Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Vă mulţumesc că v-aţi deschis inima faţă de mine şi vă cer permisiunea să-mi daţi voie să vă răspund tot din inimă, (la fel cum aţi făcut şi dvs.) la cele ce mi-aţi spus.
Sunteţi de acord?

[MariS_]

Hristos a inviat, domnule profesor sau domnule doctor ANASTASIU!
Eu sunt un amarat de programator, exemplul negativ de pe acest forum si abia astept sa vad la lucru un exemplu pozitiv. Daca simtiti nevoia sa taiati unghi si cornite ma pot oferi eu, unghiile mi le tai singur, dar cornitele nu stiam ca le am, insa cineva mult, mult mai inaintat de pe forum mi le-a detectat, e drept ca mi-a spus ca au crescut pe ceva trunchi de mamaliga, dar sper sa va descurcati si asa. Domnul sa va lumineze sa graiti (si sa faceti) doar ce ii este placut Lui.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de MariS_

Hristos a inviat, domnule profesor sau domnule doctor ANASTASIU!
Eu sunt un amarat de programator, exemplul negativ de pe acest forum si abia astept sa vad la lucru un exemplu pozitiv. Daca simtiti nevoia sa taiati unghi si cornite ma pot oferi eu, unghiile mi le tai singur, dar cornitele nu stiam ca le am, insa cineva mult, mult mai inaintat de pe forum mi le-a detectat, e drept ca mi-a spus ca au crescut pe ceva trunchi de mamaliga, dar sper sa va descurcati si asa. Domnul sa va lumineze sa graiti (si sa faceti) doar ce ii este placut Lui.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cu o asemenea postare precis, dacă aţi avut, corniţele s-au scuturat, că secretul decornilării este smerenia. Acum mai trebuie doar să faceţi lungul drum de la declararea smereniei la trăirea ei în taină şi atunci veţi fi omul cel mai fericit de pe pământ... că veţi trăi deja raiul. Doar că nu înţeleg ce-au avut cu dvs. de v-au spus că v-au crescut coarnele pe trunchi de mămăligă. E o expresie originală dar nu prea delicată.
Cu dragoste, Alexandru

[MariS_]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Cu o asemenea postare precis, dacă aţi avut, corniţele s-au scuturat, că secretul decornilării este smerenia. Acum mai trebuie doar să faceţi lungul drum de la declararea smereniei la trăirea ei în taină şi atunci veţi fi omul cel mai fericit de pe pământ... că veţi trăi deja raiul. Doar că nu înţeleg ce-au avut cu dvs. de v-au spus că v-au crescut coarnele pe trunchi de mămăligă. E o expresie originală dar nu prea delicată.
Cu dragoste, Alexandru

O, am cale lunga de strabatut pana la smerenie dar va multumesc, domnule profesor, pentru incurajare. Ei, expresia aceea cred ca a fost o ironie spusa nu cu rautate de un spirit cultivat daar care are aprinderea mai rapida, bujiile fiind mai curatate ca ale mele, si dau scanteie mai repede. Oricum, mamaliga ma onoreaza fiindca sunt un mare consumator in materie, recunosc, desi nu sunt moldovean, ci banatean get beget.
Cu dragoste, MariS
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Vă mulţumesc că v-aţi deschis inima faţă de mine şi vă cer permisiunea să-mi daţi voie să vă răspund tot din inimă, (la fel cum aţi făcut şi dvs.) la cele ce mi-aţi spus.
Sunteţi de acord?

Sunt perfect de acord domnule doctor sa trageti dvs cortina acestui dialog.Voi face tot posibilul sa reactionez cu discretie si bun-simt si sa meditez in tacere la cele ce vor fi postate de dvs.Desi am un sentiment precum cel care l-a incercat pe Hamlet intr-un anumit moment nu pot decat sa respir adanc si va spun: ,,Apasati pe tragaci domnule doctor.Din fericire nu pot muri decat o singura data" :)

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Sunt perfect de acord domnule doctor sa trageti dvs cortina acestui dialog.Voi face tot posibilul sa reactionez cu discretie si bun-simt si sa meditez in tacere la cele ce vor fi postate de dvs.Desi am un sentiment precum cel care l-a incercat pe Hamlet intr-un anumit moment nu pot decat sa respir adanc si va spun: ,,Apasati pe tragaci domnule doctor.Din fericire nu pot muri decat o singura data" :)

Dragul meu îţi mulţumesc.

