Despre viclenia sectantilor

[Adriana3]

În prealabil postat de grasu77

Din cate stiu, au radacini comune.

Accentuez faptul ca, intre martorii lui Iehova si adventistii de ziua a saptea exista diferente multe si mari (in invatatura, credinta, practica, etc.)

Sa analizam anumite aspecte din aceasta parabola.

Nu este pomenit cuvantul suflet. Despre trup (parti trupesti) se pomeneste. Desi, cei doi erau morti.

Va rog sa-mi spuneti: dupa ce au murit, in ce forma erau saracul si bogatul? Erau asa zise "suflete"? Atunci de ce aveau parti trupesti (degete, limba) si suferinte trupesti?

Ce intelegeti prin "sanul lui Avram"?

Pentru "suflet", Sfanta Scriptura foloseste termenul ebraic "nephes" (in VT) sau termenul grecesc "psyche" (in NT). Niciodata acesti termeni nu semnifica ceva, ca un abur in forma omeneasca, care se desprinde de trupul mortului si traieste, in continuare, in mod constient si plin de simtiri. Acestei imagini i se potriveste cel mai bine cuvantul "fantoma".

In Sfanta Scriptura, cuvantul "suflet" are mai multe semnificatii (omul ca fiinta vie, viata omului, simtaminte, etc.). Pot veni cu exemple concrete din Sfana Scriptura, in acest sens.

Dar, nicaieri in Sfanta Scriptura nu veti gasi expresia "suflet nemuritor". Incercati sa ma contraziceti cu doar un singur verset.

Deci Martorii lui Iehova si Adventistii de ziua a saptea au radacini comune si diferente mari (in invatatura, credinta, practica, etc.). Inseamna ca treaba sta cam ca si cu catolicii si ortodocsii de astazi, au radacini comune dar sunt plini de diferente. Dar si asemanari.

In parabola, nu este pomenit nici cuvantul suflet si nici trup. Dumneavoastra spuneti ca se pomeneste despre parti trupesti pentru ca nu stiti cum arata sufletul. Domnul Iisus insa, fiind Dumnezeu, stia foarte bine cum arata partea duhovniceasca a omului si stia unde se va duce aceasta parte dupa moarte, si de asta a spus parabola, ca sa ne invete si pe noi. A spus clar ca bogatul a fost inmormantat si stim clar ca trupul ramane in mormant si se descompune, deci bogatul vedea totul cu ochiii partii duhovnicesti, vorbea cu gura partii duhovnicesti, simtea durerea cu simturile partii duhovnicesti.
In viata de pe pamant, cu cat oamenii se sfintesc mai mult, cu atat pot, inca din viata asta, sa constientizeze si sa isi foloseasca mai bine simturile sufletesti, insa cu cat sunt mai ancorati in materie, cu atat vor putea percepe mai mult partea trupeasca materiala din ei, adica lutul din care au fost facuti, si mai putin partea duhovniceasca. Si acum inteleg mai bine de ce un mort, chiar si de ar invia, nu ar convinge un necredincios, pai necredinciosul i-ar replica ca de fapt el nu este mort din moment ce nu este ca un abur/fantoma si ca atare bate campii.

Prin sanul lui Avraam inteleg un loc lipsit de suferinta, unde se afla si Avraam, loc care inca nu era in bucuria deplina care exista in Imparatia Cerurilor din cauza ca Domnul Iisus inca nu spalase pacatul prin sangele Sau si ca atare oamenii nu puteau inca intra in Imparatie.

Si era sa uit de sufletul nemuritor, ati dorit un verset:

"Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate!
Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii de idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna!"

Aceste versete intaresc ceea ce spusese Domnul:

"Si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor.
Iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor."

Si ca sa nu va indoiti ca cei care plang si scrasnesc din dinti sunt morti pentru o eternitate, iata pasajul care confirma moartea acestora:

"Si marea a dat pe mortii cei din ea si moartea si iadul au dat pe mortii lor, si judecati au fost, fiecare dupa faptele sale.
Si moartea si iadul au fost aruncate in raul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
Iar cine n-a fost aflat scris in cartea vietii, a fost aruncat in iezerul de foc."

[grasu77]

În prealabil postat de Adriana3

In parabola, nu este pomenit nici cuvantul suflet si nici trup. Dumneavoastra spuneti ca se pomeneste despre parti trupesti pentru ca nu stiti cum arata sufletul.

