un sectant care se rusineaza in fata preotul in legatura cu Taina Botezului

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de george.marian

Sfatul de a amâna botezul copiilor, nu înseamnă deloc combaterea lui.

Dar cine a vorbit de combatere? Nici Tertullian nici noi nu combatem botezul copiilor (e vorba de copiii care deja înţeleg ce presupune actul acesta sfânt). Era vorba de botezul pruncilor. Poate înţelegem lucruri diferite, să mă clarific: eu prin "prunc" înţeleg un copil de câteva zile. Doar în Maramureş li se zic tuturor copiilor "prunci".

În prealabil postat de george.marian

Din moment ce Tertullian era de părerea aceasta, mai mult recunoaşte botezul copiilor şi a pruncilor în Biserică .

Să nu le amestecăm iarăşi! Citiţi cu atenţie ce zice Tertullian.

În prealabil postat de george.marian

Mărturisiţi voi preoţie sacramentală?

Preoţia sacramentală e apusă de mult (cam de 2.000 de ani). Preoţie sacramentală aveau doar iudeii (şi păgânii, dar ei nu intră în calcul). Domnul Hristos a preluat această funcţie sacramentală şi sacrificială a preoţilor.

În prealabil postat de george.marian

Aveţi episcop ( episcopus - latină, bishop - engleză)? Răspunsul e NU!

Răspunsul e DA! [έπίσκοπος] în greaca Noului Testament. Avem episcopi (prezbiteri) aşa cum ne învaţă NT.

[doctor_faustus]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Dar cine a vorbit de combatere? Nici Tertullian nici noi nu combatem botezul copiilor (e vorba de copiii care deja înţeleg ce presupune actul acesta sfânt). Era vorba de botezul pruncilor. Poate înţelegem lucruri diferite, să mă clarific: eu prin "prunc" înţeleg un copil de câteva zile. Doar în Maramureş li se zic tuturor copiilor "prunci".

Să nu le amestecăm iarăşi! Citiţi cu atenţie ce zice Tertullian.

Preoţia sacramentală e apusă de mult (cam de 2.000 de ani). Preoţie sacramentală aveau doar iudeii (şi păgânii, dar ei nu intră în calcul). Domnul Hristos a preluat această funcţie sacramentală şi sacrificială a preoţilor.

Răspunsul e DA! [έπίσκοπος] în greaca Noului Testament. Avem episcopi (prezbiteri) aşa cum ne învaţă NT.

Episcopia se transmite sacramental doar prin punerea mâinilor şi rugăciuni de către alţi episcopi ai Bisericii lui Hristos, în cadrul Bisericii lui Hristos. Alte "episcopii" nu au absolut nici cea mai mică valoare sacramentală, respectivii "episcopi" neavând nici cea mai mică legătură cu episcopia Bisericii lui Hristos oricât s-ar numi ei de "episcopi"; valoarea "episcopiei" lor este egală cu zero. Prin aşa-zisa "episcopie adventistă" (care, în realitate este o contradicţie în termeni) nu are loc decât imitarea de faţadă, formală, a unor aspecte pe care le-au văzut ei prin biblie şi la adevărata Biserică a lui Hristos, această imitare, care în realitate este un plagiat religios abject şi spurcat, neavând însă putere de la nimic pentru a pune în practică conţinutul funcţiei bisericeşti sacramentale de episcop al Bisericii lui Hristos. Dealtfel, "episcopia adventistă" (care, repet, este o contradicţie în termeni, o piesă abjectă din categoria teatrului absurdului) nu este în comuniune cu absolut nici o episcopie a Sfintei Biserici a lui Hristos, fapt care dovedeşte că valoarea "episcopiei adventiste" este egală cu zero. Dealtfel, spre deosebire de episcopia sacramentală a episcopilor Sfintei Biserici a lui Hristos care este de origine divină pentru că harul Duhului Sfânt transmis prin succesiune apostolică este primit direct de la Iisus Hristos după învierea Sa, "episcopia adventistă" (care, repet, este un circ penibil pentru cei care vor să fie fraieriţi şi să mai şi plătească pentru a fi fraieriţi în faţă) nu are succesiune apostolică, fiind doar o invenţie pur umană a unor adventişti descreieraţi şi disperaţi să acapareze în mrejele sectei lor membri ai Bisericii prin imitarea nefericită, formală şi fără absolut nici o consistenţă reală, a aspectelor Bisericii lui Hristos, invenţie care nu are nici o legătură cu harul Duhului Sfânt dat apostolilor de Iisus Hristos şi mai apoi la cincizecime şi care deci nu este de sorginte dumnezeiască ci de sorginte pur omenească; aceasta este şi cauza pentru care "episcopii" şi "prezbiterii" sectei adventiste nu pot oficia absolut nici o sfânta taină a Bisericii, deşi ei încearcă cu disperare să imite măcar, însă într-o absenţă totală a harului sacramental al Duhului Sfânt, anumite lucrări ale Bisericii cu motivul evident de a da o aparenţă de "biserică" unei secte eretice.

