Credinta si faptele bune

[George.m]

Sfantul Grigorie Sinaitul spune ca "nu poate fi numit credincios cu adevarat cel ce crede numai cu cuvantul simplu si nu-si arata credinta lucratoare prin porunci, sau in Duhul. Drept aceea trebuie sa o arate descoperita in sporirea prin fapte, sau lucrand si luminand in lumina faptelor.

Caci zice Apostolul: Arata-mi credinta ta din faptele tale si eu iti voi arata faptele mele din credinta mea (Iacov 2,18).

El arata aici ca credinta harului se vede din faptele poruncilor, precum poruncile se lucreaza si lumineaza prin credinta din har. Caci credinta este radacina poruncilor, mai bine zis izvorul care le uda spre crestere. Ea se imparte in doua, in marturisire si in har, chiar daca e prin fire neimpartita" (Capete foarte folositoare in acrostih, in Filocalia VII).

[quote=George.m;384894]Sfantul Grigorie Sinaitul spune ca "nu poate fi numit credincios cu adevarat cel ce crede numai cu cuvantul simplu si nu-si arata credinta lucratoare prin porunci, sau in Duhul. Drept aceea trebuie sa o arate descoperita in sporirea prin fapte, sau lucrand si luminand in lumina faptelor.


Asa este....Degeaba hamai ca esti plin de multa iubire cand faptele -cuvinte vorbesc atat de clar despre altceva...Dar asta este ...teorie gramada dar practica ii mananca pe unii....

[George.m]

"La inceput, credinta este o fapta a gandului nostru celui bun, este o ascultare a unei chemari; mai tarziu insa, dupa ce credinta a fost intemeiata in sufletul nostru, avem nevoie de ajutorul Duhului, ca sa ramana credinta neclintita si nestramutata.

Nici Dumnezeu, nici harul n-o ia inaintea vointei noastre, ci ne cheama si asteapta ca noi de buna voie si din propriul nostru imbold sa ne apropiem; apoi, dupa ce ne-am apropiat, ne da si Dumnezeu tot ajutorul Lui. Si pentru ca diavolul, dupa ce ne-am apropiat de credinta, vine indata, voind sa smulga aceasta buna radacina si grabindu-se sa semene neghina si sa pangareasca semintele cele bune si curate, de aceea avem atunci nevoie de ajutorul Duhului, pentru ca Duhul, ca un plugar vrednic, sa apere cu multa grija si dragoste rodul de curand sadit al credintei (...).

- Dar cum voi putea atrage ajutorul Domnului si cum il vom face sa ramana in noi?

- Prin fapte bune si vietuire curata!

Dupa cum lumina candelei se intretine cu untdelemn, si cand se termina untdelemnul, se stinge si flacara, tot asa, cand facem fapte bune si cand sufletul nostru este plin de fapte de milostenie, harul Duhului ramane in noi cum ramane flacara intretinuta de untdelemn" (Sfantul Ioan Gura de Aur, Despre taria credintei).

[George.m]

Credinta fara fapta si fapta fara de credinta vor fi la fel de lepadate. Caci credinciosul trebuie sa-si arate credinta, aducand Domnului fapte. Pentru ca nici parintelui nostru Avraam nu i s-ar fi socotit credinta spre dreptate, daca nu ar fi adus pe fiul sau ca rod al ei (Diadoh al Foticeii, Cuvant ascetic, in Filocalia I).

Tot ce conteaza in ochii LUI sunt faptele noastre bune ! Ele ne contureaza chipul interior....

[LaPetiteMoc]

Orice fapta este buna daca nu a jignit, nu a lezat, nu a suparat pe cineva, ci dimpotriva i-a odihnit pe cei din jur.

"Când facem un bine cuiva dintr-o pornire într-adevăr adâncă şi curată, nu numai că nu aşteptăm recunoştinţă, dar ne vine parcă să mulţumim noi aceluia, că ne-a primit cu bucurie darul şi binele." (Lucian Blaga)

[costel]

Daca o fapta buna este facuta din dorinta de a fi laudat sau din obligatie, ea nu duce la mantuire, ci la indreptatirea de sine precum fariseul.