casatorie

[Eugen7]

În prealabil postat de paulika

OK,am inteles.Eu am 20 de ani si el 21,dar parintii vor sa mai asteptam.Dar atunci ne putem macar sa facem logodna?

Puteti face logodna si mai apoi Taina Casatoriei insa logodna nu va da voie sa aveti relatii intime, (chiar daca aveti voie sa locuiti impreuna). Daca logoditi fiind nu va pastrati curatenia trupeasca... tot pacatul curviei este.

Aveti varsta potrivita pentru casatorie conform invataturii crestine ortodoxe (Sfintii Parinti). Vorbiti cu preotii vostri duhovnici si ei va vor ajuta sa vedeti daca va iubiti intr-adevar si va potriviti atat sufleteste cat si trupeste. Preotii duhovnici va vor ajuta sa nu gresiti. Asculati de Hristos in primul rand, de Sfanta lui Biserica. Doamne fereste sa fie doar o dorinta trupeasca (doar atractia fizica sa va uneasca) ca amandoi veti sufei mai tarziu.
Graba strica treaba... dar si casatoria care vine prea tarziu (dupa 30 de ani) strica frumusetea acestei Sfinte Taine care are bucuriile ei la fiecare varsta. Este indicat (atat din punct de vedere bilogic cat si psihologic si duhovnicesc) ca familiile sa aba copii pana implinesc varsta de 30 de ani.

Din nefericire multi parinti isi incurajeaza copiii sa se axeze pe cariera profesionala si sa neglijeze casatoria in tinerete... si asa ajung bietii copii ca in jurul varstei de 18 - 20 ani sa pice in alte patimi cumplite: desfranare, curvie, masturbare etc.
Alti parinti ii incurajeaza pe tineri sa stea in curvie... ca de' se vor casatori ei dupa 30 de ani cand se vor realiza si ei un pic pe plan socio-profesional.

Mai apoi cand vad ca nu se mai pot casatori alearga pe la Preoti si Biserci cu parintii lor disperati ca nu se pot casatorii copiii ca au "cununiile legate". Pai mai parintilor si voi copiilor... voi v-ati legat cununiile (adica nu va mai puteti casatori) prin patimile si pacatele pe care le aveti. Voi parintilor i-ati impins pe copiii vostri in aceasta situatie!
In aceste cazuri si parintii au partea lor de vina, uneori chiar mai mare decat a copiilor.

Asadar sa luam aminte. Sa urmam invatatura lui Hristos, a Sfintei Sale Biserici (Ortodoxe).

[paulika]

Ne-am hotarat sa nu ne grabim,sa asteptam...parintii sunt de acord cu relatia noastra,si ei vor sa ne casatorim,dar ei zic,ca nu acum..ci cand vom termina scoala!!!Oricum nu cred ca are rost sa ne grabim,ca "Graba strica treaba",.si mai bine avem pe toata lumea de partea noastra decat sa fim singuri!!Cand am zis ca avem vreme sa facem copii,nu m-am referit la avort sau alte alea....Nu stiu,eu ma gandeam sa ne logodim si copii vor veni dupa casatorie.Si in legatura cu avortul sunt total impotriva lui!!!Nu as face asa ceva niciodata,eu am zis mereu cati copii da Domnul!!!Nu vreau sa zic ca vreau doi sau trei copii,cati da Domnul!!!

[Eugen7]

În prealabil postat de paulika

Ne-am hotarat sa nu ne grabim,sa asteptam...parintii sunt de acord cu relatia noastra,si ei vor sa ne casatorim,dar ei zic,ca nu acum..ci cand vom termina scoala!!!

Vorbiti si cu preotii duhovnici. Mai important este sa ascultam de Hristos de Biserica Lui decat de parintii biologici.

Nu amanati prea mult nici casatoria, daca si voia lui Dumnezeu este sa va casatoriti. Scoala o terminati curand (pana in 24-25 de ani). Sa va ajute Dumnezeu sa va pastrati curatenia trupeasca pana va veti uni in Sfanta Taina a casatoriei... atlfel este greu, e ca si cum pornesti la drum cu o masina lovita, care in loc sa mearga normal abia se taraste.