Nu conteaza ce spun eu. Chiar se pomeneste despre parti trupesti. Se vorbeste despre degete sau limba.

Cat priveste intelegerea a ceea ce inseamna "suflet": eu inteleg foarte bine ce inseamna sufletul in acceptiunea biblica. Am studiat destul de mult acest subiect.

P.S. Dvs. faceti confuzie intre suflet si ceea ce se intoarce la Dumnezeu cand omul moare (adica suflarea de viata, duhul de viata - "ruach", in ebraica VT sau "peuma", in greaca VT).

În prealabil postat de Adriana3

Domnul Iisus insa, fiind Dumnezeu, stia foarte bine cum arata partea duhovniceasca a omului si stia unde se va duce aceasta parte dupa moarte, si de asta a spus parabola, ca sa ne invete si pe noi.

Nu-i frumos sa-L folositi pe Domnul Iisus ca paravan pentru doctrina filozofica (nu biblica) despre "suflete nemuritoare". Domnul Iisus vorbea despre parti trupesti, in toata legea. Nu era vorba despre degete duhovnicesti, limba duhovniceasca sau suferinte trupesti duhovnicesti.

Pana la urma ce trebuie sa inteleg? Ca "sufletul mortului" are simtaminte trupesti? Simte arsuri care pot fi lecuite prin stropirea cu apa de catre un alt "suflet de mort"?

În prealabil postat de Adriana3

Si acum inteleg mai bine de ce un mort, chiar si de ar invia, nu ar convinge un necredincios, pai necredinciosul i-ar replica ca de fapt el nu este mort din moment ce nu este ca un abur/fantoma si ca atare bate campii.

Faceti o mare confuzie (sper ca este nerautacioasa). Este o diferenta ca de la cer la pamant intre a crede in fantome si a crede in INVIERE. Cand Domnul Iisus l-a inviat pe prietenul sau Lazar (din Betania), acesta era un om cu trup si viata.

Adventistii cred in INVIEREA celor morti (asa cum a fagaduit Mantuitorul). Nu cred in nemurirea mortului.

În prealabil postat de Adriana3

Prin sanul lui Avraam inteleg un loc lipsit de suferinta, unde se afla si Avraam,

Sa inteleg ca Avraam se afla in sanul lui Avraam? Poate ma ajutati sa pricep mai bine.

În prealabil postat de Adriana3

Si era sa uit de sufletul nemuritor, ati dorit un verset:

"Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate!
Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii de idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna!"

Aceste versete intaresc ceea ce spusese Domnul:

"Si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor.
Iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor."

Si ca sa nu va indoiti ca cei care plang si scrasnesc din dinti sunt morti pentru o eternitate, iata pasajul care confirma moartea acestora:

"Si marea a dat pe mortii cei din ea si moartea si iadul au dat pe mortii lor, si judecati au fost, fiecare dupa faptele sale.
Si moartea si iadul au fost aruncate in raul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
Iar cine n-a fost aflat scris in cartea vietii, a fost aruncat in iezerul de foc."

Nu am vazut, in postarea dvs., nici un verset care sa cuprinda expresia "suflet nemuritor". Eu asta v-am rugat sa-mi dati.

P.S. In plus, versetele postate de dvs. se refera la judecata finala. Discutam si despre asta, daca vreti, dar sa nu amestecam subiectele. Sa ramanem la fagaduintele Mantuitorului (ca se va intoarce sa invie pe cei morti in credinta si sa-i ia cu EL pe ai Sai) sau la ceea ce combate aceste fagaduinte (doctrina "sufletului nemuritor al mortului" care merge la Domnul Iisus, din proprie initiativa, in mod constient si plin de simtiri).

[Adriana3]

În prealabil postat de grasu77

Nu conteaza ce spun eu. Chiar se pomeneste despre parti trupesti. Se vorbeste despre degete sau limba.

Cat priveste intelegerea a ceea ce inseamna "suflet": eu inteleg foarte bine ce inseamna sufletul in acceptiunea biblica. Am studiat destul de mult acest subiect.

P.S. Dvs. faceti confuzie intre suflet si ceea ce se intoarce la Dumnezeu cand omul moare (adica suflarea de viata, duhul de viata - "ruach", in ebraica VT sau "peuma", in greaca VT).

