Sociologia credintei

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Am aşezat aici această postare a dv de la "Filioque", aici îmi pare un topic mai adecvat. Ce sursă reproduce aceste cifre ? Ce înţelege exact sursa prin "protestanţi" ? Adică "luterani" sau "luterani plus calvinişti" ? Cât despre neoprotestanţi, sunt de prea multe feluri deja pentru a fi cuprinşi "pe căprării".

Oricum, asemenea feluri de statistici trebuie luate cu multă precauţie: este ceea ce se declară oamenii. Există mulţi "oameni cultural catolici" aşa cum există "cultural ortodocşi". Vor fi fiind şi "cultural protestanţi" ori (în mai mică măsură, deocamdată) "cultural neoprotestanţi". Nu trec pe la nici o biserică timp de ani de zile, nu cred nici în a zecea parte dintre articolele de credinţă, şi totuşi, dacă stai să îi întrebi, ei se declară astfel. Dar astfel de statistici nu reflectă cu adevărat aderenţa la o confesiune şi la o viaţă de credinţă, cu atât mai puţin intenţia şi strădania de a-L urma pe Domnul nostru în viaţa personală. În această privinţă, Europa îmi face impresia a sta cel mai rău. Mă refer la toate confesiunile din Europa de Vest şi de Est, deşi cea care îmi pare că a pierdut cel mai mult este luteranismul din ţările nordice.

O sa incerc sa fac cateva precizari in limita la ceea ce stiu si eu:

1.Sursa era laica.Nu stiu daca cei care au realizat sondajul erau catolici sau protestanti.Sigur nu eru ortodocsi(parca asa imi amintesc).As inclina sa spun ca erau tot atat de credinciosi precum cei de la The Skeptic Society.Sincer sa fiu>nu stiu preferintele lor.Ca sa fiu si mai sincer>nici nu m-a interesat acest aspect ci m-am uitat direct pe cifre.Deformatie profesionala,scuze.
2.Nu se preciza la care protestanti se refera.Banuiesc ca la cei care se pot incadra in acesta sintagma in mod uzual.
3.Din moment ce nu era nici o distinctie intre protestanti>cu atat mai putin intre neoprotestanti
4.Categoric cifrele sunt complet relative pt ca in acest caz barometrul credintei indica doar la nivel declarativ sau strict dpdv al apartenentei declarate.
5.Personal,in calitate de sceptic de serviciu,apreciez la mai putin de 10%din cifrele aratate pe cei care ar merita,la modul decent,onoarea de a fi numiti crestini.Ma incadrez in categoria ce poate fi blamata din reale motive.
6.Raportat la balamucul religios din State,in Europa parca disolutia avanseaza un pic mai lent intrucat sunt centri traditionali mai puternici.
7.Am fost de mai multe ori in Peninsula Scandinava si acolo este o situatie aparte,ce comporta o analiza pe mai multe planuri si nu neaparat teologice.Daca ar fi sa glumesc as spune ca daca baietii de pe Mayflower ar fi acostat acolo sigur se intoarceau acasa,cu orice risc.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotsman

6.Raportat la balamucul religios din State,in Europa parca disolutia avanseaza un pic mai lent intrucat sunt centri traditionali mai puternici.

Mă surprinde că spuneţi asta. Din datele pe care le-am citit, procentele de participare la viaţa de credinţă din State sunt net mai ridicate decât în ţările europene. Eu însumi am fost acolo şi am stat pe Coasta de Est 4 luni, iar în Texas 2 săptămâni. Prezenţa la slujba duminicală era lucru obişnuit pentru multe familii. În general, din ceea ce am văzut, americanii îmi par mai serioşi în credinţă decât media europenilor. Influenţat de reviste şi filme, mă aşteptam să văd dezmăţ pe străzi. Ei bine, am văzut o societate cu morală puritană. Acolo, dacă te plimbai prin parc nu cu o sticlă de whisky, ci cu o sticlă de bere în mână, ţi se punea o ştampilă pe frunte care dura atât de mult, încât nimeni nu făcea asta. Beţia, mai ales beţia în public, e lucru de ocară şi la fel, infidelitatea. Nu acelaşi lucru pot spune despre Europa, inclusiv (şi mai ales) despre ţara noastră.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mă surprinde că spuneţi asta. Din datele pe care le-am citit, procentele de participare la viaţa de credinţă din State sunt net mai ridicate decât în ţările europene. Eu însumi am fost acolo şi am stat pe Coasta de Est 4 luni, iar în Texas 2 săptămâni. Prezenţa la slujba duminicală era lucru obişnuit pentru multe familii. În general, din ceea ce am văzut, americanii îmi par mai serioşi în credinţă decât media europenilor. Influenţat de reviste şi filme, mă aşteptam să văd dezmăţ pe străzi. Ei bine, am văzut o societate cu morală puritană. Acolo, dacă te plimbai prin parc nu cu o sticlă de whisky, ci cu o sticlă de bere în mână, ţi se punea o ştampilă pe frunte care dura atât de mult, încât nimeni nu făcea asta. Beţia, mai ales beţia în public, e lucru de ocară şi la fel, infidelitatea. Nu acelaşi lucru pot spune despre Europa, inclusiv (şi mai ales) despre ţara noastră.