Acum însă te mai rog ceva. E mult mai greu să vorbeşti din inimă decât din canoane şi din înălţimile cărturăreşti ale teologiei. Din cauză că adevărata teologie se face când în inimă îmbrăţişezi cu lacrimi omul căruia îi vorbeşti. Pentru aceasta este nevoie de linişte în cămara duhului ca să auzi adierea vântului lin din care grăieşte Domnul.

3 Reg.19:11. A zis Domnul: “Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur;
3 Reg.19:12. După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul”.


Ori eu acum, până în iulie sunt în pregătirile de sesiunea a 2-a şi, printre multe altele, trebuie să învăţ limba ebraică, greacă veche iar timpul este foarte redus (am foarte mulţi pacienţi). De aceea te rog să urmăreşti postările pe care le voi face pe acest subiect dar tratat din punct de vedere dogmatic, canonic şi după Sfintele Scripturi (deoarece deja le am pregătite mai de mult şi doar le copiez din fişierul care este gata). Şi aşa este util pentru că foarte multe nedumeriri în credinţă se lămuresc astfel.

Dar ca să-ţi vorbesc aşa cum ar iubi Dumnezeu şi deci şi tu (vibrând inima mea pentru a vibra şi a ta - sunt convins că eşti tixit până la saturare de citate) va trebui să mă mai aştepţi până după sesiune, fără să te superi pe întârziere. Altfel ar ieşi şi examenele şi postările un dezastru duhovnicesc. Asta desigur dacă şi Domnul nostru Iisus Hristos ne va ajuta să o împlinim.

Iac.4:13. Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga,
Iac.4:14. Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere.
Iac.4:15. În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea.
Iac.4:16. Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea.


Eşti de acord aşa?

PS: Până atunci, dacă doreşti, ai putea citi cartea aceasta? E tare frumoasă deoarece este din inima unuia care a trăit-o total în propria lui viaţă şi nu doar a gândit-o din vârful stiloului:

http://www.scribd.com/doc/35982/Mich...spre-Ortodoxie

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Acum însă te mai rog ceva. E mult mai greu să vorbeşti din inimă decât din canoane şi din înălţimile cărturăreşti ale teologiei. Din cauză că adevărata teologie se face când în inimă îmbrăţişezi cu lacrimi omul căruia îi vorbeşti. Pentru aceasta este nevoie de linişte în cămara duhului ca să auzi adierea vântului lin din care grăieşte Domnul.


Dar ca să-ţi vorbesc aşa cum ar iubi Dumnezeu şi deci şi tu (vibrând inima mea pentru a vibra şi a ta - sunt convins că eşti tixit până la saturare de citate) va trebui să mă mai aştepţi până după sesiune, fără să te superi pe întârziere.

Nu-mi gasesc cuvintele sa-mi exprim emotia si bucuria pe care am simtit-o citind acest ADEVAR pe care atat de frumos l-ati asternut aici!

Coplesitor de frumos!

Ma inclin cu respect in fata demersului dvs academic,voi citi ce mi-ati recomandat si voi urmari,cu mare atentie, tot ceea ce urmeaza sa postati cand va va permite programul.Eu am tot timpul din lume cand primesc o asemenea invitatie,care nu se poate refuza si pe care voi incerca sa o primesc,cat pot eu,cu inima deschisa.Cel de Sus sa va calauzesca pasii.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Ma inclin cu respect in fata demersului dvs academic,voi citi ce mi-ati recomandat si voi urmari,cu mare atentie, tot ceea ce urmeaza sa postati cand va va permite programul.Eu am tot timpul din lume cand primesc o asemenea invitatie,care nu se poate refuza si pe care voi incerca sa o primesc,cat pot eu,cu inima deschisa.Cel de Sus sa va calauzesca pasii.

