Paralela pe care o faci nu e corecta si am sa-ti spun si de ce.
Dumnezeu permite diavolului sa ne ispeasca, asa cum ti-a spus si Catalin,pentru cresterea noastra duhovniceasca. Dumnezeu insa NU PERMITE sa fim ispititi decat ATAT CAT PUTEM DUCE,deci pana la o anumita limita.Noi avem de la El toate "armele" necesare, pentru A NU CADEA in ispita,trebuie doar sa le folosim sau nu, spre evolutia sau caderea noastra.
E un semn de iubire pentru ca ne ajuta sa crestem duhovniceste,fara a ne pune in pericol EL.Daca suntem in pericol si cadem, se intampla pentru ca NU FOLOSIM "armele" de care dispunem.Si nu e vina LUI.E vina noastra. ( smerenia-umilinta prin indurarea raului ,este cea mai puternica arma impotriva raului)
In exemplul cu fata si baiatul, fata i-a pus viata in pericol baiatului,fara ca el sa aibe macar o singura arma (aici la propriu),ca sa se poata apara.Ea NU l-a ispitit cu manusa in limita posibilitatilor lui de aparare, ci peste puterile lui,TRIMITINDU-L DIRECT IN MIJLOCUL RAULUI, fiind constienta de gestul ei de bravare.Deci el nu avea cu ce sa se apere.
Acesta NU este un semn de iubire.
Sper ca am reusit sa iti arat diferenta.
