Credinta si faptele bune

[adam000]

În prealabil postat de iustin10

Credinta manifestata intr-un om este omare victorie interioara a acelui om,si a intregi firi. De exemplu,ma uit in viata,sau pe forumul asta vizitat de tot felul de oameni,sau in familie,si ma minunez cum unii ajung sa aiba credinta iar altii nu.Ce proces complicat interior ii face pe unii sa creada in Dumnezeu ? Ce sansa enorma se materializeaza in ei ,si de ce doar in unii?
Faptele bune sint insa o mare victorie exterioara. Ele sint la indemina orcui,si a credinciosilor si e necredinciosilor . Pentru cel credincios,ele sint ca un motor cu reactie,si il fac sa scape de indoieli,si ii dau bucuria atit de necesara.
Iar pentru cel necredincios sint o adevarata impingere catre credinta.De multe ori auzim de oameni necredinciosi care fac binele din tot sufletul,si e doar o chestiune de timp ,ca Dumnezeu sa faca din ei credinciosi mai adevarati decat cei declarati credinciosi,dar care nu profita de acest combustibil impresionant al faptelor bune.
Faptele bune pot darima orice obstacol interior, sau chiar exterior.

Ti-ai dat raspunsul singur cumva. Dumnezeu face ca omul sa devina credincios. Nu omul. Omul doar accepta acest dar al Lui Dumnezeu (crediinta), sau il refuza, sau se intoarce si iar il accepta. Crediinta este un dar de la Dumnezeu. E a Lui Dumnezeu, nu a omului.