[Danut7]

Deja prin secolul III botezul pruncilor a devenit o practica populara.. Asta cu 91 de ani inainte de nasterea lui Sfantul Ioan Gura de Aur.

Sfantul Ciprian de Cartagina (200-258 d. Hr.)


In 253 un oarecare Fidus intreba pe Sfantul Ciprian, pe atunci episcop al Cartaginei, daca trebuia sa se astepte ziua a opta spre a fi administrat Botezul unui prunc. Insasi intrebarea dovedeste ca exista practica botezarii la opt zile. Ciprian merge insa mai departe si, prin hotararea celui de-al treilea sinod cartaginez, stabileste ca Botezul trebuie administrat imediat dupa nastere. Din sinod i se trimise lui Fidus o epistola continand informatii deosebit de interesante. " In ce priveste pe copii, precizeaza epistola, spuneai ca nu trebuie botezati in ziua doua sau a treia, ci ca ar trebui urmat exemplul legii vechi a circumciziunii si, in consecinta, noul nascut sa nu fie botezat si sfintit inainte de ziua opta. Sinodul nostru a hotarat in cu totul alt fel. Punctul tau de vedere n-a fost aprobat de nimeni si noi toti am fost de parere ca nu trebuie refuzate nici unui om venit pe lume indurarea si harul lui Dumnezeu. Atata cat depinde de noi, trebuie sa ne grijim a nu se pierde vreun suflet. Ce-i lipseste, in cele din urma, celui pe care l-au plasmuit mainile lui Dumnezeu din sanul maicii sale? Dupa noi, se pare ca cei care vin la existenta (se nasc), cresc inca in perioada cand se afla aici jos, in sanul maicii. In realitate ceea ce este facut de Dumnezeu e desavarsit, din pricina maiestatii si lucrarii dumnezeiesti a Creatorului.
Pe scurt, orice prunc sau persoana mai in varsta sa primeasca la fel darul dumnezeiesc. E ceea ce dumnezeiasca Scriptura ne arata atunci cand ne infatiseaza pe Eliseu intins rugand pe Dumnezeu, deasupra copilului mort al vaduvei, cap langa cap, fata catre fata, astfel ca madularele profetului intinse deasupra copilului sa corespunda intocmai madularelor acestuia si picioarele unuia, picioarelor celuilalt. Daca se cerceteaza chestiunea dupa fire si dupa trupul omenesc, un copil nu poate avea aceeasi masura ca un adult; madulare mici nu se potrivesc exact unora mai mari. Dar ceea ce se exprima aici este egalitatea dumnezeiasca si duhovniceasca potrivit careia toti oamenii sunt de aceeasi masura si de aceeasi varsta; nu este cu putinta sa se stabileasca deosebiri de varsta si de crestere trupeasca decat in ceea ce-l priveste pe om, nu pe Dumnezeu : cu atat mai mult nu trebuie sa se spuna ca harul insusi, care este dat celor botezati, este mai mic sau mai mare, dupa varsta celor care il primesc. Nu! Duhul Sfant este dat in chip egal tuturor, nu dupa o masura proportionala, ci dupa o bunatate si bunavointa parinteasca. Caci Dumnezeu nu are preferinte dupa varsta si persoana, ci El este pentru toti, in imparatia harului ceresc, un tata care imparte egal".
"Tu adaugi insa ca piciorul unui copil in primele zile dupa nasterea sa nu este curat si ca fiecare se fereste sa-l sarute : aceasta inca nu este o piedica ca sa i se impartaseasca harul dumnezeiesc. Scris este doar : "Totul este curat Celui care este curat". Si nimeni nu trebuie sa aiba scarba fata de ceea ce Dumnezeu a binevoit sa faca. Pruncul este, iara indoiala, de-abia nascut. Totusi el nu este - atunci cand i se da harul si pacea (binecuvantarea) - astfel incat sa trebuiasca sa-ti fie scarba sa-l saruti, pentru ca fiecare dintre noi, sarutand acest prunc, trebuie sa cugete, potrivit credintei noastre, la mainile lui Dumnezeu din care a iesit si la aceea ca, intr-un fel, sarutand aceasta fiinta omeneasca de curand alcatuita si venita la lumina, noi imbratisam lucrarea lui Dumnezeu".
"Cat despre aceea ca circumciziunea iudaica se facea in ziua opta, trebuie spus ca avem aici un simbol si un fel de prima schitare, o figura care trebuia sa se plineasca (desavarseasca) la venirea lui Hristos. Caci ziua opta, adica cea dintai dupa ziua sabatului, trebuia sa fie aceea in care Domnul urma sa invieze, sa ne acorde viata si sa ne dea circumciziunea duhovniceasca ; aceasta a opta zi, adica prima dupa a sabatului, ziua Domnului, a precedat ca o icoana preinchipuind viitorul. Aceasta icoana a incetat atunci cand adevarul a venit si ne-a fost data circumciziunea duhovniceasca. "De aceea, credem ca nu trebuie sa fie impiedicat cineva sa primeasca harul dupa legea care a fost randuita,- noi socotim ca circumciziunea duhovniceasca nu trebuie sa fie impiedicata de circumciziunea trupeasca, ci ca fiecare om trebuie admis la harul lui Hristos. Pe deasupra, daca omul, atunci cand e vorba sa primeasca harul, ar putea fi impiedicat de ceva, apoi in acest caz cei vizati nu sunt decat adultii si varstnicii, pasibili de restrictii din pricina unor greseli grave. Si in acest caz insa, cei mai mari vinovati, dupa ce au pacatuit greu impotriva lui Dumnezeu, venind la credinta, obtin iertarea greselilor lor; nimeni nu este lipsit de Botez si de har. Cu atat mai mult atunci nu trebuie sa fie lipsit un copil care, fiind nascut de putin timp, n-a savarsit nici o greseala ; el a dobandit doar la prima sa nastere, ca decurgand din Adam, pricina aducatoare de moarte a vechii molimi ; e cu atat mai lesne sa obtina iertarea pacatelor, cu cat pacatele care i se iarta nu sunt ale sale, ci ale altuia".