Nu-i frumos sa-L folositi pe Domnul Iisus ca paravan pentru doctrina filozofica (nu biblica) despre "suflete nemuritoare". Domnul Iisus vorbea despre parti trupesti, in toata legea. Nu era vorba despre degete duhovnicesti, limba duhovniceasca sau suferinte trupesti duhovnicesti.

Pana la urma ce trebuie sa inteleg? Ca "sufletul mortului" are simtaminte trupesti? Simte arsuri care pot fi lecuite prin stropirea cu apa de catre un alt "suflet de mort"?

Faceti o mare confuzie (sper ca este nerautacioasa). Este o diferenta ca de la cer la pamant intre a crede in fantome si a crede in INVIERE. Cand Domnul Iisus l-a inviat pe prietenul sau Lazar (din Betania), acesta era un om cu trup si viata.

Adventistii cred in INVIEREA celor morti (asa cum a fagaduit Mantuitorul). Nu cred in nemurirea mortului.

Sa inteleg ca Avraam se afla in sanul lui Avraam? Poate ma ajutati sa pricep mai bine.

Nu am vazut, in postarea dvs., nici un verset care sa cuprinda expresia "suflet nemuritor". Eu asta v-am rugat sa-mi dati.

P.S. In plus, versetele postate de dvs. se refera la judecata finala. Discutam si despre asta, daca vreti, dar sa nu amestecam subiectele. Sa ramanem la fagaduintele Mantuitorului (ca se va intoarce sa invie pe cei morti in credinta si sa-i ia cu EL pe ai Sai) sau la ceea ce combate aceste fagaduinte (doctrina "sufletului nemuritor al mortului" care merge la Domnul Iisus, din proprie initiativa, in mod constient si plin de simtiri).

Dumneavoastra ati studiat ceea ce credeau omenii despre suflet in VT, Domnul insa a spus ceea ce stia cu siguranta despre partea care ramane dupa moarte si care se vede bine ca arata ca si trupul, cu degete, ochi, limba etc. Exista ochi trupesti, se vede bine ca exista exista si ochi sufletesti, sau duhovnicesti, sau imateriali sau cum doriti sa ii numiti si puteti sa nici nu ii numiti. Cert este ca nu sunt cei trupesti pentru ca aceia raman in mormant si se descompun. Domnul stie mai bine decat dvs indiferent cat de mult ati studiat, asa ca eu pe El il cred. Dumneavoastra puteti sa va incredeti in studiul propriu si concluziile derivate din el, eu insa ma incred in cuvintele Celui care a zis: "Eu sunt Adevarul". Daca El a zis ca mortii continua sa vada si sa simta dupa ce sunt inmormantati, eu nu o sa cred altceva.

Sufletul care simte arsura durerii a crezut ca celalalt suflet aflat in bucurie ar putea sa ii stinga durerea cu putina apa insa se insela, zicea asta din necunoasterea celor de dupa moarte, de aceea i s-a raspuns ca este imposibil sa se dea curs cererii lui, ca atare trebuia sa indure suferinta. Este si motivul pentru care a dorit sa isi avertizeze fratii, care cu siguranta nu stiau ce ii asteapta asa cum nu a stiut nici el. Se vede bine ca cei din VT nu prea stiau ce ii asteapta dupa moarte, noi insa stim acum, asa ca nu vad de ce sa raman in nestiinta ca si bogatul nemilostiv. Daca un mort ar invia si v-ar spune ca este ca si in parabola cu siguranta nu l-ati crede din moment ce nici pe Domnul Iisus nu il credeti. Tocmai ca daca mortul ar invia ca sa va spuna cum sta treaba, ar invia cu trup iar dvs, vazandu-l in trup, nu ati crede ca intr-adevar a murit si a vazut tot ceea ce spune, deci veti crede despre el ca bate campiii sau ca a fost in vreo moarte clinica si totul a fost doar imaginatie sau vis.

Cat despre faptul daca Avraam statea sau nu in sanul lui Avraam, el statea in acel loc fara suferinta care a luat numele de sanul lui Avraam pentru ca Avraam era considerat tatal tuturor. Este ca si cum ati spune casa lui Avraam, daca asa va cade mai bine formularea.

