Citat:
În prealabil postat de cocorel
pai nu mereu o prinde leul pe cea ranita.Mai se sacrifica si cate una performanta ca sa salveze puiul sau leul are deja burta mare de la una performanta si o iarta pe urmatoarea ranita.Prea simplista teoria asta plus ca daca ar functiona toate speciile ar trebui sa fie ultra super performante deja dupa atata timp de evolutie.Ori oameni si animale mai slabi fizic si psihic decat acum nu prea am vazut in trecut.
|
Aici e vorba de șanse. În general, cele rănite au șanse mai mici. Nu înseamnă că mereu cele rănite sunt omorâte, că doar leul nu e om să vâneze „din plăcere”.
Legat de autosacrificiu pentru pui, aici există mecanismul de limitare, că dacă puii sunt prea mici, sacrificiul e inutil, șansele ca puii să supraviețuiască sunt foarte mici, leul nefiind singura cauză de moarte. Dacă puii-s suficienți de mari, atunci nu știu dacă mama mai face sacrificiul sau dacă mai are sens. În orice caz, antilopa care aleagă cel mai slab din grupul proxim leului e cea mai vulnerabilă, indiferent de motivul vitezei reduse. Uneori e neșansă când indivizii sunt nesemnificativ de apropiați, deci un proces aleator, dar alteori ține de un dezavantaj individual, deci factor de selecție.
Nu speciile nu sunt infinit mai performante pentru că există factori limitatori, de cele mai multe ori necesarul de energie. Dacă ai mușchi mai masivi ei consumă energie mai multă, deci trebuie să te hrănești mai mult că mori de foame. Dacă ai creier mare, cum e la om, trebuie să-l răcești eficient, că altfel mori. Exemplele pot continua.