[paulika]

Poi mai avem 2 ani,pana ne terminam facultatea.Normal eu ma gandesc ca ne trebuie o casa,si o slujba,dar nici asa nu putem sta.Si eu consider ca daca ne casatorim,nu e nici un impediment sa ne terminam scoala si sa ne facem o cariera,chiar daca suntem casatoriti!!

În prealabil postat de ioan cezar

Paulika, io sunt om batrin si inteleg mai greu pe tinerii din ziua de azi, asa ca te rog sa ai putina rabdare cu mine, sa imi spui mai pe larg: ce sa inteleg prin "ca avem vreme de copii si altele..."?
Te referi cumva la mijloace de contraceptie? La avort? La hotarirea voastra in ce priveste cand si citi copii vor veni?
Paulika, hai sa zicem ca tu chiar ai postat o problema reala aici.
Iti spun si parerea mea pe baza experientei mele reale de viata:
M-am casatorit (doar la Starea Civila) cand aveam 23 de ani. Am convenit cu fosta mea sotie sa le-o facem parintilor. Ei n-ar fi acceptat, era clar, din varii motive.
Oroarea a fost asa: la casatoria mea nu au fost nici mama (tata murise) nici parintii sotiei.
Totul a decurs minunat. Plesneam de incantare. Eram cei mai tari!
A doua zi am batut-o pe aleasa inimii mele. Am fost socat (nu mai putin ea).
Dupa o luna deja vecinii stiau ca ne bateam ca chiorii.
Am dus-o asa ... 8 ani!
Ea s-a refugiat in munca (e unul din cei mai buni medici din Franta si a format majoritatea medicilor din Romania care lucreaza cu chestiile alea sofisticate - RMN, computer-tomograf, ecografe etc.), eu in alcool si agatat...
Am divortat dupa ce eu am semnat certificatul de nastere ca tata al unui copil din flori. Evident cu o alta femeie.
Si cat ne "iubeam" si ce frumos aranjam noi lucrurile...
Nu, Paulika, ce va ispiteste pe voi nu-i a buna. Bateti tare ispita si faceti pace cu parintii, cu duhovnicul, cu Dumnezeu. Faceti rabdare, daca asa cere situatia.
Se va vedea prin testul rabdarii cum e cu dragostea.
Eu am invatat ca dragostea e bazata pe rabdare: cu tine, apoi cu cel si cei din jurul tau.
Consider ca aventura mea din tinerete cu fosta mea sotie arata cel mai bine in ce hal de decadere ne-am aflat. Parintii nostri nu ne-au iertat niciodata. Un copil aveau! O bucurie mare asteptau.
Poate ca Dumnezeu Cel Multmilostiv ne va ierta. In ce va priveste, acum ca stiti cum stau lucrurile (multi de pe forum au aratat cum e de fapt bine sa faceti), nu va jucati cu lucruri care nu sunt din categoria "jocuri".

Imi cer iertare daca ti-am ranit sentimentele... As suporta mai usor sa stiu ca ti-am inghiontit doar graba...

Draga Cezar, ai descris tabloul tipic al casatoriilor pe furis la 20 de ani si a consecintelor acestora..Din pacate, din propria ta experienta..Dar ce nu te-a omorat, cu siguranta, in timp, te-a facut mai puternic.
Ma bucur din suflet,ca acum esti bine!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de ioan cezar