Daca versetele nu v-au convins, atunci ascultati cuvantul Domnului care spune urmatoarele idei:

- pentru a avea viata vesnica, trebuie sa mancam Trupul Sau (painea vietii) si sa bem sangele Sau
- pentru a intra in Imparatie trebuie sa avem viata (deci sa facem cele de mai sus) si sa facem voia Tatalui Ceresc, caz in care vom trece de la moarte direct la viata fara a mai trece prin judecata
- iar Imparatia nu trebuie cautata in afara ci in inimile noastre

Deci, daca facem toate cele de mai sus, inviem (duhovniceste) in Domnul pentru ca trupeste suntem vii, intram in Imparatie inca din aceasta viata, iar in momentul in care trupul moare, ceea ce ramane merge direct la viata fara a mai trece prin judecata. Logic, din moment ce deja am primit viata (duhovniceasca) cand inca mai eram in viata trupeasca. Cei care insa nu cred, sunt deja judecati dupa cum zice Domnul, adica ei neavand viata duhovniceasca in ei, atunci dupa moartea trupului vor ramane si duhovniceste morti. Iar aceasta moarte duhovniceasca este exact suferinta pe care o simtea bogatul in iad.

Si toate sunt explicate si mai bine si confirmate de capitolul 20 al Apocalipsei unde veti vedea ca sunt doua invieri si doua morti.
Prima inviere este cea a sfintilor care nu vor cunoaste judecata ci vor trece de la moartea (trupului) la viata (duhovniceasca), in timp ce ceilalti vor cunoaste moartea atat trupeasca ca si orice om, dar si duhovniceasca, este moartea dintai.
Dupa care, dupa mii de ani, timp in care acesti sfinti imparatesc alaturi de Iisus, toti oamenii vor fi inviati in trup si aceasta este invierea a doua pe care o vor cunoaste toti. Sfintii vor fi inviati in trup fara sa fie judecati ci dimpotriva, ei ii vor judeca pe ceilalti dupa faptele lor. Iar dupa aceasta judecata, ceilalti vor fi impartiti in doua tabere, cei "buni", oile, vor veni si ei la viata duhovniceasca, vor intra si ei in Imparatie, in timp ce cei "rai", caprele, vor fi trimise in focul in care va fi ingropata moartea, aceasta fiind moartea cea de a doua pe care sfintii nu o vor cunoaste. Normal din moment ce ei sunt vii duhovniceste inca din viata lor trupeasca. Si ce se va intampla in acest foc cu sufletul celor care mor a doua oara? Va disparea sau va ramane nemuritor? Dupa cum arata mai departe in Apocalipsa, si dupa cum o aratase si Iisus, acestia vor ramane intr-o suferinta eterna, in intunericul din afara cetatii, unde este durerea si scrasnirea dintilor.

Deci omul este nemuritor. Trupul este cel care dispare pentru o perioada, partea netrupeasca insa nu dispare niciodata, iar viata si moartea in ceea ce priveste aceasta parte a omului nu inseamna existenta (viata) si inexistenta (moarte) asa cum se intampla cu partea trupeasca, ci pentru partea duhovniceasca in ambele cazuri inseamna existenta, insa intr-un caz inseamna existenta in bucurie in Imparatia lui Dumnezeu (viata) iar in altul existenta in durere in afara Imparatiei lui Dumnezeu (moarte). De aceea si este scris ca cei care traiesc in pacat sunt morti, morti duhovniceste, pentru ca trupeste sunt vii. Iar moartea lor duhovniceasca in pacat nu inseamna altceva decat o existenta in suferinta in afara Imparatiei lui Dumnezeu in care nu pot intra in aceasta viata plina de pacat pentru faptul ca pacatul nu poate intra in Imparatie. Si aici vorbim de oameni care inca sunt vii trupeste. Deci viata si moartea trupului este una si nu se suprapune peste viata si moartea partii ne-trupesti, nemateriale, care este cu totul altceva. Si puteti numi aceasta parte netrupeasca cum doriti, dar ea tot nemuritoare va ramane in sensul ca va exista intotdeauna, insa va exista ca si parte vie, in bucurie, sau ca si parte moarta, in suferinta. Nu va intra insa niciodata in nefiinta, in inexistenta, deci in acest sens este nemuritoare.

[nutucutu]

În prealabil postat de grasu77

[u]Pana la urma ce trebuie sa inteleg? Ca "sufletul mortului" are simtaminte trupesti? Simte arsuri care pot fi lecuite prin stropirea cu apa de catre un alt "suflet de mort".

Trebuie sa intelegeti exact ca va spune parabola saracului Lazar. Nici mai mult, nici mai putin; daca Sfinta Scriptura ne spune ca dupa moarte vom trai fericire sau durere, credem asta fara a ne mai bate capul ca unii pun la indoiala insasi cuvintele Domnului nostru Isus Cristos.

