legea veche

[MariS_]

În prealabil postat de Adriana3

Deci pentru tine "ispita" = "a face raul"?

Iertare, mai dau cateva lamuriri si p-orma tac.
"ispita = provocarea de a face raul"
"pacat = a face acel raul cu care ai fost ispitit"
"patima = obisnuinta in raul cu care ai fost ispitit"
betia, drogul, curvia, lacomia si altele nu sunt ispitiri, ci patimi. Raul odata acceptat si perpetuat, adica obisnuinta in rau nu mai e ispitire, ci patima. Ispita e doar inceputul unui pacat, daca e acceptata de noi, sau a unei patimi daca se face in mod repetat. Ea e doar provocarea de inceput si daca nu se accepta se pierde, iar daca se accepta atunci devine pacat ori patima, ultima numai daca se intra cu acel rau in obisnuinta. Patima se instaleaza in suflet ca o a doua natura si de aceea e foarte greu de lepadat. Atat. Iertare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de MariS_

Iertare, mai dau cateva lamuriri si p-orma tac.
"ispita = provocarea de a face raul"
"pacat = a face acel raul cu care ai fost ispitit"
"patima = obisnuinta in raul cu care ai fost ispitit"
betia, drogul, curvia, lacomia si altele nu sunt ispitiri, ci patimi. Raul odata acceptat si perpetuat, adica obisnuinta in rau nu mai e ispitire, ci patima. Ispita e doar inceputul unui pacat, daca e acceptata de noi, sau a unei patimi daca se face in mod repetat. Ea e doar provocarea de inceput si daca nu se accepta se pierde, iar daca se accepta atunci devine pacat ori patima, ultima numai daca se intra cu acel rau in obisnuinta. Patima se instaleaza in suflet ca o a doua natura si de aceea e foarte greu de lepadat. Atat. Iertare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ba te rog sa nu taci.Esti mereu binevenit sa intervi, cel putin acolo unde sunt eu in discutii.Ai mai multe ca mine de spus.:-)

[catalin2]

În prealabil postat de MariS_

Iertare, mai dau cateva lamuriri si p-orma tac.
"ispita = provocarea de a face raul"
"pacat = a face acel raul cu care ai fost ispitit"
"patima = obisnuinta in raul cu care ai fost ispitit"
betia, drogul, curvia, lacomia si altele nu sunt ispitiri, ci patimi. Raul odata acceptat si perpetuat, adica obisnuinta in rau nu mai e ispitire, ci patima. Ispita e doar inceputul unui pacat, daca e acceptata de noi, sau a unei patimi daca se face in mod repetat. Ea e doar provocarea de inceput si daca nu se accepta se pierde, iar daca se accepta atunci devine pacat ori patima, ultima numai daca se intra cu acel rau in obisnuinta. Patima se instaleaza in suflet ca o a doua natura si de aceea e foarte greu de lepadat. Atat. Iertare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cam asta vreau sa spun si eu, bine ca ai spus-o mai explicit decat mine.

bunul simt ma indeamna sa iti pun ca apreciez efortul pe care il depui explicand.Dar viziunea mea e diferita de a ta.MariS a explicat foarte frumos.Se pare ca si Catalin subscrie.Deci nu doresc sa te superi ci doar sa intelgi ca din punctul meu de vedere, discutia s-a incheiat.
Doamne ajuta:-)

[Adriana3]

În prealabil postat de MariS_

Iertare, mai dau cateva lamuriri si p-orma tac.
"ispita = provocarea de a face raul"
"pacat = a face acel raul cu care ai fost ispitit"
"patima = obisnuinta in raul cu care ai fost ispitit"
betia, drogul, curvia, lacomia si altele nu sunt ispitiri, ci patimi. Raul odata acceptat si perpetuat, adica obisnuinta in rau nu mai e ispitire, ci patima. Ispita e doar inceputul unui pacat, daca e acceptata de noi, sau a unei patimi daca se face in mod repetat. Ea e doar provocarea de inceput si daca nu se accepta se pierde, iar daca se accepta atunci devine pacat ori patima, ultima numai daca se intra cu acel rau in obisnuinta. Patima se instaleaza in suflet ca o a doua natura si de aceea e foarte greu de lepadat. Atat. Iertare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Foarte frumoasa sistematizarea, cu mentiunea ca ceea ce numiti patima, Biblia numeste ispita, acea ispita interioara, tocmai pentru ca nu se poate spune de cate ori trebuie facut un pacat pentru a deveni patima. La unii chiar si o singura data poate fi suficienta pentru a-i face sclavii acelei patimi, de aceea apostolii au folosit termenul de ispita care se afla in noi toti, dupa cum a zis Sf. Ap. Pavel "cine zice ca nu are pacat, minte".
Iar ceea ce numiti ispita ca si provocare de a face un pacat, este ispita din afara cu care a fost provocat si Iisus fara ca sa raspunda la provocare, si ca atare la El ispita nu s-a interiorizat in patima prin cominterea pacatului, ci a ramas curat de orice pacat.
:-)