Despre viclenia sectantilor

[Adriana3]

Din cate am inteles eu, din adventisti au aparut mai tarziu Martorii lui Iehova, dar nu bag mana in foc ca imi aduc aminte bine. In orice caz, si martorii lui Iehova sustin ca dupa moarte omul nu mai exista in nici un fel ci doar in memoria lui Dumnezeu si ca din aceasta memorie va fi refacut omul. Iar parerea lor se bazeaza pe un citat din Vechiul Testament care spune ca dupa moarte omul nu va mai gandi, etc, ceea ce in Ortodoxie nu inseamna ca sufletul nu va mai exista ci inseamna faptul ca dupa moarte nu va mai putea lucra pentru mantuirea sa. Ca atare, pasajul cu saracul Lazar din NT sustine varianta ortodoxa, insa acesti martori ai lui Iehova interpreteaza pasajul nu ca si cum ar vorbi de ceea ce se intampla cu sufletul dupa moarte ci in mod alegoric, la modul la care saracul Lazar ii reprezinta pe cei convertiti la crestinism iar bogatul ii reprezinta pe fariseii care refuza convertirea in aceasta viata. Ei insa nu vad ca interpretarea lor scartaie pentru ca in parabola cu saracul Lazar, bogatului i se spune ca nu se poate trece de la locul unde este el la cel in care se afla saracul, in timp ce in aceasta viata, trecerea de la conditia de fariseu la cea de credincios crestin se poate face prin mila Domnului pentru toti cei care se caiesc de greseala lor si cer sa devina crestini. Deci parabola saracului si bogatului nu poate reflecta viata de aici ci reflecta exact ceea ce a zis Domnul, soarta sufletului dupa moarte cand nu se va mai putea lucra la mantuirea sufletului pentru a trece de la chin la bucurie si nici cei aflati inca in viata nu se pot avertiza pentru ca cei care nu ii asculta pe proorocii lui Dumnezeu nu ii vor asculta nici pe cei care ar invia din morti.
Ca atare, moartea nu este disparitia sufletului ci este existenta in suferinta departe de Dumnezeu, iar viata este existenta plina de bucurie alaturi de Dumnezeu, de aceea se spune despre sfinti ca vor trece de la moarte la viata fara a mai trece prin judecata, in timp ce toti ceillati vor astepta judecata dupa invierea in trup pentru a putea intra si ei in Imparatia lui Dumnezeu care va cobora impreuna cu sfintii din Cer pentru a fi instaurata pe pamantul transformat in acele zile, sau dimpotriva, pentru a ramane pentru eternitate in afara Imparatiei lui Dumnezeu, acolo unde este scrasnirea dintilor si durerea in focul cel vesnic, numita in Apocalipsa moartea a doua.