[exageratinlaturatul]

În prealabil postat de Adriana3

Oprirea de la anumite bucate nu se refera la perioadele de post ci se refera la ceea ce fac evreii si musulmanii de exemplu, care nu mananca carne de porc.

Nu are cum sa fie vorba în 1 Tim.4,1-3 de carnea de porc interzisa la evrei si musulmani, deoarece:

1. Interdictia carnii de porc a fost data de Dumnezeu, nu de "duhurile înselatoare", ori de "învataturile demonilor".

2. Musulmanii înca nu erau "inventati" pe vremea apostolului Pavel.

[Adriana3]

În prealabil postat de exageratinlaturatul

Nu are cum sa fie vorba în 1 Tim.4,1-3 de carnea de porc interzisa la evrei si musulmani, deoarece:

1. Interdictia carnii de porc a fost data de Dumnezeu, nu de "duhurile înselatoare", ori de "învataturile demonilor".

2. Musulmanii înca nu erau "inventati" pe vremea apostolului Pavel.

Pentru punctul 2. va dau dreptate in sensul ca intr-adevar, musulmanii nu erau, am vrut mai mult sa exemplific sensul acestei interdictii. Dar cum intr-adevar musulmanii nu erau, sa ne limitam atunci la punctul 1. Interdictia carnii de porc exista intr-adevar in VT, paragraful citat insa apartine NT, iar intre VT si NT s-a intamplat ceva foarte important: Domnul Iisus a sfintit prin sangele Sau lumea si ca atare, alimentele au incetat sa mai fie considerate spurcate, iar in Faptele Apostolilor se arata foarte clar oprirea doar de la cele jertfite idolilor si de la sange. De aceea, cei care indemnau la opriri alimentare in continuare dupa modelul evreiesc considerand ca ar fi in continuare necurate, nu puteau avea acest gand decat la cel rau. Si trebuie remarcat ca desi in Faptele apostolilor exista porunca de a se feri de cele inchinate idolilor, nici aceasta nu a fost o lege rigida si batuta in cuie pentru ca Ap. Pavel arata ca de fapt doar cei slabi sa nu se atinga de aceasta mancare, in timp ce cei tari (in credinta) pot sa o manance.

[exageratinlaturatul]

În prealabil postat de Adriana3

Interdictia carnii de porc exista intr-adevar in VT, paragraful citat insa apartine NT

1 Timotei 4 nu zice nimic de carnea de porc.

În prealabil postat de Adriana3

iar intre VT si NT s-a intamplat ceva foarte important: Domnul Iisus a sfintit prin sangele Sau lumea si ca atare, alimentele au incetat sa mai fie considerate spurcate

Domnul Hristos nu Și-a dat sângele Său prețios ca porcul să fie sfințit, ci ca omul să fie mântuit.

În prealabil postat de Adriana3

iar in Faptele Apostolilor se arata foarte clar oprirea doar de la cele jertfite idolilor si de la sange.

Pasajul în discuție se referă doar la niște chestiuni în discuție la data aceea. Ori noi știm că în Scriptură există mai multe interdicții (nu doar cele alimentare), însă acestea erau clare și lămurite pentru creștinii proveniți dintre neamuri.

În prealabil postat de Adriana3

De aceea, cei care indemnau la opriri alimentare in continuare dupa modelul evreiesc considerand ca ar fi in continuare necurate, nu puteau avea acest gand decat la cel rau.

Trebuie să recunoașteți că deosebirea între cărnuri nu este după "modelul evreiesc", ci datează cu sute de ani înainte de nașterea primului evreu pe pământ.

[Adriana3]

În prealabil postat de exageratinlaturatul

1 Timotei 4 nu zice nimic de carnea de porc.

Domnul Hristos nu Și-a dat sângele Său prețios ca porcul să fie sfințit, ci ca omul să fie mântuit.

Pasajul în discuție se referă doar la niște chestiuni în discuție la data aceea. Ori noi știm că în Scriptură există mai multe interdicții (nu doar cele alimentare), însă acestea erau clare și lămurite pentru creștinii proveniți dintre neamuri.

Trebuie să recunoașteți că deosebirea între cărnuri nu este după "modelul evreiesc", ci datează cu sute de ani înainte de nașterea primului evreu pe pământ.