Paulika, io sunt om batrin si inteleg mai greu pe tinerii din ziua de azi, asa ca te rog sa ai putina rabdare cu mine, sa imi spui mai pe larg: ce sa inteleg prin "ca avem vreme de copii si altele..."?
Te referi cumva la mijloace de contraceptie? La avort? La hotarirea voastra in ce priveste cand si citi copii vor veni?
Paulika, hai sa zicem ca tu chiar ai postat o problema reala aici.
Iti spun si parerea mea pe baza experientei mele reale de viata:
M-am casatorit (doar la Starea Civila) cand aveam 23 de ani. Am convenit cu fosta mea sotie sa le-o facem parintilor. Ei n-ar fi acceptat, era clar, din varii motive.
Oroarea a fost asa: la casatoria mea nu au fost nici mama (tata murise) nici parintii sotiei.
Totul a decurs minunat. Plesneam de incantare. Eram cei mai tari!
A doua zi am batut-o pe aleasa inimii mele. Am fost socat (nu mai putin ea).
Dupa o luna deja vecinii stiau ca ne bateam ca chiorii.
Am dus-o asa ... 8 ani!
Ea s-a refugiat in munca (e unul din cei mai buni medici din Franta si a format majoritatea medicilor din Romania care lucreaza cu chestiile alea sofisticate - RMN, computer-tomograf, ecografe etc.), eu in alcool si agatat...
Am divortat dupa ce eu am semnat certificatul de nastere ca tata al unui copil din flori. Evident cu o alta femeie.
Si cat ne "iubeam" si ce frumos aranjam noi lucrurile...
Nu, Paulika, ce va ispiteste pe voi nu-i a buna. Bateti tare ispita si faceti pace cu parintii, cu duhovnicul, cu Dumnezeu. Faceti rabdare, daca asa cere situatia.
Se va vedea prin testul rabdarii cum e cu dragostea.
Eu am invatat ca dragostea e bazata pe rabdare: cu tine, apoi cu cel si cei din jurul tau.
Consider ca aventura mea din tinerete cu fosta mea sotie arata cel mai bine in ce hal de decadere ne-am aflat. Parintii nostri nu ne-au iertat niciodata. Un copil aveau! O bucurie mare asteptau.
Poate ca Dumnezeu Cel Multmilostiv ne va ierta. In ce va priveste, acum ca stiti cum stau lucrurile (multi de pe forum au aratat cum e de fapt bine sa faceti), nu va jucati cu lucruri care nu sunt din categoria "jocuri".

Imi cer iertare daca ti-am ranit sentimentele... As suporta mai usor sa stiu ca ti-am inghiontit doar graba...

Neindoindu-ne nicicum de bunacredinta a acestui user /frate observam ca in cuvinte putine a spus un lucru esential : binecuvintarea parintilor este lucru esential in viata tinerilor .
Cei ce vor cu adevarat sa se lamureasca odata pt. totdeauna despre ce sunt si ce rost au parintii in viata orisicui , dupa ce participa la viata bisericii cu adevarat , sa mearga si sa studieze pt. vreo 5 ani, capitolul ,,Ecleziast" din VT.

Aici pe forum, cum de multe ori am aratat , se sustin lucruri contrare invataturii sfintilor parinti sub aspectul intelectualist si elitist .
Cunoastem f. bine parerea cum ca parintii nu au drept de decizie in 2 alegeri ale copiilor : in ceea ce priveste alegerea profesiei si a viitorului sot .
Dar interpretarea pur stintifica (dupa legile moralei laice sau si mai mult , a legilor scrise ale societatii , sau in virtutea unui drept nebunesc de inalienabil de decizie a persoanei in deplinatatea facultatilor mintale) a drepturilor individului nu duce decit la drame suportate tocmai de cei care ignora dreptatea , si nu dreptul, lui D.zeu.
Parintii au drepturile harazite lor de D.zeu si nu de societate ! Cei ce indrasnesc sa le incalce nu au decit , al lor este ,,fericirea" de dupa !

[Eugen7]

În prealabil postat de paulika

Poi mai avem 2 ani,pana ne terminam facultatea.Normal eu ma gandesc ca ne trebuie o casa,si o slujba,dar nici asa nu putem sta.Si eu consider ca daca ne casatorim,nu e nici un impediment sa ne terminam scoala si sa ne facem o cariera,chiar daca suntem casatoriti!!

Bineinteles.
Ma bucur sa vad ca sunt tineri care vor sa isi implineasca iubirea prin comuniunea deplina in Sfanta Taina a Casatoriei, dupa voia lui Hristos, prin randuiala Sfintei Biserici (Ortodoxe).

Sotii sunt datori sa se ajute unii pe altii intru toate, atat in activitatile de familile cat si in cele socio-profesionale.

Normal este ca parintii sa isi ajute copiii cu cele materiale (casa etc) cand acestia isi intemeiaza familia.

Puteti sta in chirile la inceput... Dumnezeu stie mai bine cum sa aiba grija de voi. Voi urmati intru totul invatatura lui Hristos, ascultand de Sfanta Sa Biserica. Vorbiti cu preotii duhovnici, sa va indrume intru Hristos.

Paziti-va curatenia trupeasca si sufleteasca pentru ca rugaciunile voastre sa aiba putere, sa fie bine auzite, si sa nu lasati celui rau nici o portita de intrare in familia voastra, iar copiii vostri sa nu sufere din cauza pacatelor voastre.