Primele menționări documentare ale botezului copiilor se găsesc în regula canonică Baptismus infantium a Sfântului Ipolit. Acceptul acestei practici a fost destul de controversat. Unul dintre cei mai profilați autori care a combătut această practică a fost Tertulian. [9] La începutul secolului al 3-lea Ciprian al Cartaginei și Tertulian erau de părere că prin botez se restaurează asemănarea cu Dumnezeu a omului care fusese distrusă de păcatul strămoșesc. Cu toate că din punct de vedere teoretic ar fi fost de ajuns - la fel ca în cazul apostolilor despre care Biblia nu relatează că ar fi fost botezați de Hristos - credința în Iisus Hristos, totuși - datorită poruncii botezării neamurilor dată de Iisus Hristos - botezul este obligatoriu pentru toți credincioșii.[10]




Ipolit Romanul (170-236 d.Hr)

„Botezati mai intii copii; si daca pot vorbi pentru ei insusi, lasati sa vorbeasca. Daca nu, lasati pe parinti sau pe cineva din familie sa vorbeasca pentru ei.” (Traditia Apostolica 21:16)

Origen (185-254 d.Hr.): "Biserica a primit de la Apostoli traditia de a impartasi si pruncilor Botezul"

[samson]

În prealabil postat de Danut7

Deja prin secolul III botezul pruncilor a devenit o practica populara.. Asta cu 91 de ani inainte de nasterea lui Sfantul Ioan Gura de Aur.

