Inchizitia

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu a existat o inchiziţie ortodoxă deoarece ortodocşii nu au putut, nu că nu au vrut. Din acelaşi motiv nu au existat state cruciate ortodoxe, erau prea ocupaţi să se lupte între ei când nu luptau de partea islamicilor.

De aceea, ororile ortodoxe, precum arderile pe rug ale "ereticilor" (consideraţi astfel de ortodocşi) nu s-au desfăşurat în baza unor procese, nici în baza vreunui efort probatoriu, ci au fost pure abuzuri ale unei justiţii ortodoxe instrumentată politic. Dl Theodor de Mopsuesta a amintit ceva despre ororile ortodoxe împotriva stavroverilor (fără a reda adevărata dimensiune a genocidului săvârşit de pravoslavnica pseudo-inchiziţie ortodoxă). Dar mai sunt exemple şi din alte timpuri, cu ruguri aprinse chiar în plin Bizanţ. Ce repede se uită asemenea lucruri !

Totuşi, rostul topicului nu e să ne scoatem ochii unii altora cu ororile pe care le-au făcut predecesorii noştri. Să nu cădem din nou în greşeala de a apăra pătimaş o poziţie doar pentru că reprezintă tabăra noastră. De dorit ar fi să ne situăm cu toţii într-o singură tabără, a Adevărului. Numai Lui să-I fim fideli.
Problema era tocmai asta: dacă arderile pe rug şi torturile le considerăm orori sau nu, pentru că e clar că dl. Theodor de Mopsuestia nu le consideră astfel, ba chiar le-ar reitera.
Sper că dv. care aţi dat, cumva la paritate, exemple de orori din tabăra ortodoxă, le consideraţi la fel şi pe cele făcute de Inchiziţie. Pentru că parcă nu mi-ar veni să cred că, în dorinţa de a fi un bun catolic, dacă ar veni la dv. la cabinet o mama Omida, i-aţi prescrie un medicament care să-i provoace moartea.