Tocmai am fost la nunta sorei mele cu un englez convertit la Ortodoxie unde am avut ocazia să vorbesc cu o mulţime de anglicani şi cu un Arhimandrit englez convertit în 1968 la Ortodoxie.
A fost o nuntă misionară, cu trei preoţi iar mirii au ţinut la sfârşit un cuvânt în care au comparat nunta ortodoxă cu monahismul. Multe bucurii duhovniceşti am avut, nu s-a pus accentul pe trup ci pe Hristos, dar vom mai vorbi despre asta când termin sesiunea.
Îţi mulţumesc că ai citit cartea care ţi-am recomandat-o. Îţi mai recomand o carte despre 2000 de protestanţi din america, nemulţumiţi de îndepărtarea "bisericilor" contemporane de Biserica primară. Aceştia n-au început să protesteze ca Luther, ci au parcurs, cu ajutorul lui Dumnezeu, drumul pe care ar fi trebuit să-l parcurgă şi Luther dacă ar fi pus mai mult accentul pe Dumnezeu şi nu pe sine. Aceştia au început să caute în liturgica, istoria, dogmatica, patrologia, tâlcuirea Sfintei Scripturi originalul lăsat de Sfinţii Apostoli adică Biserica Primară şi apoi au verificat ceea ce au găsit cu textele originale din Sfânta Scriptură . Au ajuns la concluzia că singura Biserică ce nu s-a abătut este Biserica Ortodoxă. Dar pe vremea aceea nu ştiau dacă mai există o asemenea biserică pe pământ. După alte căutări şi încă multe alte întâmplări dure prin care Dumnezeu le-a verificat dorinţa lor de mântuire dacă este sinceră, au ajuns în sfârşit să se convertească la Ortodoxie.
Îţi recomand cartea, şi aceasta vie, fără plictiseli prin ea, deoarece este un bun exemplu pentru noi toţi, ortodocşi sau nu, de a căuta cu sinceritate şi fără prejudecăţi, până la capăt pe Dumnezeu, din toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul din toată virtutea după cum se cuvine unui aşa minunat Dumnezeu.
Te rog să mai îngădui cu răspunsul meu pentru tine până în iulie.
Cu dragoste, Alexandru.
Ps. Aici se găseşte cartea parţial publicată pe internet:

http://www.scribd.com/doc/47773630/P...dox-fragment-1

Dacă vrei să o citeşti integral, merită, trebuie să o cumperi de aici. De asemenea sunt convins că se găseşte şi în engleză.

http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...-peter-e..html

Hristos a înviat!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

III. FĂRĂ SFÂNTUL BOTEZ ORTODOX NU NE MÂNTUIM


I. SF. IGNATIE BRIANCIANINOV DESPRE MÂNTUIREA ERETICILOR

Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt "multi chemati si putini alesi" si ca alesii sunt tocmai adevaratii ortodocşi.
Cititi textul urmator cu atentie ... sunt raspunsuri convingatoare pentru multe intrebari pe care le aveam si eu.
II. CONTINUTUL SCRISORII
Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: creştini care nu stiu in ce consta propriu-zis creştinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc creştini, unul care e creştin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: "De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?" a devenit o intrebare obisnuita astazi. "Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe aceşti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei creştini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte - pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!"

Creştinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos - singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in reştituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.
Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. "Voi pogori la fiul meu, plangand, in iad" zice sfantul patriarh Iacov despre el insusi si despre sfantul sau fiu Iosif, cel cast si minunat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamanteşti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omeneşti. Acesta e pretul virtutilor firii noastre cazute! Ca sa se refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinta si mai inalta dar marginita si creata - ci a fost savarsita de insusi nemarginitul Dumnezeu.
Pedepsele - partea neamului omenesc, au fost inlocuite cu pedeapsa luata de El; lipsa meritelor omeneşti a fost inlocuita de vrednicia Lui infinita. Toate faptele bune omeneşti neputincioase, pogoratoare in iad, au fost inlocuite cu o singura fapta buna, plina de putere: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: "Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui Dumnezeu", Domnul le-a raspuns: "acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El", dar un singur lucru bun ne e necesar intru mantuire: credinta; credinta ca lucrare. Prin credinta, numai prin credinta, putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a daruit El. In desert dar, si cu pacat cugetati si ziceti ca oamenii buni dintre pagani si mahomedani se vor mantui, adica vor intra in comuniune cu Dumnezeu!… Nu!… Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele mai mari virtuti ale firii cazute pogoara in iad. Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc si acesta este credinta in Rascumparator!
Creştini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din neştiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu. "Caci cugetam" - zice Sfantul Apostol Pavel - "ca omul se adevereste prin credinta fara faptele legii. Caci adevarul lui Dumnezeu prin credinta lui Iisus Hristos in toate si asupra tuturor credinciosilor este: fara deosebire. Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu: suntem insa iertati in dar, prin harul Lui, cu izbavirea intru Hristos Iisus". Veti replica poate: "Sfantul Apostol Iacov cere neaparat fapte bune. El invata ca credinta fara fapte e moarta". Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute!
El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta dreptului: iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de credinta.
Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti creştini trebuie sa aveti notiuni creştine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!
Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa; ea este credinta capatata din cercetarea lucrurilor, asa de stralucit descrisa de Sfantul Apostol Pavel in al patrulea capitol al epistolei sale catre evrei.Temelia judecatii duhovniceşti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, creştinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?