intrebarea de fapt scoate in evidenta 2 lucruri:
1)Se asimila botezul cu circumcizia care sunt 2 lucruri diferite. La circumcizie Dumnezeu daduse porunca clara ca in a 8-a zi sa fie circumcisi pruncii, porunca care nu o gasim nicaieri in cazul botezului.
2)Al doilea aspect e acela ca botezul copiilor nu era practicat in perioada respectiva de aceea intrebarea daca trebuie sa astepte pana in ziua a 8-a. Daca ar fi fost o practica intrebarea nu-si mai avea sensul.

În prealabil postat de Danut7

Primele menționări documentare ale botezului copiilor se găsesc în regula canonică Baptismus infantium a Sfântului Ipolit. Acceptul acestei practici a fost destul de controversat. Unul dintre cei mai profilați autori care a combătut această practică a fost Tertulian. [9] La începutul secolului al 3-lea Ciprian al Cartaginei și Tertulian erau de părere că prin botez se restaurează asemănarea cu Dumnezeu a omului care fusese distrusă de păcatul strămoșesc. Cu toate că din punct de vedere teoretic ar fi fost de ajuns - la fel ca în cazul apostolilor despre care Biblia nu relatează că ar fi fost botezați de Hristos - credința în Iisus Hristos, totuși - datorită poruncii botezării neamurilor dată de Iisus Hristos - botezul este obligatoriu pentru toți credincioșii.[10]

A fost controversata practica deoarece crestinii din primele veacuri au inteles ca a fi botezat implica intai sa ai credinta lucru care nu putea fi valabil in cazul pruncilor.
Porunca Domnului nu era sa boteze neamurile oricum, ci mai intai sa ii invete sa pazeasca poruncile Domnului lucru care nu este posibil la un prunc:
Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului

În prealabil postat de Danut7

Ipolit Romanul (170-236 d.Hr)

„Botezati mai intii copii; si daca pot vorbi pentru ei insusi, lasati sa vorbeasca. Daca nu, lasati pe parinti sau pe cineva din familie sa vorbeasca pentru ei.” (Traditia Apostolica 21:16)

Origen (185-254 d.Hr.): "Biserica a primit de la Apostoli traditia de a impartasi si pruncilor Botezul"

Origen a zis si erezii, iar asta e una dintre ele. Eu nu mi-as fundamenta convingerile pe baza a ce spune origen.