Pasajul in discutie din 1 Timotei 4 este:

"1. Dar Duhul graieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi , unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor,
2. Prin fatarnicia unor mincinosi, care sunt infierati in cugetul lor.
3. Acestia opresc de la casatorie si de la unele bucate , pe care Dumnezeu le-a facut, spre gustare cu multumire, pentru cei credinciosi si pentru cei ce au cunoscut adevarul,
4. Pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire;
5. Caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune."

Deci arata ca se refera la cei care sunt credinciosi si au cunoscut adevarul, adica la crestini, pentru acestia bucatele din carne sunt facute sa fie luate spre gustare cu multumire, si arata de ce, pentru ca orice faptura este buna, deci controversa se referea la anumite animale care ar fi fost considerate de unii ca nefiind bune, si de ce sunt bune aceste fapturi pentru cei care sunt crestini, in adevar? Pentru ca sunt sfintite prin cuvantul lui Dumnezeu (Cuvantul lui Dumnezeu este Iisus Hristos) si prin rugaciune si ca atare, daca se iau cu multumire totul este ok.
Ce animale sunt considerate ca nefiind bune? Pana acum, eu nu am auzit decat de cele de la evrei cu copite despicate (ex. porcul) si taratoarele, si cele de la musulmani. Si desi musulmanii inca nu erau inventati, pasajul vorbeste oricum de "vremurile de apoi" in care se vor intampla toate astea, deci nu vorbeste strict de vremurile in care au fost spuse cuvintele, asa ca nu este exclus sa se fi referit si la musulmani.

Cat despre faptul ca deosebirea intre carnuri nu ar fi fost evreiesc, are prea putina importanta in acest context in care se arata ca cei care sunt in adevar pot manca orice faptura pentru ca toate sunt sfintite de Cuvantul lui Dumnezeu, prin rugaciune, si daca se mai adauga si o multumire totul este ok. Obiceiul evreiesc si musulman il dadusem ca exemplu pentru ca nu cunosteam un altul, dar poate ca or mai fi si altii care deosebesc carnurile si dvs stiti mai bine. Oricum are putina importanta pentru ca erau niste exemple, cu cat sunt mai multe exemple cu atat mai bine.

Ca atare, paragraful nu aduce in discutie postul ci exact controversa asupra deosebirii intre carnuri. Cine face deosebire intre carnuri, fiind crestin, pai numai de la cel rau ii vine gandul deosebirii.

[exageratinlaturatul]

În prealabil postat de bairstow

Buna Adriana esti pe drumul cel bun. Cate despre adventisti bine ai observat ca ei opresc anumite mancaruri dar chiar si bauturi! De exemplu acum cati-va ani ei considerau alcoolul ca fiind interzis! Acum au dat-o la intors (temelia lor e pe nisip)! dar de baut vin tot nu il beau. doar il comercializeaza...

Buna bairstow, esti pe drumul cel rau! Dezinformarea (ca sa nu zic minciuna) este apanajul celor de pe calea cea rea.

Adventistii nu doar ca nu consuma alcool, dar nici nu-l produc si nici nu-l comercializeaza. Aceste fapte sunt duc la pierderea calitatii de membru, asadar exclus ca un adventist sa comercializeze alcool.

În prealabil postat de bairstow

Cat despre interzicera casatoriei ei interzic casatoria! Totusi daca adventista trece de 30 de ani(parca asta era varsta) fata poate sa se casatoreasca si cu un catolic si cu un ortodox!

Renunta te rog la dezinformari, nu-ti fac cinste nici tie, nici ortodoxiei!

[exageratinlaturatul]

În prealabil postat de nutucutu

Trebuie sa intelegeti exact ca va spune parabola saracului Lazar.

Trebuie să înțelegem exact ce învățăminte (morala, concluzia) ne transmit parabolele, nu să ducem paralele făcute de parabole până la absurd. O idee absurdă și aberantă [urmând felul acesta de interpretare] ar fi de exemplu că cineva din Rai ar dori să treacă în Iad (Luca 16,26).

În prealabil postat de nutucutu

Nici mai mult, nici mai putin; daca Sfinta Scriptura ne spune ca dupa moarte vom trai fericire sau durere, credem asta fara a ne mai bate capul

Problema interpretării dumneavoastră este tocmai că Biblia nu ne spune așa ceva. Dimpotrivă. Fericirea sau durerea o vom trăi după înviere, nu după moarte.