casnicia alaturi de un necredincios

[Elesya]

În prealabil postat de Aspasia

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri! Aveti fiecare in parte dreptate. Chiar in urma discutiilor pe care le-am mai avut cu sotul in ultima perioada mi-am dat seama ca am cazut oarecum in inselare in perioada in care ne-am cunoscut si ne-am decis sa ne casatorim. Adica aveam o impresie foarte frumoasa despre casnicie (si inca mai am) dar pe atunci era mai degraba una idilica, ceva probabil alimentat de basme si povesti zaharisite... cu alte cuvinte eram atat de incantata ca un barbat cu un numar de calitati era dornic sa intemeieze o familie alaturi de mine... atat de incantata incat credeam ca toate problemele si divergentele se vor rezolva de la sine...
Chiar ieri am avut o discutie cu sotul, in urma careia am ramas mai socata decat oricand de virulenta dispretului lui fata de biserica, de fapt chiar ura lui, asa cum a spus-o el cu cuvintele lui. Poate a fost si vina mea ca i-am povestit despre un cuplu de prieteni in care el era ateu, e credincioasa, dar de dragul ei el a inceput sa o insoteasca duminicile la biserica.
Reactia lui a fost mult mai rea decat ma asteptam, in rezumat mi-a zis ca daca ce conteaza pentru mine la un barbat cel mai mult e sa fie 'prostul' bisericii, trebuia sa o rupa cu mine mult inainte sa avem un copil impreuna.
A exagerat mult si asa face de fiecare data desi eu nu folosesc cuvintele de care el ma acuza. Mi se pare chiar irationala ura lui fata de biserica si tot ce e legata de ea si i-am si zis-o, iar el n-a avut nici o justificare si nici nu considera ca merit eu vreuna.
E teribil de greu sa rabzi si sa speri ca un astfel de om se va schimba, nu indemn pe nimeni sa se supuna la riscul de a se casatori cu cineva pana nu afla care ii este exact pozitia fata de credinta. Asta orice varsta ar avea si orice ar zice parintii sau rudele!
Si nu sunt eu fixista sa nu pot suporta un om care nu are exact aceleasi credinte ca mine, nu e asta singura problema, mai multe si mai sacaitoare sunt comportamentele nesuferite si negativismul unui om necredincios care prefera sa se poarte mai frumos cu strainii decat cu sotia lui... Si oricate argumente i-ai aduce, nu va face nici un efort sa se schimbe atata timp cat el crede ca se poarta si este perfect si ca eu sunt cea care creeaza probleme...
Nu vreau sa ma gandesc la divort, nu stiu daca el in imbufnarea lui cantareste aceasta optiune... Cred ca pana la urma, cu toata mahnirea mea, ii voi propune sa apelam la un psiholog sa ne ajute sa ne rezolvam conflictele, avand in vedere ca nici nu vrea sa auda de mers impreuna la duhovnic.

Personal cred ca un psiholog nu te poate ajuta aici...Roaga-te si vei primi un raspuns , sigur !

[Radu32]

omul da uneori la bine cu piciorul ! Cam asta e o lege in general !
Lu barbatu ala al tau, ai trebuia de fapt una de aia care sa-i faca probleme serioase si nu una cuminte,si apoi, ar fi vazut, care e diferenta !

[heaven]

În prealabil postat de Elesya

Personal cred ca un psiholog nu te poate ajuta aici...Roaga-te si vei primi un raspuns , sigur !

Adica de ce nu ar ajuta-o terapia de cuplu?Stii macar ce inseamna de o negi cu atata vehementa?
Daca merge la terapie de cuplu nu se mai poate si ruga in paralel?Ce legatura are una cu cealalta?
De zicala Dumnezeu ne da,dar in sac nu ne baga ai auzit,draga Elesya?
Doar rugandu-se fara sa faca nimic si asteptand ca Doamne Doamne sa rezolve situatia ma indoiesc sa ajunga la vreun rezultat...