"O casa si o avere sunt o mostenire de la parinti" Pilde

[ciradu]

Dragă Paulica,
Problema care te preocupă pe tine înţeleg că este ieşirea din această stare nebinecuvântată, în care trăiţi. Nu eşti împăcată cu tine însăţi şi aşa şi trebuie să fii. Ca una ce ai ales să studiezi teologia, adică să fii mai aproape de Dumnezeu, ştii, desigur, că Dumnezeu este sfânt şi că ne cheamă şi pe noi la sfinţenie. Iar începutul este ferirea de păcat şi lupta cu ispitele. Trebuie să fii hotărâtă şi tu şi să-l convingi şi pe prietenul tău că dacă veţi continua în acest fel, viaţa voastră nu va fi binecuvântată. Nu aveţi niciun motiv să continuaţi aşa. Trebuie întâi să vă pocăiţi că v-aţi început viaţa fără să vă căsătoriţi şi să vă spovediţi. Iar apoi să vă faceţi canonul. Şi să vă hotărâţi fie să mai aşteptaţi câţiva ani până vă veţi cununa, fie, dacă nu puteţi, să vă cununaţi, dincolo de ce vă cer părinţii. Pentru că dacă părinţii vă îngăduie să trăiţi aşa, ei sunt în contradicţie cu Dumnezeu, care ne învaţă că e păcat. Iar păcatul rupe legătura cu Dumnezeu. Nu e uşor de ales între Dumnezeu şi „înţelepciunea” lumii acesteia. Însă trebuie. E nevoie de curaj pentru a trăi după placul Domnului.
Sigur că cel mai bine ar fi, după cum sfătuiesc şi marii duhovnici, să vă terminaţi studiile şi să vă abţineţi. Abstinenţa n-a omorât pe nimeni. Şi e chiar foarte indicată. De altfel, în decursul vieţii de multe ori trebuie recurs la ea pentru a nu păcătui. Iar posturile ne pregătesc foarte bine pentru aceasta. Şi ceea ce ajută cel mai mult în acest sens este rugăciunea şi o legătură vie cu Dumnezeu. Iar ce împiedică este traiul conform cu lumea actuală, care cultivă atât de mult o sexualitate sterilă.

[Eugen7]

În prealabil postat de ciradu

...Nu aveţi niciun motiv să continuaţi aşa. Trebuie întâi să vă pocăiţi că v-aţi început viaţa fără să vă căsătoriţi şi să vă spovediţi. Iar apoi să vă faceţi canonul. Şi să vă hotărâţi fie să mai aşteptaţi câţiva ani până vă veţi cununa, fie, dacă nu puteţi, să vă cununaţi, dincolo de ce vă cer părinţii. Pentru că dacă părinţii vă îngăduie să trăiţi aşa, ei sunt în contradicţie cu Dumnezeu, care ne învaţă că e păcat. Iar păcatul rupe legătura cu Dumnezeu. Nu e uşor de ales între Dumnezeu şi „înţelepciunea” lumii acesteia. Însă trebuie. E nevoie de curaj pentru a trăi după placul Domnului.
Sigur că cel mai bine ar fi, după cum sfătuiesc şi marii duhovnici, să vă terminaţi studiile şi să vă abţineţi. Abstinenţa n-a omorât pe nimeni. Şi e chiar foarte indicată. De altfel, în decursul vieţii de multe ori trebuie recurs la ea pentru a nu păcătui. Iar posturile ne pregătesc foarte bine pentru aceasta. Şi ceea ce ajută cel mai mult în acest sens este rugăciunea şi o legătură vie cu Dumnezeu. ...

Iata un indemn conform cu ortodoxia crestina. Sunt intru totul de acord cu cele afirmate.

Slava Domnului.

[floricica]

[quote=Mihnea Dragomir;356322]Mai întâi, dacă amândoi sunteţi majori, acordul părinţilor, deşi este foarte, foarte de dorit, nu e absolut necesar. Inexistenţa lui nu este impediment la căsătorie.




Binecuvantarea parintilor este absolut necesara! Chiar daca nu este impediment la casatorie, lipsa binecuvantarii parintesti poate lasa urme adanci si dureroase pe tot restul vietii.