Puritani poate dpdv a sustinerii libertatii civile.Comparativ cu mentalitatea,fie si lejer rigida pe anumite aspecte,a stramosilor lor puritani(ar fi mult de discutat pe acest subiect)mie mi-se par oarecum credinciosi de fatada dar hei,nu am de gand sa ridic eu piatra din diferite motive.In general sunt retinut cu privire la moralitatea din cadrul marilor imperii ale prezentului.In Sodoma orice prostituata cu jumatate de norma ar fi parut cuminte.Le recunosc insa meritul de a fi construit capitalismul de la o baza protestanta(am postat odata pe aici un link p acesta tema).Ideea marginalilor care intra in competitie precum si redistribuirea profitului spre antreprenoriat au fost idei la care Calvin nu stiu daca a meditat prea mult dar yankeilor le-au adus titlul de ,,Uncle Sam"
Stiu ca Bush a candidat la presedentia USA pt ca a asistat la o predica unde a simtit ca ii este adresata lui (indirect) si s-a simtit predestinat pentru acesta functie.Am dubii rezonabile cu privire la ce trebuia sa inteleaga :)
Am vazut un interviu cu el in care povestea ca analiza impreuna cu Tony Blair pasaje din The Holy Bible cand se intalneau.Nici nu vreau sa-mi imaginez continutul concluziilor ,,Tony,aici parca scrie sa atacam Irakul.Ma simt cruciat.Tu?" Tony : ,,Eu simt multe oportunitati Georgy..." :)

Ma intereseaza foarte mult tema topicului dvs si prin urmare o sa va las si eu opinia mea un pic mai tarziu daca se poate.On topic:>aici gasiti o analiza in acest sens.Referitor la patima betiei>povestea este veche>aici

[Mihnea Dragomir]

Dintre studiile mai recente care au ca tema sociologia religiei in SUA, cel mai serios imi pare a fi acesta:
http://religions.pewforum.org/reports

[Mihnea Dragomir]

Un articol interesant despre expansiunea creştinismului. 70 % dintre catolici trăiesc în Africa, Asia şi America Latină: http://inliniedreapta.net/monitorul-...restinismului/

[costel]

O problema ridicata e faptul ca in trecut participau la Biserica atat barbatii, cat si femeile in numar egal, in timp ce astazi participarea nu mai este egala, numarul femeilor depasind cu mult pe cel al barbatilor. Daca aceasta informatie este adevarata, atunci avem parte de o alta durere, cei doi - barbatul si femeia nu mai sunt cu adevarat una. Au vieti diferite.

Nu m-am preocupat mult de caracteristicile femininului si ale masculinului, dar faptul ca dupa moartea lui Hristos femeile sunt primele care ajung la mormantul Acestuia, in vreme ce barbatii erau ascunsi, spune mult.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de costel

faptul ca dupa moartea lui Hristos femeile sunt primele care ajung la mormantul Acestuia, in vreme ce barbatii erau ascunsi, spune mult.

Să nu exagerăm. Femeile ajung primele deoarece aveau de făcut un ritual care era făcut de femei: ungerea cu mir a cadavrului lui Isus, lucru care se făcea în mod normal în ziua înmormântării. Dar venise seara zilei de vineri, adică începuse Şabat-ul, astfel încât femeile purtătoare de mir (mironosiţe) au venit cu prima ocazie când puteau să vină şi să vadă ce fac: Duminică în zori.
Şi femeile, şi bărbaţii puteau să meargă la mormântul lui Isus şi să dea ultimele îngrijiri, în deplină siguranţă. Execuţia lui Isus fiind făcută sub autoritate romană, trupul lui era în custodia puterii de ocupaţie, iar Iosif (din Arimateea) şi Nicodim, fariseu şi membru al Sanhedrinului, obţinuseră autorizaţia ca ucenicii Săi să se poată ocupa de trupul Său. Nici un evreu nu ar fi îndrăznit să se opună accesului celor care l-au urmat pe Isus, fie bărbaţi, fie femei, nici să-i hărţuiască în vreun fel pe cei care urmau să se ocupe de cel considerat mort.