Si pana in secolul 3 de ce nu s-a practicat? Daca asta era invatatura apostolilor crestinii din sec 1 si 2 de ce nu au practicat botezul copiilor si s-a asteptat sa mai treaca 2 secole?
Si nici in secolul 3 nu era o practica populara, era practicat intr-un numar mic de cazuri. Botezul copiilor a ridicat mari dezbateri in perioada respectiva si nu s-a instituit decat prin sec 4-5.De aceea si Sf Ioan gura de aur a fost botezat la varsta adolescentei, pentru ca botezul pruncilor nu era o practica in bisericile crestine in perioada respectiva

În prealabil postat de Danut7

Sfantul Ciprian de Cartagina (200-258 d. Hr.)


In 253 un oarecare Fidus intreba pe Sfantul Ciprian, pe atunci episcop al Cartaginei, daca trebuia sa se astepte ziua a opta spre a fi administrat Botezul unui prunc. Insasi intrebarea dovedeste ca exista practica botezarii la opt zile.

Intrebarea de fapt scoate in evidenta 2 lucruri:
1)Se asimila botezul cu circumcizia care sunt 2 lucruri diferite. La circumcizie Dumnezeu daduse porunca clara ca in a 8-a zi sa fie circumcisi pruncii, porunca care nu o gasim nicaieri in cazul botezului.
2)Al doilea aspect e acela ca botezul copiilor nu era practicat in perioada respectiva de aceea intrebarea daca trebuie sa astepte pana in ziua a 8-a. Daca ar fi fost o practica intrebarea nu-si mai avea sensul.

În prealabil postat de Danut7

Primele menționări documentare ale botezului copiilor se găsesc în regula canonică Baptismus infantium a Sfântului Ipolit. Acceptul acestei practici a fost destul de controversat. Unul dintre cei mai profilați autori care a combătut această practică a fost Tertulian. [9] La începutul secolului al 3-lea Ciprian al Cartaginei și Tertulian erau de părere că prin botez se restaurează asemănarea cu Dumnezeu a omului care fusese distrusă de păcatul strămoșesc. Cu toate că din punct de vedere teoretic ar fi fost de ajuns - la fel ca în cazul apostolilor despre care Biblia nu relatează că ar fi fost botezați de Hristos - credința în Iisus Hristos, totuși - datorită poruncii botezării neamurilor dată de Iisus Hristos - botezul este obligatoriu pentru toți credincioșii.[10]

A fost controversata practica deoarece crestinii din primele veacuri au inteles ca a fi botezat implica intai sa ai credinta lucru care nu putea fi valabil in cazul pruncilor.
Porunca Domnului nu era sa boteze neamurile oricum, ci mai intai sa ii invete sa pazeasca poruncile Domnului lucru care nu este posibil la un prunc:
Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului

În prealabil postat de Danut7

Ipolit Romanul (170-236 d.Hr)

„Botezati mai intii copii; si daca pot vorbi pentru ei insusi, lasati sa vorbeasca. Daca nu, lasati pe parinti sau pe cineva din familie sa vorbeasca pentru ei.” (Traditia Apostolica 21:16)

Origen (185-254 d.Hr.): "Biserica a primit de la Apostoli traditia de a impartasi si pruncilor Botezul"

Origen a zis si erezii, iar asta e una dintre ele. Eu nu mi-as fundamenta convingerile pe baza a ce spune origen.

[Danut7]

În prealabil postat de samson

Si pana in secolul 3 de ce nu s-a practicat? Daca asta era invatatura apostolilor crestinii din sec 1 si 2 de ce nu au practicat botezul copiilor si s-a asteptat sa mai treaca 2 secole?

