casatorie

În prealabil postat de paulika

OK,am inteles.Eu am 20 de ani si el 21,dar parintii vor sa mai asteptam.Dar atunci ne putem macar sa facem logodna?

În prealabil postat de paulika

Poi nu ne-am terminat studiile,si nu avem nimic inca,doar ca deja suntem de doi ani impreuna si eu ma simt foarte prost,nu imi place sa stau asa...doar ca parintii nu inteleg asta.Oricum stim ca o sa fim impreuna mereu,doar ca eu zic ca degeaba mai stam asa in "Concubinaj"...eu de asta imi doresc cel mai mult,ca oricum o sa continuam studiile,si nimic nu se va schimba,ca avem vreme de copii si altele...

Draga mea, nu vreau sa te descurajez, dar sunteti mult prea cruduti pentru o viata in 2. Sa stii ca toti care se indragostesc la 20 de ani, zic la fel ca tine "oricum stim ca o sa fim mereu impreuna!"..:-) Dar din pacate ( sau mai bine zis din fericire) NU voi hotarati asta, ci bunul Dumnezeu.Si nu stiu cati au mai ramas cu iubirea de la 20 de ani..Deci nu bateti in cuie o traiectorie care poate nu va apartine.

Daca nu vreti sa mai stati in concubinaj, foarte bine faceti. Nu mai stati.Pastrati-va curati si daca dragostea voastra este adevarata si nu este doar atractie fizica, va rezista pana cand veti avea binecuvantarea parintilor.

E foarte greu la 20 de ani, fara studii terminate, fara nimic material care sa va ofere un punct de plecare,mai ales IN ZIUA DE ASTAZI cand un loc de munca e un privilegiu curat, sa poti razbi , sa-ti faci o familie, sa-ti iei angajamente si responsabilitati.Atata timp cat inca mama iti pune o farfurie pe masa, nu poti vedea lucrurile corect.Sa stii ca viata nu e numai pupaturi si fluturasi si artificii si stelute si floricele pe campii...Chiar daca ai doar 20 de ani, tu gandesti mai matur decat el la 21..Deci sfatul meu este sa fii rationala, sa nu te arunci cu capul inainte, pentru ca "nu vreau sa mai traiesc in concubinaj", NU AJUNGE pentru ca sa faci un pas atat de important.Nu te casatoresti ca sa divortezi peste 2 ani. O faci pentru totdeauna.

Deci parerea mea, dupa care te poti lua sau nu, este sa-ti restabilesti prioritatile in viata.Nu fa lucrurile incapand cu sfarsitul, ca vei regreta intr-o buna zi, dar va fi prea tarziu. Incepe cu inceputul.Si asculta-ti parintii. Si desigur, duhovnicul.

Si ai grija de tine!