Nimeni nu a zis ca pana in secolul III botezul copiilor nu se savarsea, ba din contra. Parintii apostolici(sf sec I, inceputul sec II) vorbesc despre ucenici de ai lui Hristos de o viata si de servitori de ai lui Hristos din pruncie.. Avem exemplul lui Polycarp ucenic al Apostolului Ioan care a fost botezat impreuna cu casa sa dupa nastere.Acesta spune ca l-a servit pe Hristos 86 de ani.Policarp(69-155 d Hr.) a murit la 86 de ani.Iustin Martirul(103-165) vorbeste despre oamenii pe la 60-70 de ani care au fost discipoli de ai lui Hristos din pruncie.. Policrat al Efesului(130-196 d.Hr) intr-o scrisoare adresata Romei prin anii 190 spune ca avea 65 de ani in Domnul.. In omilia la Luca, Origen(185-254) spune ca botezam pruncii pentru iertarea pacatelor.. Tot Origen spune ca acest obicei l-am primit de la Apostoli.. In anu 210 Tertulian s-a opus botezului pruncilor.. Ce este de mentionat este faptul ca Tertulian nu a fost ortodox si ca mai tarziu s-a convertit la montanism.. In secolul al IV lea era un obicei amanarea botezului pentra ca se stia ca botezul aduce iertare de pacate si mantuire.. Constantin cel Mare de exemplu s-a botezat abia inainte de moarte.

În prealabil postat de samson

Si nici in secolul 3 nu era o practica populara, era practicat intr-un numar mic de cazuri. Botezul copiilor a ridicat mari dezbateri in perioada respectiva si nu s-a instituit decat prin sec 4-5.De aceea si Sf Ioan gura de aur a fost botezat la varsta adolescentei, pentru ca botezul pruncilor nu era o practica in bisericile crestine in perioada respectiva

Chiar daca nu a fost o practica generala, botezul pruncilor este prezent in fiecare secol al crestinismului.. Atat Sf Ioan Gura de Aur, cat si Sf Vasile cel Mare si fratele sau Grigorie de Nyssa au sustinut botezul infantil, chiar daca ei nu au fost botezati de prunci..

În prealabil postat de samson

Intrebarea de fapt scoate in evidenta 2 lucruri:
1)Se asimila botezul cu circumcizia care sunt 2 lucruri diferite. La circumcizie Dumnezeu daduse porunca clara ca in a 8-a zi sa fie circumcisi pruncii, porunca care nu o gasim nicaieri in cazul botezului.
2)Al doilea aspect e acela ca botezul copiilor nu era practicat in perioada respectiva de aceea intrebarea daca trebuie sa astepte pana in ziua a 8-a. Daca ar fi fost o practica intrebarea nu-si mai avea sensul.

Botezul este "circumcizia" Noului Testament.Pavel numeste botezul circumcizia lui Hristos si circumcizia inimii.. Botezul tine loc de circumcizie si ca circumcizia se atribuie urmasilor lui Avraam inca de la nastere.

În prealabil postat de samson

A fost controversata practica deoarece crestinii din primele veacuri au inteles ca a fi botezat implica intai sa ai credinta lucru care nu putea fi valabil in cazul pruncilor.
Porunca Domnului nu era sa boteze neamurile oricum, ci mai intai sa ii invete sa pazeasca poruncile Domnului lucru care nu este posibil la un prunc:
Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului

De au copiii credinta sau nu, nu stim.. Sf Ioan Botezatorul a saltat in pantecele maicii lui la salutul Maicii Domnului.. Probabil ca ei au, insa nu o credinta rationala.. Nu la nivelul nostru.. La fel cum au toate simturile..

În prealabil postat de samson

Origen a zis si erezii, iar asta e una dintre ele. Eu nu mi-as fundamenta convingerile pe baza a ce spune origen.

Bazeaza-te atunci pe ce a zis Tertulian montanistul.

2Tim 3:15 Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.

Vezi de asemenea postul asta :

În prealabil postat de Danut7

Nu stim daca copiii au discernamant sau credinta.. Stim insa ca Sf.Ioan Botezatorul fiind inca in pantecele maicii sale a saltat de bucurie la salutul Maicii Domnului.

Apoi botezul este numit de Sf. Pavel "taierea imprejur a lui Hristos" , "taierea imprejur a inimii" si "baia nasterii celei de a doua".. Botezul reprezinta nasterea din nou.. El este cel care ne naste din Imparatia lui Dumnezeu si care naste Imparatia lui Dumnezeu in noi prin harul Duhului Sfant.Odata ce ne nastem din Duh putem vedea cele ale Duhului.. Dupa cum si Mantuitorul a spus, nimeni nu poate sa vada Imparatia daca nu se va naste de sus.. Adica nimeni nu poate sa vada Imparatia daca nu se va naste din ea.. Botezul ofera viziunea,inclinatia si perspectiva vietii duhovnicesti si imparatesti.. Harul botezului reprezinta avutia Imparatiei ceresti care se asteapta stransa. De aceia Imparatia lui Dumnezeu e ca grauntele de mustar(adica mica ca harul botezului) care atunci cand rodeste,rodeste ca un copac mare in care isi gasesc loc toate pasarile(adica toate darurile ceresti).La fel e si cu pilda semanatorului.. Samanta,Cuvantul lui Dumnezeu este semanat pe pamantul inimii noastre.. Pamantul e inima noastra care trebuie sa rodeasca Cuvantul.. Dupa cum vezi in pilda sunt aratate patru feluri de ogoare.. Apoi botezul este taierea imprejur a inimii , si "taierea imprejur a lui Hristos".. Taierea imprejur a carnii era un ritual al VT ce sa savarsea evreilor inca din pruncie.. Convertirea la crestinism se face prin botez.. Convertirea la iudaism prin taierea imprejur a carnii.Primul conciliu de la Ierusalim a fost cu privire la asta(vezi Fapte 15).. Evreii considerau ca odata cu botezul, , crestinii trebuiau si taiati imprejur.. Aceasta neintelegere nu avea cum sa aibe loc daca felul in care cele doua taine se savarsea nu era la fel.

In plus copiii sunt botezati pe marturisirea nasilor si chiar pe credinta lor.. Ne botezam copiii pentru ca stim ca e bine pentru ei.. Hristos prin mijlocirea si credinta rudelor a vindecat deseori pe apropiatii lor.. Ai destule exemple in Evanghelie..

Facerea
Cap. 17
10. Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur.
11. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi.
12. În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească, născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminţia voastră, să se taie împrejur în ziua a opta.
13. Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău şi legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legământ veşnic.
14. Iar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur, în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul Meu".



Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel
Cap. 2
11. În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos.

12. Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi.

[doctor_faustus]

ÎPS Serafim Joantă - Sfântul Botez, taina luminării omului

http://arhiva-ortodoxa.info/test/aut...arii%20omului/

[ovidiu-s]

În prealabil postat de samson

1)Se asimila botezul cu circumcizia care sunt 2 lucruri diferite. La circumcizie Dumnezeu daduse porunca clara ca in a 8-a zi sa fie circumcisi pruncii, porunca care nu o gasim nicaieri in cazul botezului.

Aici încerci un subterfugiu ieftin. Falsa problemă a sectelor neoprotestante nu e legata nicidecum de vârsta copilului (opt zile, câteva luni, anisori), asa cum stii si tu bine, ci de faptul ca acel copil "nu îsi poate exprima credinta în Domnul Isus si ca atare" asa cum spuneti voi, "nu poate fi mântuit încă".
Asemănarea prezentată de ortodocşi mai sus, înainte de postarea lui Samson se referea la cu totul altceva, nicidecum la vârsta pruncului şi la alte prostioare pe care vreţi să le puneţi voi în faţă, ca să distrageţi atenţia de la reala preocupare.


Aşadar aşa cum se cunoaşte, botezul este ceva strict peresonal la majoritatea sectelor protestante, merge mână în mână cu "mântuirea" şi ceea ce e cel mai specific lor, nu poate exista mijlocitor, nici măcar pentru prunci, sau bolnavi sau handicapaţi psihic. Biblia ne prezintă însă o situaţie cu totul diferită, de ceea ce spun sectele:
Tocmai despre această mijlocire vorbeşte Biserica, după cum spune şi biblia.

Fac. 17.10 „Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur.”

Prin legământul pe care l-a făcut Avraam cu Dumnezeu toţi urmaşii săi, adică milioane de evrei urmau să fie circumcişi, inclusiv Iisus. I-a întrebat cineva vreodată dacă doresc lucrul acesta atunci când erau prunci? Evident că nu.
Părinţii şi înaintaşii lor au mijlocit pentru ei, din generaţie în generaţie.